O familie de 420 de persoane
„De Valea Plopului am auzit acum patru ani, cînd un coleg de la firmă mi-a povestit de părintele Nicolae Tănase şi despre ceea ce face el la Valea Plopului. În următorul weekend am fost cu un prieten din copilărie să vedem aşezămîntul. Am plecat de-acolo prăbuşiţi emoţional“ – îşi aminteşte Cristian Moraru, directorul executiv şi artistic al Asociaţiei „JAZZ.RO“ (www.jazz.ro), o platformă de promovare a jazz-ului european în România, responsabilă, printre altele, de Festivalul „Jazz in Church“. „Cînd am înfiinţat JAZZ.RO, acum doi ani, «Jazz for Kids» era unul dintre proiectele pe care ne doream enorm să-l facem în România. Am ales să-l lansăm anul acesta, de 1 iunie, la Valea Plopului, pentru a le face un cadou muzical copiilor de la aşezămînt. Ni s-a spus că vor participa şi copiii din alte sate, ceea ce ne bucură şi mai tare, pentru că va fi prima lor întîlnire cu jazz-ul. Practic, sînt două premiere: primul proiect de jazz special construit pentru copiii din România şi prima întîlnire din viaţa copiilor de la Valea Plopului cu jazz-ul. E cam frumos“ – încheie Cristian.
Primul copil de la Valea Plopului a fost Lucian. Mama lui, o tînără studentă din Bucureşti, a venit la finalul unei conferinţe ţinute de părintele Nicolae Tănase şi i-a cerut sfatul: rămăsese însărcinată şi nu putea păstra copilul, părinţii ei n-ar fi fost niciodată de acord. „Dă-mi-l mie“ – i-a răspuns preotul. La cîteva luni după, studenta a născut copilul şi i l-a încredinţat părintelui. „Tata l-a luat, a venit cu el acasă, în sat, numai că mama era bolnavă atunci şi nu se putea ocupa de un nou-născut“ – îşi aminteşte Mihai Tănase, fiul cel mare al părintelui, care administrează acum aşezămîntul de la Valea Plopului şi Valea Screzii. „Aşa că s-a dus în sat, cu copilul în braţe, a bătut la prima poartă – n-a răspuns nimeni –, a bătut la a doua, a bătut la a treia, şi la a treia i s-a răspuns. Iar familia de-acolo a fost de acord să crească copilul.“ Povestea Asociaţiei „Pro Vita“ seamănă cu o parabolă despre solidaritate, iubire, milostenie, valori creştine fundamentale, care au ajuns, în ultima vreme, să fie înghiţite de catedrale ale neamului, jeepuri parohiale şi afaceri preafericite. Povestea Asociaţiei „Pro Vita“ este, de fapt, povestea unei comunităţi dintr-un sat de lîngă Vălenii de Munte, care, impulsionată de energia şi charisma (sau, în limbaj ortodox, harul) preotului din parohie, găzduieşte şi îngrijeşte, începînd din anul 1990, copii pe care părinţii nu-i pot creşte, mame-victime ale violenţei domestice, bătrîni abandonaţi de rudele lor, persoane fără adăpost. La început, copiii erau plasaţi de Protecţia Copilului în familiile din sat. Apoi, cînd n-au mai fost suficiente familii, s-a început construirea de locuinţe, case în care stau 10-12 persoane şi unul sau doi angajaţi ai asociaţiei, responsabili de întreaga casă.
Asociaţia „Pro Vita“ a fost înfiinţată în 1994 de către părintele Nicolae Tănase şi 24 de oameni din Valea Plopului. Doi ani mai tîrziu, existau deja şase case şi un centru social. Tot în 1996, un grup de italieni a venit în România ca să facă o tabără de vară pentru copiii străzii, undeva lîngă Braşov. Italienii au oprit în Bucureşti, au umplut cinci autocare cu copii şi au plecat spre Braşov. Numai că, odată ajunşi în tabără, au aflat că elveţianul care organizase toată povestea fusese arestat cu o zi înainte, fiind acuzat de pedofilie. Dezorientaţi, italienii s-au întors în Bucureşti cu tot cu copii şi au găsit parcare pentru autocare lîngă Dealul Patriarhiei, unde o doamnă bine intenţionată le-a spus că la Valea Plopului e un părinte care are grijă de copii. Aşa au ajuns cinci autocare pline de copii la părintele Nicolae Tănase. Mihai îşi aminteşte că s-a dus cu fraţii lui mai mari la o bază militară din zonă şi au cerut corturi de armată, ca să-i poată adăposti pe copii. Italienii au stat toată vara, au făcut ateliere, s-au jucat cu copiii şi, cînd a venit toamna, au plecat. Cîţiva dintre copii au ales să se întoarcă în Bucureşti, restul au rămas. „Pe locul fiecărui cort e acum o clădire“ – spune Mihai.
Aşezămîntul de la Valea Plopului şi Valea Screzii este o alternativă „umană“ la sistemul serviciilor sociale oferite de stat. Din 1990 şi pînă astăzi, au ajuns acolo – trimişi de Protecţia Copilului sau aduşi de părinţi – peste 1000 de copii. Diferenţa majoră faţă de orfelinate este că părinţii sînt încurajaţi să-şi ia copiii înapoi, cînd au din nou mijloace de a-i creşte. Mari Frigea – asistentă medicală şi om de bază în Valea Screzii – explică, de pildă, că în momentul în care o mamă e diagnosticată cu cancer, e nevoită să înceapă tratamentul şi nu are rude în grija cărora să-şi poată lăsa copilul, îl aduce temporar la Valea Plopului. E un tip de ajutor pe care nici o instituţie a statului n-o poate oferi. În prezent, asociaţia părintelui Tănase are în grijă 420 de persoane. „După fiecare emisiune de la televizor despre noi, jumătate vin ca să facă donaţii, jumătate vin ca să rămînă. N-am refuzat niciodată pe nimeni“ – spune Mari. „Un bătrîn ni l-au adus cu taxiul, l-au lăsat pe butuci şi au plecat. Ce era să facem?“
Comunitatea de la Valea Plopului şi Valea Screzii se gospodăreşte prin forţe proprii, fără ajutor din partea statului şi fără sprijinul Bisericii. Copiii merg la şcolile din apropiere, cei mari se duc la gimnaziu şi la liceu în Vălenii de Munte şi Ploieşti (asociaţia plăteşte inclusiv internatul copiilor). Doi dintre ei sînt deja studenţi la Bucureşti. La Valea Screzii există o minifermă, o cantină, se construiesc o şcoală şi o bibliotecă, dar e mereu nevoie de bani şi de materiale de construcţii. „Oamenii cred că noi n-avem haine. Noi avem haine, dar n-avem ciment“ – spune părintele Tănase. În plus, facturile de lumină, gaz etc. ajung la 300 de milioane pe lună. „Noi avem nevoile unei familii de 420 de persoane. Hrană, medicamente, materiale de construcţii“ – adaugă Mari Frigea. Faptul că această comunitate continuă să reziste de la o lună la alta ţine, într-un fel, de domeniul miraculosului. În fiecare dimineaţă, o firmă de panificaţie le aduce, gratis, 300 de pîini (iar ei le dau, la schimb, grîul primit de la agricultori în toamnă). Preoţii de la alte parohii vecine ajută şi ei, oamenii vin mai ales de Crăciun şi de Paşti şi aduc orez, făină, ulei, un sat din Ploieşti le donează legume în septembrie. „Dacă tăiem un porc, ne ajunge pentru o masă“ – spune Mihai –, „dar bucătăresele noastre sînt foarte inventive, au învăţat să se descurce cu foarte puţin.“
Poveştile pe care le-am auzit despre unele dintre femeile care au ajuns la Valea Plopului sînt cumplite. „Una a mers pe jos şapte ore, şi-a luat şi copiii cu ea, iar cînd a ajuns la noi, mirosea a benzină, pentru că soţul ei a vrut să-i dea foc. Alta îşi lăsase copilul la noi, dar familia nu ştia. Şi, într-o zi, Protecţia Copilului s-a dus la ea acasă pentru nişte hîrtii, a sunat la uşă şi a răspuns tatăl ei. A vorbit frumos, Protecţia Copilului a plecat, iar el a chemat fata şi a băgat cuţitul în ea. Acum e bine, din fericire...“ – spune Mihai. Existenţa aşezămîntului de la Valea Plopului demonstrează, de fapt, ineficienţa şi inflexibilitatea serviciilor de asistenţă socială din România. Cîţiva oameni au reuşit, în 20 de ani, să mobilizeze o comunitate întreagă şi să ajute peste 1000 de oameni aflaţi în dificultate. Cu sprijinul unor voluntari ocazionali şi cu ajutorul unor persoane particulare care le donează bani şi alimente, membrii asociaţiei fac minuni. De aceea, alegerea acestui loc pentru prima întîlnire „Jazz for Kids“ e un semn binevenit de solidaritate. Pe 1 iunie, de la ora 12,00, pe dealul de la Valea Screzii (comuna Poseşti, judeţul Prahova), vreo 500 de copii vor asista la un concert gîndit special pentru un public foarte tînăr (cu dialog, pesonaje, ghicitori) de pianistul Mircea Tiberian. Copiii vor face cunoştinţă cu bunicul contrabas, unchiul saxofon, vecina baterie, bona claviatură, tamburina-şarpe cu clopoţei etc. Dacă vreţi să vedeţi cum sute de copii chicotesc miraţi de sunetele pe care le pot face pianul, saxofonul (Alex Munteanu), vioara (Diana Miron), basul (Michael Acker) şi percuţia (Vlad Popescu), atunci urcaţi-vă într-o maşină şi mergeţi, de 1 iunie, la Valea Screzii. N-are cum să nu vă placă.
„Jazz for Kids“ este un proiect finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Spectacolul „Jazz for Kids“ va fi prezentat şi în Bucureşti: sîmbătă, 15 iunie, ora 12, în Parcul Icoanei, în cadrul Street Delivery, şi duminică, 7 iulie, ora 13, în Piaţa „George Enescu“, în cadrul Arcub Open Air Festival. Accesul la toate spectacolele „Jazz for Kids“ este gratuit.
Pînă duminică, 7 iunie, „Jazz for Kids“ organizează o campanie de strîngere de cărţi pentru copii. Cărţile pot fi aduse la clubul La Scena (Calea Călăraşilor, nr. 55, sector 3, Bucureşti), în fiecare zi, între orele 12 şi 22.
Dacă vreţi să ajutaţi aşezămîntul de la Valea Plopului şi Valea Screzii sau pur şi simplu doriţi să aflaţi mai multe despre activitatea Asociaţiei „Pro Vita“, scrieţi-le un mail pe adresa asociatiaprovita@gmail.com.
Foto Luiza VASILIU