Sanctificaţi cu puls normal

13 iulie 2006   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

Sînt bine, îşi ridică salariul, achită impozite şi taxe, însă au parte de ceva ce este dat de obicei celor morţi: cu numele lor au fost botezate instituţii publice. Au apărut astfel şcolile "Adrian Păunescu", tustrele în anii guvernării pesediste, şi Casa de Cultură "Dinu Săraru". (Între timp, una dintre şcoli, cea din Videle, a renunţat la numele poetului.) Cînd un stabiliment cultural adoptă numele unei persoane, aceasta devine model pentru cei circumscrişi instituţiei. De obicei, modelul este îmbălsămat sau incinerat, cădelniţat şi pomenit la slujbele preoţilor, pentru sufletul lui se fierbe grîul. Este mort. Deoarece nu au tras încă linia, cei vii nu prea devin modele. Fie şi pentru faptul că în viaţă sînt pîndiţi oricînd de greşeală. Adrian Păunescu şi Dinu Săraru au acceptat să fie ceea ce în lingvistică se cheamă eponime, devenind şi exemple pentru semeni. Au fost sanctificaţi, deşi au puls normal, au devenit clasici în viaţă şi, drept urmare, nimic din ce fac de acum înainte nu le poate pune în umbră realizările. Am vrut să aflăm nu doar cum se simt responsabilizaţi oamenii-instituţii, ci şi care a fost motivaţia celor care au grăbit eternizarea unor indivizi în viaţă. "A pus şi mochetă pe jos" Slătioara este o comună aflată cam la mijlocul distanţei dintre Rîmnicu-Vîlcea şi Tîrgu-Jiu. Aici s-a născut Dinu Săraru, romancier şi conducător, pînă mai anul trecut, al Teatrului Naţional din Bucureşti. Casa de cultură din localitate îi poartă numele, din toamna lui 2001. Directorul Cristian Dragu îşi arată preţuirea pentru fiul comunei: "Era o ruină pînă acum vreo opt ani. Tot ce vedeţi aici i se datorează. A dat bani să se zugrăvească, a pus şi mochetă pe jos, mobilier, geamuri, tîmplărie termopan. De atunci avem aici o bogată activitate culturală, pentru mediul rural. Şi aş aminti Festivalul de film Etno sau Şcoala de vară a medicilor de familie". "A adus aici personalităţi culturale. Nu e puţin lucru să-l găseşti în cîrciuma din centru pe dl Blaier", zice şi bibliotecarul Adrian Toreţoiu. După cîte a făcut Dinu Săraru pentru viaţa culturală a comunei, a venit şi prinosul concetăţenilor: "Consiliul local a hotărît aşa - afirmă Cristian Dragu. Dom’ Săraru nici n-a ştiut. A şi zis că nu se poate, că nu a murit încă, dar pînă la urmă a rămas aşa". Lîngă casa de cultură se găseşte clădirea şcolii şi a grădiniţei. Aleea de intrare este vegheată de şase sculpturi bust. Două dintre ele, singurele fără plăcuţe de identificare, sînt ale ctitorului local şi ale prietenului său, Adrian Păunescu. "Am luat plăcuţele de acolo pentru că nu erau prinse bine şi se furau" - oferă lămuriri dl Dragu. Legămînt pentru pensie alimentară Dintre şcolile "Adrian Păunescu", cea din Videle a revenit la vechiul nume după ce Consiliul local, majoritar al Alianţei D.A., a hotărît, la 1 octombrie anul trecut, ca instituţia de învăţămînt să "revoce de pe frontispiciu" numele poetului. Consilierii îşi justificau atunci decizia că denumirea fusese impusă de oportunismul politic al directorului şcolii, că Adrian Păunescu nu are nici o legătură cu oraşul lor şi că nici măcar nu şi-a arătat în vreun fel interesul pentru locul de învăţătură al cărui ocrotitor a fost proclamat. De la începutul lui februarie 2001 şi pînă la această dată, şcoala şi-a zis "Adrian Păunescu", director fiind Selcu Gheorghe Marin, un membru activ al PSD-ului local. La intrarea în clădire trona înrămat un articol despre momentul în care poetul "a recunoscut paternitatea celor 415 elevi ai şcolii". Se vorbea în text despre "marele poet", privit de "tinerii învăţăcei cu sfială, admiraţie şi mult respect", care le-a promis celor din Videle că "va plăti pensia alimentară". Cea de patron spiritual, se înţelege. Tot atunci, elevii au primit pe carnetele de note autograful "marelui om". Profesorul Gheorghe Selcu nu a vrut nici măcar să ne spună dacă poetul s-a achitat de pensia spiritual-alimentară promisă. 90% Păunescu Comuna Bîrca din judeţul Dolj este localitatea de baştină a lui Adrian Păunescu. Aici există liceul teoretic ce poartă numele poetului, "fiul comunei", după cum îl numeşte directorul şcolii, profesorul de matematică Ion Mitu. Năşirea a avut loc în iulie 2003: "Era o perioadă cînd mai toate şcolile căutau să se personalizeze într-un fel sau altul. Fiecare şi-a ales un voievod sau o personalitate culturală. Noi am decis să-i dăm numele celui mai cunoscut om al comunei noastre şi prin asta să aducem un omagiu şi înaintaşilor săi, care s-au implicat în activitatea şcolii". Tot profesorul Mitu spune că spiritul poetului este prezent în activitatea liceului şi nu doar prin bustul din hol: "Activităţile culturale din liceu poartă, în proporţie de 90%, amprenta creaţiei lui Adrian Păunescu, prin poeziile şi versurile cîntecelor interpretate de elevi. Şi mai avem expuse toate volumele poetului". "Vreau însă să menţionez foarte clar - ţine să precizeze directorul liceului - că singurul criteriu pentru care am ales numele lui Adrian Păunescu este cel scriitoricesc, fără nici o legătură cu politica." "Îi dăm numele poetului, poate primim sponsorizări" În Piteşti este Şcoala Generală nr. 15 "Adrian Păunescu". Numele poetului a fost pus pe zid în ziua de 23 mai 2002. Dna directoare se disculpă cu zîmbet afectiv: "V-aş fi răspuns cu plăcere, dar pe atunci nu eram în această funcţie şi nici nu am luat eu decizia numirii". Revenim şi o întîlnim pe fosta directoare, profesoara Steluţa Panduru. Deşi stînjenită, înfruntă situaţia şi explică de ce şcoala poartă numele lui Adrian Păunescu: "Noi am considerat că este unul dintre cei mai mari poeţi în viaţă, în nici un caz nu i-am ales numele pe criterii politice. Vedeţi dvs., Eminescu, cît a fost în viaţă, a dus-o cum a dus-o şi nu a fost apreciat pe cît ar fi meritat...". Motivele sînt mai multe şi dna profesor Panduru continuă să le spună pe ton de spovedanie, în timp ce cu degetele caută impurităţi imperceptibile pe faţa de masă: "La momentul numirii, şcoala sărbătorea 25 de ani de activitate. Atunci am primit ceva fonduri şi ne-am gîndit că, dacă îi dăm şi numele poetului, poate mai primim nişte sponsorizări... În plus, înaintea noastră, şi cei de la şcoala din Videle dăduseră şi ei aceeaşi denumire şcolii lor (sic!)". Dar cauza principală revine: "De fapt, noi am considerat că este cel mai mare poet în viaţă. El are versuri care sînt de actualitate: ŤCe părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei/Care ştiu dureros ce e suta de lei»". Îi spunem că mai multe versuri păunesciene i-au fost închinate "celui mai iubit fiu al neamului", dar fosta directoare ne oferă un "eh" îngăduitor. Dansuri pentru naşu’ mare Decizia numirii a luat-o întreg colectivul, după cum afirmă profesoara Panduru: "A fost de acord şi actuala directoare, care era adjunctă atunci, şi consilierul educativ, care acum este director adjunct. Ideea a aparţinut unei colege căreia nu vreau să-i dau numele. Deci nu eu am avut iniţiativa. Toate cadrele didactice şi-au dat acordul, cu o excepţie, profesoara de engleză; s-a abţinut, fără să ne spună de ce". La festivitatea botezului au venit oficialităţi locale şi, bineînţeles, poetul. "Am avut o serbare cu dansuri populare, iar Adrian Păunescu a recitat poezia Lui Eminescu. Numai pentru asta şi şcoala ar fi meritat să-i poarte numele" - revine cu criteriul artistic profesoara Panduru. Ca să vedem cum este cultivată spiritualitatea autohtonă în şcoală, ne invită la o clasă de-a şaptea. Vreo 20 de fete, îmbrăcate în ii şi jeanşi, sînt îndemnate să cînte. Şi o fac serafic: "Mai aaaam un siiingur dooor / în liiiiniiiştea seriii..." Reporterul se emoţionează. Se simte şi el puţin glorios, puţin important, puţin conştiinţă naţională. "Duşmanii mei" În urmă cu ceva vreme, l-am întrebat pe Adrian Păunescu dacă priveşte relaxat situaţia. Fără să ne facă vreo surpriză, poetul a declarat: "Cîtă vreme o persoană se bucură şi de manifestări de ură de excepţie, nu văd de ce nu ar primi şi astfel de aprecieri onorante. Nici nu am încurajat, nici nu am refuzat această onoare, dar eu nu am despre mine părerea pe care o au duşmanii mei despre mine. După ce tulburarea din minţile unora se va potoli şi după ce invidia se va cicatriza, se va înţelege că unii au dreptul de a crede în Adrian Păunescu".

Mai multe