Un domn

Frunze şi ierburi, uleiuri şi pietre, ghivece şi vaze. Flori mari şi mici, plante exotice, garoafe, crizanteme. Pitici de grădină, bulbi şi seminţe, broşuri, stropitori, plante agăţătoare, eprubete. Roşu, portocaliu, verde deschis, violet. Panglici, trandafiri şi un miros copleşitor. Deasupra uşii, un clopoţel al cărui sunet aduce cu sine din micul depozit al florăriei un bărbat de statură mijlocie, elegant îmbrăcat şi mereu bine dispus. El este florarul sau "nea Geo"; altfel să nu-i spui. "Eu sînt doar Ťnea»! ŤDomni» sînt cei cu carte, cu facultăţi. Eu am numai zece clase. Nu mi-a plăcut deloc cartea, iar părinţii se certau des din acest motiv. În clasa a III-a, tata m-a dat la vioară în speranţa că o să-mi găsesc vreodată un loc într-un grup de lăutari cu care să colind ţara. ŤSau măcar să-ţi găseşti o soaţă pe care să o înnebuneşti cu cobza asta şi care să-ţi pună şi ţie un blid cu mîncare în faţă!» Dar nici Ťcobza», cum zicea tata, nu mi-a plăcut. La 16 ani, m-am îndrăgostit de o ţigancă foc de frumoasă, care vindea flori la marginea pieţei. Cînd a auzit tata, m-a ameninţat că mă omoară, iar mama a început să plîngă şi să se vaite că o s-o bag în pămînt... Din păcate, pe fată am pierdut-o; i-a sucit minţile un trubadur - ştia el, tata, ce ştia, cînd mă bătea la cap cu Ťcobza»! -, dar n-am uitat poveştile ei despre flori şi comerţul ăsta." Nea Geo vorbeşte amuzat de toate "drăciile" din copilărie, dar, de fiecare dată cînd clopoţelul sună, îşi întrerupe ideea, ia poziţie de drepţi, îşi drege vocea şi aşteaptă semnul din partea clientului: "Fiţi amabil, vă rog! Aş dori şi eu...". Nu contează că ai intrat în florărie doar ca un simplu privitor, atras de mirosurile ameţitoare ale florilor, sau că eşti un client mai vechi. N-are importanţă că vrei doar un ghiveci de plastic, o pungă de pămînt, o singură garoafă sau un braţ de trandafiri. Florarul îşi tratează la fel toţi clienţii, cu toţi stă de vorbă şi glumeşte. "Decît Ťdomn», prefer să fiu cunoscut drept Ťflorarul priceput care ştie multe poveşti cu flori»." Poveşti despre culori, teorii despre forme, lecţii despre combinaţii de flori şi ierburi, idei de buchete pentru diverse ocazii, gratis pentru toată lumea. "De ce să nu punem cală într-un buchet de mireasă? Doar pentru că unii spun că este semn rău? Nici gînd! Oamenii nu se despart din cauza unei flori. Alte probleme îi dezbină, nu o floare atît de elegantă." L-am întrebat într-o zi dacă există ceva legat de florile din magazinul său de care să nu ştie: "Întrebaţi-mă, să facem un test!". Am bătut palma, am pierdut şi am primit o frezie, ca înfrîngerea să nu-mi pară atît de grea - florarul este o "enciclopedie". Ar putea să îţi vorbească ore în şir despre fiecare tip de floare din mica sa "grădină botanică", despre proprietăţile terapeutice şi legendele fiecărui firicel, oricît de exotic sau de banal ar fi el. Timp să ai să îl asculţi! Am pierdut, dar am rămas "amici". De fiecare dată cînd intru în magazinul său, mă întîmpină cu "Ce faci, prinţesa mea? Ce minunăţie mai vrei să pun astăzi în scenă?". Într-adevăr, nu ratează nici o ocazie să "se dea în spectacol" cu florile sale. În regia lui, "florăria de la colţ" devine un spectacol la scenă deschisă în care anemonele, tuberozele, daliile şi crinii, cu miresmele lor copleşitoare, devin personaje principale. Chiar şi o banală frunză de ferigă, la "indicaţiile scenice" ale florarului, îşi duce pînă la capăt cu succes rolul secundar. "Dacă aş fi obligat doar să vînd flori, mîine m-aş lăsa. Eu nu pot să concep să scot din vază floarea pe care şi-o doreşte clientul, să o trîntesc pe un celofan şi să-i arunc o fundă de decor. Aşa ceva este de neconceput pentru mine. Florile au şi ele personalitatea lor!"