Lumea-n poze (pe Facebook)

Mici sau mari, înţelepţi ori frivoli, ne place, în cele mai multe cazuri, să primim like-uri pe Facebook. După ce postăm ceva, stăm la pîndă, cu simţurile treze şi cu telefonul, tableta sau computerul la îndemînă, să vedem cine ne-a băgat în seamă.  

Cine ne-a dat like şi cît de repede după ce am postat ultimul... ou – chiar şi de tinichea – pe care l-am făcut. Cine ne-a dat

, ca semn de şi mai mare considerare, pentru perla ori mărgica pe care am pus-o pe FB. Cine a făcut vreun comentariu, chiar ironic, ori, adesea, nesărat...

Desigur, nu putem generaliza. Cele de mai sus nu sînt valabile pentru toată lumea, există oameni serioşi, deloc narcisişti, care-şi ajung lor înşile şi nu au nevoie de aprobarea facilă a unei ogrăzi de prieteni. Mai ales că, de cele mai multe ori, ceea ce pui pe Facebook nu e „adevărul despre tine“ (dacă o exista vreunul, şi discuţia, aici, e interminabilă), ci o imagine construită.  

Dar acesta e lucru ştiut, un truism deja: nu pui pe FB poze cu tine grasă, poze cu tine nefericită (decît dacă intră în nu ştiu ce compoziţie alambicată a plîngerii...), imagini cu tine bătrînă, cu riduri adînci brăzdîndu-ţi chipul drăgălaş(!). Şi nici „nerealizată“ (ce cuvînt stupid şi restrictiv: ce înseamnă, pînă la urmă, să te realizezi?). 

Nu. Nu poţi apărea jerpelită, într-o casă infectă, sărăcăcioasă, neasortată (sau, iarăşi, poţi, dacă eşti artist şi „produci“ vreun

...). Trebuie, de obicei, să te arăţi pe vreo canapea, eventual albă, de piele, într-o ţinută „apetisantă“, dar nu într-atît de sexy încît să te faci de rîs, cu nişte tablouri pe fundal şi, dacă e cazul, poate vreo carte-două pe undeva. Nu strică nici un pahar de vin în faţă, ori vreo mîncare alambicată, în culori calde, armonios repartizate şi cu vreo două frunzuliţe de mentă şi busuioc de decor, poate şi vreun bob de zmeură... 

Dar aici intrăm, deja, în altă temă: cea culinară. Reuşitele culinare ale celor mai talentaţi dintre noi au succes pe Facebook, like-uri de la 50 în sus... Dacă le asociem şi cu o denumire inspirată a respectivului fel de mîncare, şi le fotografiem cum ne-au învăţat, cîndva, într-o emisiune de divertisment, nişte fotografi specializaţi în aşa ceva (să fotografiem mîncarea din unghiul din care am mînca-o...), putem bate chiar suta... 

Pe lîngă mîncare, am văzut, din practică, succesul pe care-l mai au următoarele categorii de postări: animalele de casă, în special pisicile, cu extindere asupra celor vagaboande, surprinse în posturi inedite, sau a celor de pe YouTube; copiii mici, bebeluşii drăgălaşi şi rubiconzi, în poziţii

, chiar mînjiţi cu diverse ori purtînd vreo căciuliţă pestriţă şi şuie; pozele de peisaje, apusuri de soare ori ceruri aurii de după-amiază, munţi şi mări, linii ale orizontului, plante formidabile şi deşerturi prăfoase; pozele de vacanţă, mai explicite, în care familia fericită se arată în splendoarea ei pe fundalul respectivului peisaj; poze sexy, de tipe bine – şi aici gama poate oscila de la clasica ipostază în costum de baie sau fustă scurtă, la compoziţiile intelectualiste uşor ciufulite ori meditative, incluzînd o doză de imperfecţiune voită şi jucată; fotografiile de cuplu fericit, cu cei doi agăţaţi unul de altul în fel şi chip, anunţînd, ostentativ, că sînt într-o nouă relaţie... 

Desigur, mai pot exista o grămadă de alte chestii care atrag like-uri: fotografii cu haine ori pantofi, căni sau jucării, aşa, în sine; inscripţii „înţelepte“, sintetizate în maxime de două parale, pe care mulţi simt nevoia să le împărtăşească; informaţii politice şi sociale, unele neutre, altele militante; informaţii şi invitaţii culturale... 

Desigur, lista e aproape... infinită. Ideea e că, pînă şi în cazul celor care nu sînt dependenţi de Facebook, ci doar cochetează cu reţeaua de socializare, se creează un soi de distorsionare, parţială, a realităţii: te uiţi în jur şi vezi lucruri care, odată pozate, ar putea ajunge pe FB. Nu o faci tot timpul, dar există şi tendinţa asta: imaginarea lumii

Facebook... dar despre asta, în alt articol.