Limbi de oaie dominicane

Opăriţi şi fierbeţi apoi în zeamă de supă 12 limbi mai arătoase de oaie. Aranjaţi-le apoi pe un platou şi lăsaţi-le să se răcească sub presă uşoară; daţi-le o formă rotunjită, cît mai elegantă, şi glazuraţi-le. Decupaţi în formă de creste 12 felii de limbă şi înroşiţi-le cu cîrmîz. Luaţi o pîine albă, în formă de cilindru puţin înalt, şi fixaţi în centrul ei un soclu rotund din grăsime, uşor bombat, pe care limbile să se poată sprijini vertical. Deasupra soclului fixaţi un paner mic, tot din mulaj de grăsime, decorat cu spriţul, cu firicele verzi. Suprafaţa laterală a cilindrului de pîine se va decora cu romburi verzi şi cu anse, iar deasupra pîinii se vor dispune în cerc 12 ineluşe de grăsime, la 2 centimetri de margine. Pe fiecare inel se va fixa cîte o limbă glazurată, cu vîrful în sus. Potriviţi între limbi, la distanţe egale, cele 12 creste roşii şi fixaţi-le cu aspic. În cei 2 centimetri rămaşi liberi, aranjaţi circular un şirag din cuburi de aspic, cu cîte un cruton în vîrf. Înconjuraţi baza cilindrului cu un cordon gros de aspic mărunţit, cu care umpleţi şi panerul de deasupra. Pentru susţinerea crestelor decupate se poate folosi, în locul soclului de grăsime, şi un uger de vacă sau o calotă din unt de Montpellier (unt frecat cu anşoa, ou fiert, verdeţuri şi usturoi). 

Nu-i de mirare că reţeta celor 12 limbi este asociată unui ordin bisericesc. Dominicanii sînt numiţi şi Ordo Prædicatorum – ordinul propovăduitor, după modelul celor 12 apostoli.