Lista lucrurilor minunate

„A făcut un lucru prostesc”, spune adultul dintr-o mașină care se îndreaptă în viteză spre spital. Fetița care îl însoțește vrea să afle ce s-a întîmplat cu mama ei, de ce a fost internată de urgență. Dacă ar găsi răspuns la toate „de ce?”-urile, poate ar reuși să repare lucrurile, așa cum încearcă mereu copiii să facă, crezînd că e vina lor pentru tot ce nu merge bine.

Spectacolul Tot ce-i minunat în lume de la Teatrul unteatru, produs de compania româno-britanică Vanner Collective, după un text de Duncan Macmillan şi Jonny Donahoe, în regia lui Nicolae Constantin Tănase şi cu scenografia Adelinei Bădescu, este un one-woman show. Denisa Nicolae joacă, la început, o fetiță care face o poveste din ce e greu de dus (cu toții avem nevoie de imaginație pentru a supraviețui prezentului), adică depresia mamei și încercările ei de sinucidere, și începe o listă cu toate lucrurile minunate care fac viața să merite a fi trăită. Lumea văzută prin ochii de copil, apoi prin cei ai femeii care devine și prin cei ai apropiaților ei lungește lista pînă ajunge la un milion de motive pentru a rămîne în viață. 

Spectacolul atinge și tema delicată a modului în care se vorbește public despre sinucidere, în societate și mai ales în media, pentru care ar trebui să existe un cod de reguli etice, care să excludă descrierile explicite și catalogările faptului, supozițiile legate de motivele și de viața privată a persoanei în cauză sau publicarea biletelor de adio. A găsi un vocabular potrivit pentru a vorbi despre sinucidere, dar și a schimba felul în care o catalogăm, a ne gîndi la ea ca la un act liber sînt temele din Notes on Suicide (Fitzcarraldo Editions, 2021), scrisă de profesorul de filosofie Simon Critchley. Societatea, prelungind poziția creștinismului, privește sinuciderea ca pe o ratare, ceva trist și greșit totodată, în fața căreia nu știm exact cum să reacționăm, ne simțim jenați, așa că sfîrșim prin a spune niște platitudini. Tendința este fie să credem că sinucigașii erau egoiști și iresponsabili și au acționat deliberat (deci îi condamnăm), fie că nu erau în deplinătatea facultăților mintale, deci acțiunile lor se află în afara controlului. Fie punem întrebări stupide, sîntem curioși de cele mai intime și morbide detalii legate de modul în care s-a întîmplat (poate pentru că am vrea ușurarea dată de convingerea că destinul nostru e unul diferit), fie nu vrem să știm nimic despre subiect, ca și cînd nu s-ar fi produs, ne acoperim ochii cu mîinile ca la un film de groază, încercînd să rezistăm tentației de a privi printre degete.

Critchley propune un alt tip de discurs, unul care nu condamnă sinuciderea, nedominat de furie și de supărare, fără a vehicula principii morale. Dacă nu există un motiv aparent al actului, ce mai putem spune? Filosoful David Hume, al cărui eseu postum Of Suicide este publicat în această ediție a cărții lui Critchley, e de părere că nimeni nu renunță la viață atîta timp cît ea merita a fi păstrată. Cît timp nu devine o povară care nu mai poate fi purtată. Iar limitele suportabilității fiecăruia ar trebui să fie privite cu empatie și chiar cu introspecție. Ceea ce pentru unii este „un lucru prostesc” despre care nu se vorbește, pentru alții e modul lor de a face față acestei lumi. Oricît am încerca, nu putem umple „listele cu lucruri minunate” ale altora, trebuie să și le scrie singuri. Sau să lase pagina goală.

Poate nici nu e chiar elegant să abandonăm o lume ce s-a pus de bunăvoie în slujba propriei noastre melancolii, conchide Simon Critchley, citînd din Despre neajunsul de a te fi născut de Emil Cioran. O lume care se expune continuu capacității noastre infinite de a fi dezamăgiți. Marea revelație legată de sensul vieții nu va veni niciodată și, pînă nu renunțăm la întrebare, nu vom scăpa cu adevărat de îndoială, vină, victimizare. Pot însă exista mici miracole zilnice de care să ne bucurăm. Lista care ajunge la un milion de lucruri minunate este, de fapt, despre autorii ei. 

La finalul spectacolului, am fost rugați să notăm ceva minunat pentru noi și să continuăm astfel înșiruirea. În fiecare zi, un bilet completat de un spectator este afișat pe LiterNet.ro. La data publicării acestui articol, s-a ajuns la 1.361 de lucruri care ne înveselesc viața. Printre ele: Prinderile de mînă puternice; Să plîngi cu toată ființa și să realizezi că totul face parte din viață; Salata de roșii cu brînză rasă; Cînd zîmbești unui necunoscut și îți zîmbește înapoi; Jocul de baschet; Să te trezești din somn crezînd că e luni și să-ți dai seama că e vacanță; Bunica; Rîsul de lucrurile serioase; Tramvaiele verde-închis din Iași; Să marcheze România golul victoriei în prelungiri (în loc să-l ia); Pufuleții simpli cu sare; În ultima zi de vară să simți miros de toamnă; Curcubeul, cînd te pregătești să mergi la spital ca să ai primul copil.