Taxi!!

"Celulele, domnişoară, celulele!" Tresar speriată şi mă uit la şoferul de taxi întors pe jumătate spre mine. În penumbra habitaclului maşinii, măturată răstimp de luminile străzii, îi sclipea, viclean, un dinte de viplă. L-am luat de pe Splai, din "Semănătoarea", şi am petrecut amîndoi o oră din vieţile noastre pînă la rondul din Rosetti. Am aflat, după introducerea brusc-maniacală, că citea numai reviste de "leacuri şi tratamente naturiste", nu tabloide, nu ziare quality, nu Dilema veche, nu altceva. La trei fraze rostite apărea cuvîntul "celulă". "Aţi observat " zice " cum e mîna omului la 20 de ani şi cum e la 50?" Spunînd asta, se roti iar spre mine " în plin trafic, cu maşina mergînd " şi se pocni puternic cu mîna dreaptă peste cea stîngă (volanul era singur). Pielea se zbîrceşte pentru că "celulele" nu ştiu ce făceau. Iar ca să întăreşti "pereţii celulelor" trebuie să mănînci nu ştiu ce seminţe şi nuci. "Mîncaţi?" " mă întrebă inchizitorial. "Aaa… ocazional" " zic, uluită de personaj, încercînd să nu-i rînjesc în faţă, întrebîndu-mă ce mă fac cu nebunu’ şi fascinată de dintele vipluit ca o cobră de fluier. "Citiţi asta" " zice sec şi-mi aruncă în poală o revistă rufoasă, îndoită, tocită şi subliniată tremurat, dar consecvent. "Mulţumesc " zic " dar nu pot citi în maşină, mi se face rău." După ce mi-a explicat de ce mi se face rău ("celulele!!"), mi-a poruncit să citesc măcar titlurile. Ceea ce am făcut. Mi-a întins apoi o foaie tipărită la imprimantă cu orarul unor cursuri pentru clarvăzători şi pentru doritorii de a-şi deschide "cel de-al treilea ochi". "Io merg " zice " şi o înscriu şi p-aia mică a mea. Nu vreţi să veniţi şi dvs.?" În fine, mi-a povestit cum a citit el trecutul şi viitorul unei cliente doar uitîndu-se la ea şi cum nu mai cobora aia din maşină căci, era " nu-i aşa " "mai uimită ca la ghicitoare, dom’le". M-am întrebat totuşi cum de n-a ghicit şi marele meu rîs interior. Maşina lui arăta şi mirosea pe dinăuntru cum probabil că arată şi miroase la el în bucătărie unde citeşte revistele cu pricina şi mai fumează "la o cafea", cu geamul neapărat deschis, "să nu intre în casă". Aş zice, un miros stătut de mică vietate de pădure. Era un tip nou de taximetrist. În rest, am văzut (aproape) de toate: " taximetristul cu zece cruci, două sute de icoane, mătănii lipite claie peste grămadă de parbriz şi lunetă, obiecte care îţi intră în ochi şi îţi pun în pericol ochelarii la fiecare frînă mai bruscă; acelaşi taximetrist care îl înjură gros pe oricare nefericit care-i stă în cale în trafic; " taximetristul cel mai şmecher din tot Bucureştiul. Ştie străduţele toate, ştie bancuri, are replică, are nerv, îţi face cu ochiul în oglinda retrovizoare. O ia pe contrasens, merge în "marşalier" pe străzile cu sens unic, te aruncă dintr-un colţ în altul al banchetei şi te lasă răvăşit şi gîfîind, la destinaţie; " taximetristul foarte calm, cînd te grăbeşti; " taximetristul care habar n-are unde trebuie să te ducă şi nu spune. Abia într-un tîrziu afli că nu ştie. După ce îi explici, îţi pune şi întrebări bonus de genul: "Da’ strada cutare are sens unic?"; " taximetristul cleios-lubric (pentru doamne); " taximetristul vorbitor la telefonul mobil. Nu încetează cînd îi spui adresa, nu încetează cînd ajungi la destinaţie şi vrei să-i dai banii; " taximetristul cu ţîfnă. Nu are motiv pe care să pună degetul. Pur şi simplu "nimic nu merge în ţara asta" iar soluţia e, evident, un Vlad Ţepeş. Ţiganii, evreii, ungurii, musulmanii sînt cel puţin dubioşi, dacă nu vinovaţi de toate relele; " taximetristul care povesteşte din auzite cum e în Occident. Unde, invariabil, străzile se spală cu şampon. Evident, categoriile astea se întrepătrund, iau de la una la alta şi fac combinaţii dintre cele mai năstruşnice. Eu una îmi accept taximetriştii aşa cum îmi accept oraşul. Ei sînt o fotografie vie a Bucureştiului. Căci ce te poate surprinde, amuza şi înfuria (cu tandreţe uneori) mai tare decît străzile băltite din faţa palatelor, cartierele molcome prin care mai vezi vara căruţe cu pepeni sau o reclamă uriaşă pe o plasmă uriaşă oglindită în ferestrele unei case cu duzi în curte?