Limba latină

Cum vindem latina? Merită ea, în continuare, un loc în orarul elevilor? De ce religia și nu latina? De ce nu amîndouă, așezate într-o ecuație corectă? Fără strigăte, regret, fără castraveți grădinarului? O constatare întîi: nici un partizan real, numai cocoși hrăniți cu trecut și sentimente. Latina, astăzi, nu folosește la nimic. Cîțiva îndrăgostiți de limba asta moartă extrag sensuri îndepărtate. Nici unul dintre noi nu este în stare, atît de îndrăgostiți sîntem, să scoată o poveste refondatoare a latinei în plin multiculturalism, multimedia. Întrebam despre religie. Ea se practică, dar mai ales are o instituție influentă politic care să așeze autoritar problema creștină pe pupitrul elevilor. Latina nu are. Puținii profesori de latină sînt hăituiți să se reprofileze. Chiar eu, în afara unor citate celebre, nu știu mare lucru în latină. Singura mea poveste este din trecut, adevărat fondatoare, pentru înțelegerea mea. Aveam un text în studențeasca latină. Și după o traducere de retină am intrat în el ca‑ntr-un lan de porumb, să-l secer, să-l pun la punct. Am fost oprit din această barbarie. Fiecare cuvînt, în primul rînd, avea o semnificație strictă în momentul scrierii sale, cu sute de ani în urmă. Ca să înțeleg un cuvînt trebuia să fac o călătorie în timp, printre texte și dicționare ale momentului. Știu că pentru înțelegerea unui cuvînt am stat o zi. Un cuvînt te trimitea la sensul dicționarului supraviețuitor al epocii, apoi la uzul lui în contexte similare. În final, recompuneai semnificația cuvîntului în textul dat. Nu, nici o speculație. Doar cu o dragoste mare se poate repune latina înapoi în programă. Cine o mai cunoaște? Limba latină este moartă. Fără dragoste, o și îngropăm.