O dezamăgire

16 iunie 2007   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

Amar gust mi-a lăsat Bookfest anul acesta! Aş fi putut scrie "şi anul acesta", dar, gîndindu-mă la excepţia de anul trecut, cînd lucrurile au stat incomparabil mai bine la toate capitolele legate de organizare, m-am ferit să fiu nedrept. Nu ştiu şi, sincer să fiu, nici nu mă interesează cine se ocupă de naşterea unor asemenea manifestări numite "tîrguri de carte". Că se numesc Bookfest sau Gaudeamus, tot un drac. Dacă n-ar fi vorba de cărţi şi oameni subţiri, mai că aş fi tentat să zic că-i vorba de nişte pieţari care umblă să împuşte francu’. Aud că e vorba de mai multe grupări, editori plini de orgolii, dar lipsiţi de noţiuni primare de marketing şi publicitate, care se bat să-şi atîrne în piept insigna de organizator al unei asemenea manifestări. Rezultatul? O colcăială respingătoare m-a apăsat de fiecare dată cînd am trecut pragul tîrgului de carte. Oameni mulţi şi, invariabil, năduşiţi sau transpiraţi de-a binelea, în funcţie de numărul minutelor petrecute la tîrguiala de volume, se strecurau unul pe lîngă altul şi toţi pe lîngă rafturi sau standuri. Mirosea rău şi acru, iar într-o astfel de ambianţă olfactivă mi-a pierit cheful să răsfoiesc volume. N-am fost singurul. Mai căutată decît orice apariţie editorială a fost gura de aer sau gura de apă. N-am să pot pricepe nici în ruptul capului de ce e greu de aerisit un spaţiu ca Romexpo sau cîtă minte îi trebuie unui organizator de evenimente, în spaţii închise, pe timp de vară, să înţeleagă că în asemenea condiţii e nevoie de aer condiţionat. Care, slavă Domnului, există şi sub forma unor unităţi portabile, doar minte să fie, cum ziceam. Departe de mine gîndul de a jigni pe cineva, însă, pentru un preţ mai mic al cărţilor, nu cred că e nevoie să transformăm tîrgurile de carte în spaţii interzise cardiacilor. Cît dai, atîta face. Iar intrarea la Bookfest, anul acesta, a fost liberă. Eu, unul, n-am nici un respect pentru lucrurile primite de pomană. Că s-ar fi putut intra liber, pe baza talonului de pensie ori în schimbul unei taxe modice pentru copii, elevi, studenţi şi şomeri, e una. Dar să laşi intrarea liberă pentru oricine s-o nimeri la poartă, mi se pare o greşeală majoră. Vînătorii de autografe, pozarii amatori cu telefonul mobil şi, desigur, hoţii de cărţi (care nu-s puţini!) l-au prins pe Dumnezeu de-un picior! În fine, tot la Bookfest am simţit iar distanţa imensă care ne separă - şi din acest punct de vedere - de alte ţări ale lumii. M-am nimerit acum zece ani (!) la o manifestare similară în... Istanbul. Puteam consulta, încă de la intrare, lista tuturor cărţilor aflate în standurile expozanţilor, cu ajutorul unor baze de date existente în cîteva zeci de computere aflate la dispoziţia oricărui cumpărător de bilet. Spre comparaţie, la Bookfest nici măcar editurile cu ştaif n-au fost în stare să se racordeze la tehnica secolului XXI. N-am văzut, ca să zic aşa, picior de computer cu ajutorul căruia să păşesc în lumea minunată a listelor de cărţi şi a celor de preţuri. Am fost la Bookfest ca la supermarket. Am stat la cozi, mi-am făcut nervi şi am plecat cu sacoşele pline. Le mulţumesc tuturor celor care se ocupă de editarea de cărţi, dar îndrăznesc să le aduc aminte că nimeni nu le ştie pe toate şi că n-ar strica, în viitor, să îi lase pe alţii să se ocupe de organizare. S-o găsi cineva în stare să pună preţ şi pe asta.

Mai multe