NEDREPTATEA ANTI-CLONAJ VARIAZĂ CA NIŞTE BRACONIERI ROZALII DIN EPOCA ŞEULEANU CU EMMENTHALER

Cu ochii-n 3,14 * Alaltăieri, 21 septembrie 2005, a avut loc un eveniment de însemnătate mondială: ziua a fost egală cu noaptea. Nici un talk-show, nici o ştire pe a'ntîia, de parcă s-ar fi schimbat garda la Cotroceni. Şi tot noi, dilematicii, sîntem frivolii, tot noi sîntem neserioşii... Scade, de ieri, ziua, creşte nedreptatea. (R. C.) * Figaro-ul (revista, nu cotidianul şi nici frizerul) a publicat recent rezultatele unui sondaj privitor la "Tabuurile" francezilor (unde am mai citit recent chestia asta?...). Astfel, locuitorii Hexagonului (să le zicem, pe scurt: hexagonalii) nu vor în ruptul capului, cu nici un chip, şi indiferent de argumente, privatizarea regiilor de stat (poştă, metrou...), sînt împotriva discriminărilor de orice fel (inclusiv în vocabular), dar pentru libertatea de exprimare, pro-eutanasie, dar anti-clonaj, pro-căsătoria între gay-i, dar împotriva adopţiilor de către aceştia a copiilor etc., etc. Cei care ar încerca să găsească o logică în răspunsuri ar trebui să se lase păgubaşi. Franţa, "pays de la raison"? S-avem pardon! (a. l. ş.) * Poezia pieţelor bucureştene variază, în funcţie de anotimp. Astfel, iarna găseşti "portocale vesele", primăvara, "cireşe pentru vegetarieni", vara "roşii fără lemn", iar toamna, cînd se fac proviziile, pe o tarabă de cartofi din Moghioroş stă scris "azi nu mai dăm pe de-a moaca!" (S. G.) * Veerappan era un om foarte cunoscut în India. Controla o suprafaţă de 6.000 km2 din sudul ţării şi făcea comerţ cu lemn de santal şi fildeş de elefant în valoare de 25 de milioane de dolari. În octombrie 2004, a fost împuşcat de poliţie. Cei cărora în România li se spune baron în alte ţări sînt trataţi ca nişte braconieri. (A. C.) * Mulţi snobi la jazz la Nigel Kennedy! Noroc că ţoapele rozalii cu silicoane însoţitoare de culturişti raşi în cap şi cu chei de jeep în buzunar, acolo unde le sunau şi mobilele în timpul concertului, n-au rezistat decît pînă la pauză şi aşa au rămas scaune libere pentru studenţii înghesuiţi pe trepte. Vai, păpuşe, te-au năucit riff-urile de vioară de pe "Purple haze"? Play it again, Nigel! (M. C.) * La Radio România, chiar cînd intri în holul principal, calci pe o mochetă pe care stă scris: "Calitatea - o preocupare a fiecăruia". Nici nu intri bine şi calci calitatea în picioare. Să fi rămas "din epoca Şeuleanu"?... (M. V.) * Manualul de Cultură Civică pentru clasa a-III-a. Capitolul "Raporturile noastre cu ceilalţi oameni". Subcapitolul "Grupul religios". Elevului (de clasa a-III-a, a se reţine acest mic amănunt!) i se cere: "Comentează articolul 14 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului"...?! În clasa a-III-a?! Parcă îmi şi închipui, peste vreo doi, trei ani, o discuţie la grupa mică între educatoare şi copii: "Mihăiţă, te rog să n-o superi pe Măriuca! De ce nu vrei să faci schimb cu ea, să-i dai sandvişul tău cu emmenthaler? Te rog să nu fii obraznic! Văd că nu ne înţelegem, deci mă văd nevoită să te pedepsesc! Pînă mîine să faci o compunere despre avantajele aderării României la UE şi despre activarea clauzei de salvgardare! Măriuca, nu fi supărată! Poate te va lăsa să-i conduci maşina cînd vei fi mare" (R. P.) TRISTEŢEA NAŢIONALĂ ÎN DREZINĂ ÎMI SPUNE CĂ S-A INTEGRAT INCONFUNDABILĂ, FIREŞTE, LA O ŞEDINŢĂ PRIN BERCENI * Cambodgia a oferit un ajutor de 20.000 de dolari victimelor americane ale uraganului Katrina. "E mai puţin decît salariul lunar al directorului unei mici companii americane, dar e un semn că împărtăşim tristeţea lor. Uneori e cazul să împarţi şi o lingură de orez", a spus purtătorul de cuvînt al Guvernului cambodgian. Se ştie şi la Phnom Penh, gestul contează. (M. B.) * Din reacţiile turiştilor străini (chiar dacă la origine români plecaţi) faţă de patria noastră: un tînăr australian din părinţi români, venit pentru prima (şi poate ultima) dată la noi, după ce a văzut Castelul Peleş, nu s-a arătat deloc impresionat şi a declarat că acesta cuprinde multe, dar fără nici un gust. După care, a adăugat că a fost foarte tare pe placul americanilor din grup, care sînt adepţii showing off-ului. Noroc cu Castelul Bran, în care nu s-au mai păstrat prea multe şi care ne-a salvat cît de cît onoarea naţională ameninţată. (I. P.) * George Bush, hîţînat în remorca unui camion militar ce trecea prin bălţile din New Orleans, parcă era într-o scenă din Călăuza lui Tarkovski, stalker în drezină. Iată ce poate face democraţia dintr-un om serios.(A. M.) * Ridic receptorul, formez numărul de telefon şi robotul Romtelecom îmi spune că numărul respectiv nu mai e valabil. Sun la 931 şi un alt robot Romtelecom îmi spune acelaşi număr de telefon pe care îl formez şi apare primul robot Romtelecom care îmi spune că numărul nu mai e valabil. Atunci sun la 931... (M. C.) * Atragem atenţia cu prudenţă, cu multă prudenţă, că prima repriză a meciului Steaua - Dinamo s-a integrat perfect - ca tehnică, viteză şi angajament - în standardul occidental al jocului de fotbal. Să fi fost accidental un meci occidental? La noi, din cauza unei litere, totul e posibil. (R. C.) * Plec de acasă marţi, cînd cu potopul, cu o umbrelă solidă. Intru la un magazin, lăsînd umbrela la intrare. Cînd să ies, nu mai găsesc nici o umbrelă. Cumpăr singura umbrelă disponibilă, după un sfert de oră de căutări prin ploaie. În cinci minute, umbrela nu mai ţine nici de ploaie, nici de vînt. O arunc la primul coş şi merg mai departe. Ajung la Institutul Francez, unde îmi recunosc umbrela mea solidă în mîna unei doamne sobre între două vîrste. Mă învîrt puţin în jurul ei (al umbrelei) şi întreb cît mai neutru: "Iertaţi-mă, e umbrela dumneavoastră?". Fiinţa mă priveşte demn şi îmi zice halucinant: "Nu, e a dumneavoastră." Şi-mi întinde umbrela mea inconfundabilă: roşie, cu volane şi căptuşeală, de la bunică-mea. (S. S.) * Pe Alpha TV (se mai întîmplă să pic, zapînd, pe acest post) există un serial pasionant pentru cinefili - un fel de istorie a celei de-a şaptea arte în imagini (fireşte!) şi comentarii (critici şi istorici de film, regizori - Martin Scorsese, de pildă, este un invitat frecvent). Pînă aici, toate bune şi frumoase. Necazul este că cei/cele care "traduc" serialul le au, cît de cît, cu engleza, dar neam cu cultura cinematografică! Pe ecran îl vezi pe James Stewart, subtitrajul vorbeşte despre Cary Grant; în comentariu e introdus un film de William Wyler, traducerea zice că-i de Billy Wilder; în fine, cineva enumeră cîţiva regizori sovietici (Eisenstein, Pudovkin...), telespectatorul se trezeşte că Pudovkin a devenit... Potemkin!! Şi tot aşa. Eu nu ştiu, zău, pentru cine se mai spetesc cei/cele care traduc: la cîţi mergători la film au rămas prin ţărişoara noastră - şi aceia, mai mult sau mai puţin oneşti -, postul cu pricina ar trebui să subtitreze doar: "Un Actor", "O Actriţă", "Un Regizor" - lăsînd Cinefilului Perspicace plăcerea de a-i identifica... (a. l. ş.) * Mi-e foarte dragă moneda de 5000 de lei, cea cu mici striaţii pe margine. Într-o lume de monede perfect rotunde de parcă ar fi capete de galerie de fotbal, moneda de 5000 de lei vechi era ca o revoltă a frumuseţii, era ca o rochie cu volane la o şedinţă PCR cu cocuri şi taioare drepte, era ca un cîntec hippie la un Birou Executiv al PSD. Înlocuitoarea sa, moneda de 50 de bani, este rotundă. Săraca hippioată a fost învinsă. (C. G.) * Undeva, prin Berceni, un microbist glumeţ a scris pe un coş de gunoi: "Donaţi pentru Dinamo şi Rapid". (D. S.) Cu ochii-n 3,14