Mama purtătoare - fapte și date

Carole Horlock, o femeie de 42 de ani din Anglia, este deţinătoarea recordului mondial de "cea mai prolifică mamă-surogat". Ea a dat naştere la 12 copii în 13 ani, iar anul trecut în martie a adus pe lume chiar tripleţi. Intervievată de ABC, femeia îşi explică statutul: "Cînd am început să fiu mamă-surogat, m-am gîndit că va fi pentru o singură dată. Dar mi-a plăcut atît de mult! Înainte de a naşte copilul doream să rămîn însărcinată din nou". Pentru meseria pe care o practică, femeia primeşte aproximativ 25.000-30.000 de dolari per naştere, dar îşi lărgeşte veniturile prin popularizarea poveştii ei în ziarele de scandal. Tabloidele nu au fost foarte generoase cu ea, lucru pe care Carole nu îl înţelege: "O faci o dată şi eşti un înger. O faci de mai multe ori şi eşti un monstru. Dacă este considerată o faptă bună prima dată, de ce nu continuă să fie considerată aşa?". Singura rugăminte pe care Carole o adresează noilor părinţi cărora le-a "făcut cadou" un bebeluş este să îi trimită fotografii cu micuţii şi să o asigure că sînt bine. În rest, ea este împăcată cu ea însăşi: "Unii oameni sînt cercetători, poate caută leacul unor boli incurabile sau poate că au construit primul avion. Eu, cînd voi privi în urmă, la sfîrşitul vieţii mele, voi putea spune că am schimbat vieţile unor oameni". ● Cinci în loc de unul. O altă poveste care a ţinut primele pagini ale ziarelor a fost cea a unei mame surogat care, în loc de unul, a dat naştere la cinci bebeluşi. S-a întîmplat acum patru ani, în Phoenix, Arizona. Un cuplu de emigranţi mexicani, care s-au străduit ani de zile să facă un copil, s-au trezit pînă la urmă cu cinci dintr-un foc. Mamei surogat i-au fost implantaţi cinci embrioni, pentru ca măcar unul dintre ei să fie cu succes. Cînd mama purtătoare a aflat că toţi cinci sînt cu noroc, a renunţat la pretenţii financiare suplimentare din partea părinţilor biologici, motivînd că oricum cuplul se va confrunta cu cheltuieli însemnate pe viitor datorită lărgirii familiei. Enrique, Jorge, Gabriel, Victor and Javier s-au născut în nu mai puţin de cinci minute şi mama purtătoare a primit 15.000 de dolari pentru efortul depus. Părinţii nu ştiu cum vor face faţă financiar noilor membri ai familiei dar, după cum au mărturisit, au încredere că Dumnezeu îi va ajuta. ● Legislaţie confuză la nivel mondial. Surogaţia este încă subiect de dezbatere la nivel etic, psihologic, medical şi legal. Puţine dintre statele lumii au o abordare coerentă, care să ia în calcul toate cele patru " sau, poate, mai multe " aspecte ale procedeului. Majoritatea nu au prea multe idei despre cum să se poziţioneze vizavi de această situaţie delicată. În SUA nu există o poziţie unanimă faţă de problematica mamei surogat. Fiecare stat are legea lui proprie cu privire la această situaţie, astfel că există următoarele abordări: interzicerea " statul acordă pedepse civile şi penale persoanelor care sînt parte a unui astfel de proces sau ajută, într-o manieră sau alta, la îndeplinirea lui; inacţiune " statul refuză să descrie legi specifice situaţiei de surogat, precum stabilirea drepturilor părinţilor biologici sau a mamei surogat; regulament de stat " doar cuplurile care respectă anumite reguli impuse de către autorităţi primesc recunoaşterea unor drepturi derivate din acest statut; libertatea contractului " statul recunoaşte orice contract în acest sens încheiat de individ pe piaţa liberă, dar îşi limitează intervenţia prin reglementări legislative sau clarificări de orice natură. În acest moment nu există în America nici o lege federală (care să fie valabilă pentru toate statele) cu privire la acest aspect, tocmai din cauza inconsistenţei abordărilor. În Anglia, Ţara Galilor şi Insulele Anglo-Normande, mama surogat este considerată ca fiind singura ce are responsabilitate părintească asupra copilului pe care l-a născut. Prima consecinţă este faptul că legea britanică îi ţine pe părinţii biologici într-o situaţie de nesiguranţă pînă după naşterea copilului. Înainte ca micuţul să se nască, cuplul nu poate întreprinde nici o acţiune legală care să le ofere drepturi asupra lui. Astfel, dacă mama se hotărăşte să păstreze banii primiţi pentru această sarcină, dar şi copilul, părinţii sînt neputincioşi din punct de vedere legal. Abia după naştere, procesul de adopţie poate începe. În Israel, procedeul este recunoscut, dar este condiţionat de îndeplinirea a două criterii majore: mama surogat trebuie să aibă religie iudaică şi să fie căsătorită. Israel este singurul stat din lume care pune religia drept condiţie sine qua non. (documentare cu ajutorul cărţii Surrogate Motherhood, International Perspectives, de Rachel Cook, Shelley Day Sclater, Felicity Kaganas)