Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale

În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele. Prin îndeplinirea standardelor de frumusețe a fost posibil ca ele să se căsătorească mai repede și mai avantajos și astfel să-și îmbunătățească statutul social.

Frumusețea, aspectul în general și îngrijirea corpului sunt elemente importante și adesea asociate în mod tradițional cu femininul. Atractivitatea masculină a fost percepută de-a lungul timpului prin prisma puterii, a curajului, a capacității de a oferi protecție și suport financiar familiei.

Istoria igienei umane este cu adevărat interesantă și prezintă o evoluție a practicilor și a cunoștințelor oamenilor despre curățenie de-a lungul timpului. Cu mii de ani în urmă, egiptenii foloseau săpun realizat din cenuță și grăsime, pe atunci erau comune și băi publice.

Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, baia și igiena au devenit mai importante și chiar o necesitate mai ales pentru oamenii din clasa superioară. Pe atunci, se vedea imediat care oameni își permiteau să se scalde frecvent și care nu își puteau face baie ori de câte ori doreau. În timpul Renașterii, băile publice erau la modă și igiena personală era considerată un lux pentru mulți oameni.

Cu ani în urmă, țăranii nu cumpărau produse cosmetice, acestea erau considerate un moft, sau chiar o extravaganță inutilă. Ei se spălau pe cap cu săpun de casă, realizat în gospodăria lor. În loc de un șampon obișnuit, strămoșii noștri foloseau produse naturale, decocturi din plante medicinale (din gălbenele, mușețel, leuștean, diferite flori). Plantele medicinale erau apreciate foarte mult pe atunci pentru proprietățile lor deosebite, de reducere a simptomelor, a proceselor inflamatorii și de combatere a unor afecțiuni ale pielii. Anumite ierburi erau foarte apreciate în popor, pentru că vindecau numeroase boli și erau considerate agenți cu efect dezinfectant, soluții pentru promovarea sănătății.

În anii 1860, Louis Pasteur împreună cu alți savanți au descoperit teoria germenilor, care apoi a fost prezentată pe scară largă. Ei au constatat că multe afecțiuni și boli se dezvoltau din cauza unor infecții cu microorganisme, ce puteau fi observate la microscop. Odată cu creșterea cunoștințelor medicale, metodele de igienă s-au dezvoltat și astfel au apărut măștile de față, folosite în special de chirurgi. În prezent, apa curentă, săpunurile, șampoanele, produsele de îngrijire se găsesc ușor, pot fi achiziționate ușor de oricine în magazine.

Pentru orice persoană care vrea să fie mai sănătoasă și mai frumoasă, igiena este esențială. Contează și echilibrul intern, sănătatea. Asta presupune mai multe aspecte, nu doar spălarea mâinilor. De exemplu, este bine de făcut un duș o dată pe zi, pentru a avea o stare fresh, confortabilă. Vara, când este foarte cald, sunt indicate chiar și două dușuri pe zi. Igiena corporală este direct legată și de igiena îmbrăcămintei, fapt pentru care oamenii acordă atenție și produselor folosite în procesul de spălare al hainelor.

În ceea ce privește istoria șamponului, lucrurile sunt de asemenea foarte interesante. Se spune că oamenii foloseau argilă și săpun în Egiptul Antic, pentru a-și spăla părul. În Grecia Antică, oamenii aveau săpun amestecat cu apă și uleiuri vegetale. La sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost produs primul șampon de Casey Herbert în Anglia, din săpun și plante aromatice. Mai târziu, în 1903, Hans Schwarzkopf a creat un șampon cu anumite ingrediente care ajutau la înmuierea apei și a părului. Acesta avea ulei de nucă de cocos, ulei de flori de lavandă, petrol. În 1927, au apărut variante de șampoane lichide destul de bune la vremea aceea.

În perioada anilor 1930-1940 au devenit populare șampoanele cu diferite ingrediente, care aveau și vitamine și pantenol. Ele au devenit din ce în ce mai eficiente și astfel de-a lungul timpului, șampoanele au devenit modalitatea clasică de spălare a diferitelor tipuri de păr.