Lăsaţi în urmă

27 iulie 2016   Societate

Mail-uri știe să trimită. Simple, fără attach, attach-ul o sperie. Își notase succesiunea de click-uri: apeși pe agrafa aia de birou, te duci la documentul dorit, apeși open și așa mai departe – dar, cumva, se încurca pe drum și lăsa totul baltă de teamă că iar apasă pe ceva aiurea și se dă peste cap tot calculatorul. Și stă cu el bulibășit pînă vine unul dintre copii în week-end și o ceartă că iar a uitat, că apasă de o mie de ori pe mouse sau că descarcă fără să vrea tot felul de documente dubioase. Nici măcar din cearta asta nu pricepe mai nimic, dar dă din cap: „Hai, mă, mamă, ai și tu răbdare cu mine…“ 

„Tu cu cine faci banking?“ Pentru cei mai mulți dintre cei trecuți de 60 de ani, întrebarea asta dintr-o reclamă mai veche nu avea nici un sens. Acum văd că a apărut o alta, cu un soi de muțunache care povestește care-i treaba cu home-banking-ul. Din care ăștia mai în vîrstă iar nu pricep nimic. Ba, uneori, nici ăia mai tineri.

Lucrurile se complică pe zi ce trece și pentru cei bine inserați prin realitățile tehnologice. Ai de ales între o grămadă de opțiuni de trafic de net, tranzacții bancare, minute și SMS-uri în rețea, tot soiul de aplicații pe telefon prin care plătești, citești, urci și cobori date și informații, din și în cloud-uri, și alte asemenea. 

Dacă ești la acel prag de 50-60 de ani și peste sau dacă ești oricum un pic mai varză la tehnologie, Doamne ferește să ți se defecteze televizorul, de pildă. E un chin oricum pînă ajungi să vorbești la telefon cu un om în carne și oase. Pînă acolo trebuie să treci de iadul opțiunilor – „Pentru achitarea facturilor apăsați tasta cutare, Pentru conexiunea la Internet apăsați…“ După ce apeși și apeși, după ce stai cu o muzică odioasă în urechi în timp ce fierbi de nerăbdare, la final o voce antrenată să fie neutru-civilizat-profesionistă te întreabă care-i problema. „Ați încercat să resetați din router?“ Zbang, prima întrebare. Maică-mea are vag o idee care e ăla. „Cutiuța albă care clipește cu verde, nu?“ „Da, doamnă. Resetați de acolo, are un buton și vedeți ce se întîmplă.“ „Nu se întîmplă nimic.“ Bine, atunci încercați să treceți de pe HDMI pe AV cu scart“, cîrîie vocea din telefon. Aici, maică-mii i se rupe firul. Apasă telefonul în ureche, se face roșie și-i spune domnului respectiv că habar nu are despre ce vorbește, că nu se descurcă și că poate e drăguț să trimită pe cineva, totuși…

Viața reală e la mii de kilometri de aia din reclame. Acolo lume veselă, cu dinți frumoși, are toată viața în vîrful telefonului și de acolo face banking, shopping, booking, gaming. Și, la urma urmei, e normal să fie așa, numai că, deseori, tehnologia se prăvălește implacabil peste cei mai lenți și-i pune în fața unor situații de nerezolvat fără ajutor din afară. Sînt totuși oameni în vîrstă care abia au învățat să folosească un calculator, de care se apropie ca de o fiară sperioasă. Lor, cărora încă li se mai explică ce-i ăla un reply la un mail, li se pun în față miliardele de opțiuni care stau deja în alegerile cotidiene și nu știu ce să facă cu ele. Alegerea conștientă, într-o societate care funcționa pe înțelesul lor, s-a oprit undeva prin anii ’90, cel mult. De acum, ori pui degetul haotic și dai click la întîmplare, ori te lași la mila vreunui funcționar sau vînzător mai răbdător, ori, dacă îi ai, îți suni copiii și le ceri ajutorul. 

Clivajul devine din ce în ce mai mare. Prin autobuz, adolescenții ăștia sînt niște alieni. Pur și simplu nu pricepi ce vorbesc. „Hai, frate, swipe pe stînga, că-i cu spume!“ „Dă-i cu share că-ți iei mii de like-uri.“ Par niște creaturi ciudate care vorbesc un limbaj inventat. Și sînt altfel proptiți în lumea asta. Spre deosebire de tine, care cîntărești omenește și pe îndelete ce e în jur, ăștia sînt cumva rupți, plutesc agățați de o altă lume, cu firele albe ale căștilor ieșindu-le din urechi, cu Kindle-urile și telefoanele lor deștepte și cu ochii lor limpezi jumate în net, jumate aici. 

Iar cînd vei vedea că pe canapeaua ta din sufragerie stă un Pokemon galben cu urechile lungi, atunci să te temi. Să te temi tare, mamă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Mai multe