Suferinţele " şi speranţele " oraşului Zlatna

28 iunie 2009   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

Melania Forosigan, economistă, e o mare cunoscătoare şi iubitoare a istoriei oraşului. Vorbeşte cu sufletul la gură, să nu-i scape ceva: "O localitate foarte veche, de 2000 de ani, cu o atestare de la 1851. Ampeia sau Ampella, nume preluat de romani şi devenit Ampellum. Denumirea romană a fost Auraria minor. Cucerirea Daciei de către romani ne-a adus într-o situaţie foarte favorabilă. Împăratul Traian a aşezat legiunea 13 Gemina la Alba Iulia. Nu întîmplător, ci pentru exploatarea aurului de aici. Zlatna a devenit centrul administraţiei miniere şi conducătorul acesteia, procurator aurariarum, a fost stabilit aici. Un alt procurator a fost Neptunaris, monumentul funerar al soţiei sale a fost găsit aici. Încă unul " Savianus " este cel căruia îi datorăm apeductul pe care l-au construit romanii. Se păstrează vestigii, dar nu la noi, ci la Alba, la Budapesta şi Viena. Vrem să avem şi aici un muzeu. După retragerea romanilor, a urmat perioada năvălirilor: cei care şi-au lăsat cel mai puternic amprenta au fost slavii. Ei au preluat numele de Auraria minor şi i-au spus Zolot sau Zolota, care înseamnă aur. Şi de atunci noi ne legitimăm ca oraş cu bogăţia noastră. Nu a existat imperiu care să nu-şi fi făcut tezaur din aurul nostru, al zlătnenilor: şi austro-ungarii, şi ruşii, şi romanii... Anul 1600. principele Gabriel Bethlen a organizat un colegiu reformat unde a adus profesori din toată Europa. Unul dintre ei s-a numit Martin Opitz şi a fost silezian. Silezianul a preferat viaţa din Zlatna. Şi a lăsat cel mai frumos poem al ei. 1700. Epoca austriacă. Una din cele mai grele pentru noi, pentru Ţara moţilor. Atunci am devenit iobagi. Şi Maria Tereza ne-a impus să trecem la catolicism. În 1760 s-a ţinut primul sinod al ortodoxiei din Transilvania unde s-a făcut o scrisoare de 8 puncte prin care ortodocşii îşi cereau libertatea de religie. După aceea ne-au distrus mînăstirile, supăraţi că vrem să ne menţinem religia. Tot atunci l-am avut pe Horea, care a trecut şi prin Zlatna: aici pe pod, în centru, au fost premiaţi toţi vînzătorii lui, de către nepotul lui Bruckenthal. 1848. Cel mai mare erou al Zlatnei: Petru Dobra, prefect, a răspuns de Legiunea 6 submontană: a dat una dintre cele mai mari lupte din regiunea Transilvanei, în 23 octombrie, cînd toată Zlatna a ars. În biserica romano-catolică unde trebuia să se ridice un drapel austriac, a apărut unul negru, cu cap de mort. A început revolta. Toate bisericile au ars. Cea mai veche este din 1424, unde s-a ţinut sinodul. Avem o biserică reformată, zidită prin 1660, o biserică romano-catolică din 1770-1775 şi alta ortodoxă unde găsim multe cruci. Mai deţinem un liceu din 1895: acolo, la Şcoala de arte şi meserii, a învăţat Corneliu Medrea. Un aşezămînt de bătrîni, în cea mai veche clădire din Zlatna, de pe vremea Mariei Tereza. Uzina, care a funcţionat din 1747. Fosta cămară de schimb, unde azi e spitalul. Aici a învăţat Avram Iancu " era un gimnaziu cu predare în limba latină, unde acesta a obţinut numai calificative de excelent". Felul în care dna Melanica " cum i se spune " prezintă istoria oraşului, unul afectiv şi implicat, şi uşor naţionalist, e înduioşător. Te face să priveşti altfel pînă şi coşurile, pînă atunci vag ameninţătoare, ale combinatului. Combinatul de cupru: pîine şi poluare Tot de la ea am aflat că pînă la urmă tot Maria Tereza e de vină şi în ceea ce priveşte înfiinţarea uzinei: ea a deschis-o, în 1747. "Iniţial a fost o topitorie de aur, cupru şi argint. În perioada comunistă s-au adăugat secţii noi: cea de sulfat de cupru, sulfat de magneziu şi sulfat feros a fost programată, şi s-a realizat cea mai mare uzină de prelucrare auriferă. Investiţiile de atunci: 3,5 miliarde de lei. 1200 de oameni lucrau aici înainte de începerea uzinei noi" " adaugă ea. Nicodim Păşculeţ, fost inginer la combinat, ne explică mai amănunţit: "Primele cuptoare au apărut în 1747. Se topeau minereurile cuprifere, se scotea cupru. La început erau vechile cuptoare, tradiţionale. Pe parcurs, aici se folosea tot ce era nou: a fost un centru, dar şi cu partea de poluare. Aceasta a început masiv în 1965, cînd au fost montate două convertizoare orientale. Ca să obţinem metalele, cuprul, eliminam sulful. SO2-ul era eliminat în atmosferă. Normal, trebuia să fie preluat de o fabrică de acid. Ca produs secundar, se putea obţine acidul sulfuric, care s-ar fi putut comercializa. Foarte puţin ajungea însă acolo… Pe lîngă gaz, se degaja şi praful volatil, care practic polua: era ca o ninsoare de plumb, zinc...". "A fost poluare" " continuă dna Forosigan. "Pentru copii, mai ales: o mai slabă imunitate, o mai slabă dentiţie...". "Intoxicaţia cu plumb poate avea efecte complexe neuro-locomotorii, despre care nu-ţi dai seama de unde vin: probleme cu dinţii, căderi de calciu, afecţiuni locomotorii, lipsă de memorie..." " adaugă dl Adrian Puiuleţ, preşedintele Organizaţiei de Turism şi Ecologie Trascău Corp. În momentul de faţă, după închiderea combinatului, în 2004: "Am scăpat doar de poluarea din aer. Efectul unei poluări de 260 de ani asupra solului nu se poate înlătura în cîţiva ani. Vor trebui minimum 25-30 de ani să se refacă solul. Ar fi necesară o decopertare a lui, ceea ce e imposibil. Se încearcă alte soluţii, tratarea lui". Ileana Miclea, educatoare, face, în prezent, acţiuni de ecologizare, împreună cu elevii ei: "Avem un parc al nostru pe care l-am făcut împreună cu asociaţia de femei Cristal. Noi, cei de la Grădiniţa nr. 2, îl îngrijim. Plantăm brazi, spălăm băncile...". Tot ea îşi aduce aminte de vremea cînd combinatul încă funcţiona: "Natura resimte poluarea: pădurea s-a ofilit, nu a mai crescut. Copiii erau palizi, nu aveau poftă de mîncare. Cînd venea gazul, intram în casă: nu ne puteam juca afară. Între orele 11 şi 12, se vedea cum venea. Acum, pădurea a început să-şi revină, nu mai e galbenă". Eugenia Lupşa, profesor consilier la Şcoala generală, nu ştie dacă faptul că a trebuit să înfiinţeze trei clase speciale, cuprinzînd 35 de copii cu dificultăţi la învăţat, se datorează, în vreo măsură, şi efectelor poluării. Plumbul din sînge " spune ea ", care era de trei ori peste limita admisă, putea da un uşor retard... În mod sigur însă se datorează problemelor economice, generate de închiderea aceluiaşi combinat: "Părinţii copiilor au plecat la muncă în străinătate, lăsîndu-i pe aceştia cu rude îndepărtate. Mai ales la copiii care au ambii părinţi plecaţi se cunoaşte: devin mai violenţi, sînt mai stresaţi, fac abandonuri şcolare. Copiii sînt decăzuţi moral din cauza lipsei părinţilor: la clasele speciale programa e mai lejeră, şi ne străduim să termine opt clase. Dacă nu e familia care să-i impulsioneze, nu putem noi, şcoala, să facem totul". Un posibil potenţial Efectele poluării se vor duce în timp. Vorba dlui Păşculeţ: "Să nu credeţi că aici a fost vreo Hiroshima sau vreun Nagasachi...". Între timp, localnicii fac planuri să iasă din situaţia de criză şi să reabiliteze Zlatna: Organizaţia dlui Puiuleţ are proiecte: "Dezvoltarea turismului. Zonele protejate din imediata lui apropiere, opt la număr, la o oră de mers cu maşina, sînt deosebite. E nevoie de la infrastructură, de marcarea de trasee, participarea la festivaluri. Sînt proiecte care speculează vechile galerii de mină. Se pot face turism de aventură, escalade, speologie... Turism istoric: drumul aurului, vizitarea monumentelor. Facem acţiuni anuale la Poiana narciselor din Negrileasa, avem diferite parteneriate, inclusiv cu Primăria Bucium, care vrea să facă o pîrtie de schi, cu Primăria Zlatna, care are în plan să construiască o telegondolă (ce urmează să facă legătura între fostul combinat şi gurile de mină de la Haleş)". Silviu Ponoran, primarul Zlatnei, are şi el un proiect în şapte puncte, care-i poartă numele. Singura problemă cu care se confruntă o reprezintă... finanţările: "Am elaborat, în 2004, o strategie, planul Ponoran. Am pornit de la refacerea mediului, a ecosistemului şi a infrastructurii. În 2004 s-au închis unităţile poluante, şi combinatul, şi exploatarea minieră. Nu credeam niciodată că vor face acest lucru fără să pună ceva în loc. Atunci aveam 93% şomeri. Am găsit o soluţie de finanţare la Sulfina Barbu, pe atunci ministrul Mediului. Am făcut şapte proiecte mari, care au însemnat 53 de milioane de euro pentru Zlatna. Liberalii, după ce m-au exclus din partid, mi-au blocat finanţările. Lucrez la toate, dar fără bani. Anul trecut am rămas cu o datorie de 172 de miliarde de lei. Nu mi-au mai dat bani din luna iulie. Cele şapte planuri sînt: refacerea ecosistemului pe 1364 ha; reabilitarea fostei albii a rîului Ampoi, o alee pietonală frumoasă, cu bază sportivă, ştrand, patinoar, fîntîni arteziene, mobilier urban; ecologizarea uzinei de cupru, pe care am realizat-o " am ras tot de acolo, am ecologizat terenul şi l-am transformat într-unul pentru un parc industrial; reabilitarea şi extinderea sistemului de canalizare, care cuprinde şi toate satele din aval, pe 54 km; extinderea reţelei de apă potabilă şi aducţiunea de apă potabilă Feneşasa "Zlatna; sistemul de salubrizare a oraşului prin construirea unei staţii de sortare şi transfer pentru deşeuri menajere, care e făcut; regularizarea albiei Ampoiului şi a afluenţilor cadastrali. Avem noi studii de fezabilitate cu care vrem să dezvoltăm în continuare zona turistică Zlatna-sud " pe fostul traseu de funicular, pe unde se ducea minereul: să punem o telegondolă care să ducă pînă în Plai; acolo " o pîrtie de schi şi o ministaţiune de 500 de locuri, pînă la mină; este acolo o galerie de coastă de 3100 m, şi cu o maşină de extracţie, unică în lume, pe care le-am cerut, s-o transformăm în muzeu". Deşi presărat cu mulţi termeni tehnici, planul primarului sună... optimist şi posibil. Zlătenii par bine intenţionaţi, şi patrioţi locali. Iar dacă nu (încă) oraşul în sine, împrejurimile sale par să aibă perspective. În ceea ce priveşte poluarea, nu sînt total lămurită; înţeleg că, în timp, se va remedia... Mai rămîne problema locurilor de muncă. Speranţa zlătenenilor este în parcul industrial, şi în turism. Deocamdată, printre ruinele fostului combinat, au răsărit: o fabrică de mobilă, într-o magazie de altădată, una de sulfat de cupru şi... un salon de nunţi. Roz bombon. Din combinat s-a mai păstrat uzina de pulbere de aluminiu, care s-a privatizat şi funcţionează cu vreo 60 de locuri de muncă.

Mai multe