Horezu: carte de identitate

Turism şi tradiţie "Cocoşul - a fost ceasul lor deşteptător, atuncea n-aveau ceasuri; se sculau, dădeau mîncare la boi, şi-o luau şi pe a lor la traistă şi plecau la pădure, la lemne. Cum e tradiţional să fie? Mai arţăgos, ca să semene a cocoş adevărat. Maro, negru, cu tot felul de picături." Aşa explică doamna Eufrosina Vicşoreanu, olăriţă, fiică de olar şi soţie de olar, cum e cu celebrul cocoş de Horezu, simbolul localităţii şi una din cele mai cunoscute atracţii turistice. "Programul: la 6 şi jumătate este deşteptarea. La 7 începe slujba, care se termină în jur de 9,30. Micul dejun: lapte, pentru că avem vacile noastre. Pe lîngă lapte, cîte un ou fiert. Cafea nu se dă. Seara brînză, mămăliga nu lipseşte la noi de lîngă lapte. În zilele de post - dimineaţa - gem sau cartofi fierţi. Masa de prînz: două feluri, ciorbă, felul 2 - cartofii făcuţi diferit. În zile de dulce, carne sau peşte prăjit, cu garnitura respectivă. După prînz, cine simte nevoia se poate odihni. La vecernie nu participă toate maicile. În ceasurile acelea, îmi place să citesc din scrierile religioase. Urmează pauza de masă. Utrenia. Apoi - fiecare la chilia lui este liber să facă un canon, să citească ceva. Eu sînt aici de la 28 de ani. Indicat este să vii după 20" - spune Maica Ecaterina, ghid la Mînăstirii Horezu, cea de-a doua emblemă a oraşului. Căci Horezu - spune însuşi primarul său, dl Gheorghe Niţă, liberal - are mult potenţial: "peste 9 mînăstiri şi peste 20 de schituri prinse în cataloagele astea de monumente istorice. Turismul este o mare şansă pentru noi: de asta ne-am şi luptat, am făcut documentaţia şi în 18 august a apărut Hotărîrea de Guvern prin care am fost declaraţi staţiune turistică de interes local. Aceasta deschide porţile pentru acele fonduri externe destinate numai staţiunilor". Dar nu doar monumentele istorice reprezintă dota localităţii, ci şi olăritul - de care am mai vorbit - centrul vechi şi peisajul. Împreună cu FPDL-ul (Fundaţia Parteneri pentru Dezvoltare Locală care, în colaborare cu Centrul Naţiunilor Unite UN Habitat, se ocupă de instruirea administraţiei locale din întreaga lume, cu precădere în estul şi centrul Europei) - ne explică Ancuţa Vameşu, coordonator de proiecte în cadrul fundaţiei - Primăria Horezu a stabilit patru mari direcţii de dezvoltare în domeniul turismului: Urbanismul, Spaţiile de campare, Traseele montane, Centrul de informare. Toate acestea au fost discutate la Şcoala de vară "De vorbă cu actorii locali", organizată de FPDL, în colaborare cu Universitatea de Arhitectură şi Urbanism şi Facultatea de Sociologie din Bucureşti, în august 2005. Consecinţa Şcolii de vară a fost un proiect PHARE, pe care Primăria Horezu l-a identificat, privind infrastructura regională pentru turism. "Cu ajutorul proiectului schimbăm puţin faţa oraşului" - adaugă primarul Niţă: "de pildă, în centru va apărea o parcare mare, de vreo 30-40 de maşini, iar acesta va căpăta o tentă medievală: dispar reţelele electrice, dispare asfaltul, vor fi dale, cu spaţiu verde pe mijloc, se refac faţadele la case, se pun lampadare... În faţa sălii de sport, apare un punct de informare turistică şi un mic muzeu cu cîteva elemente de olărit în el." "Un pic de activitate economică" Tot primarul conchide: "Dar nu numai turismul rezolvă problema. Nu se poate fără un pic de activitate economică". De altfel, în Programul de dezvoltare economică locală a oraşului Horezu, realizat tot de FPDL, printre cele patru mari direcţii de acţiune menţionate se numără şi "creşterea valorii adăugate în exploatarea resurselor agricole, forestiere, activitatea meşteşugărească şi mica industrie". Aceasta implică, printre altele, promovarea produselor tradiţionale de calitate, mai multe şi mai diverse decît în alte zone (brînzeturi, ţuică, miere, fructe uscate şi proaspete, ceramică, împletituri, artizanat, lînă), creşterea eficienţei activităţilor agricole, dar şi crearea unui Centru de afaceri pentru mica industrie şi meşteşugurile din zonă. În final, FPDL-ul îşi propune strategii de dezvoltare locală pentru toate aceste localităţi, mici proiecte-pilot, activităţi de colaborare şi de promovare a performanţei prin concursuri de idei de afaceri la tineri, concursuri între agenţii economici de turism, între producătorii agricoli, şi, posibil, o strategie de dezvoltare la nivelul micro-regiunii. În acelaşi program s-au înscris şi cursurile de calificare pentru administratorii de pensiuni, care au avut loc în octombrie, apoi cursurile pentru producătorii agricoli; cursuri de antreprenoriat pentru tineri - în două licee şi două şcoli din zonă. Toate acestea - speră şi primarul Niţă - vor reabilita situaţia economică a unei zone în care oamenii au gospodării destul de înstărite, dar nu mai au locuri de muncă în industrie, ca altădată. Lapte pentru toţi "Zona a venit din negurile istoriei, fiecare crescînd animale, culegînd prune, căpşuni, ţesînd, făcînd mături, mobilă - că era şi o făbricuţă de mobilă. În momentul în care a apărut bulgărele de cărbune a fost o explozie în zonă: acesta a adus şi constructorul, şi minerul cu el. Foarte mulţi din localnici s-au angajat în mineritul ăsta; erau familii unde erau 3-4 angajaţi: aici, ca şi în construcţii, se cîştiga bine înainte. Lucru care, de altfel, s-a şi văzut în toată zona. Mineritul i-a dat o altă deschidere - au apărut case noi, o altă mentalitate. La un moment dat, erau 11.000 de salariaţi. Carierele erau în jur, cu peste 2.000 de constructori. Acum, cînd stăm de vorbă, sînt sub 1.000 de mineri şi sub 200 de construcţii. Mai există o fabrică de stofe de mobilă, care adună 7-800 de salariaţi. Azi nu mai are nici unul, fabrica s-a vîndut: acuma e la a treia, a patra mînă şi n-a mai rămas nimic din ea. Una de mobilă, cu 4-500 de salariaţi: a murit. Una de prelucrare a laptelui, de caşcaval: a murit şi ea." Situaţia zonei nu pare prea veselă. Totuşi, din fericire, a venit cineva şi a investit în fabrica de lapte care începe să intre în probe: un modul de 10.000 litri pe zi. "Dacă treaba merge bine - explică primarul - pe lîngă modulul ăsta mai pot pune unul, şi încă unul. Oamenii au, acum, desfacerea laptelui, pentru că ani întregi l-au dat la porci. Era o supraproducţie în zonă, oferta mai mare decît cererea. Dacă le convine preţul, horezenii vor ţine, de la anul, în loc de o vacă, două, mai multe". Aşa vor ajunge, probabil, la fel cum i-a cunoscut primarul Niţă la început: "de o calitate deosebită - poate pentru că aici nu a fost colectiv, şi oamenii au fost mai înstăriţi. Au avut fiecare proprietatea lor, şi-au văzut de treburile lor. Nu prea au avut timp să se uite în curtea vecinului". Noua generaţie Nu toţi locuitorii din Horezu sînt la fel de tradiţionali ca doamna Vicşoreanu sau maica Ecaterina. Ionică Paloş, meşter olar, recunoaşte, deschis, că trăieşte din ceramică, care este o afacere profitabilă: "Nu mai sînt în faza în care să tai lemne sau să-mi pregătesc lutul sau culorile. Timpul meu, în faza asta e scump. Am oameni care fac asta, vin cu ziua şi-i plătesc. În timp, mi-am dezvoltat trei stiluri de ceramică numai ale mele. Împreună cu soţia, Mihaela, şi ea ceramistă şi din familie de olari, am o reţea de magazine la Timişoara, Iaşi, Bucureşti. De profit nu mă pot plînge, ba din contră". O nuntă Nu toţi tinerii sînt olari. Şi nu toţi rămîn în Horezu, mai ales dacă locuiesc în unele din satele incluse în localitate. De pildă, Tănăseştiul. Acolo dăm, întîmplător, de o nuntă, unde mă bucur să văd că tradiţiile se respectă. Mireasa, în rochie tradiţională, dă să bea oaspeţilor vin dintr-o ploscă rustică. Acesta e unul dintre destulele obiceiuri care se păstrează pe aici. Iată relatarea miresei, Camelia Brener: "Se cheamă sîmbătă seara înainte de nuntă, fetele în sat la fete, băieţii în sat la băieţi, cu lăutari, în fiecare casă. Merg doi cu acordeon. Se face bradul: cu hîrtie creponată, cu flori, cu aţă roşie. Se duce la biserică, a doua zi la cununie. Tot a doua zi dimineaţa merge mireasa la apă: trebuie să meargă la trei fîntîni care sînt în stradă; ia apă şi stropeşte, cu busuioc, invitaţii. Ginerele, cînd vine să ia mireasa, vine cu naşa. Naşa îmbracă mireasa, îi pune voalul. Apoi merg la biserică. Se face cadou la naş. Se cunună. Merg acasă la ginere. Socrul mare îi ia de gît cu prosopul ginerelui, de artizanat, îi bagă-n casă, apoi urmează petrecerea. Aceasta poate fi cu lăutari sau cu muzică pe calculator. Se mai joacă sîrbe şi învîrtite". La prima vedere, o nuntă cît se poate de tradiţională: dar, de fapt, mirele şi mireasa trăiesc în Bucureşti, unde au deja un copil. Majoritatea tinerilor din Tănăseşti, de fapt, le-au urmat exemplul şi au cam plecat din localitatea fără perspective. La bar Din cîţi au mai rămas, o parte se duc la barul lui Lucian din Tănăseşti. Acolo pot bea bere Alutus, juca popice, ping-pong şi asculta muzică românească mai veche, gen Holograf. Oricum, altceva decît manele. Asta-i ambiţia patronului, care şi-a deschis un magazin mixt şi un bar în casa socrilor, cînd a rămas fără servici de la Nova S.A. Horezu, în '95. O altă ambiţie a lui este să-şi mai facă şi terasă, unde să stea permanent masa de ping-pong, dar deocamdată nu are bani. La el ne-a dus Laurenţiu Ciocîrlan, preşedintele unei asociaţii de tineret din Horezu. Laurenţiu îşi deapănă povestea: "Am început ca o adunare de tineri care voiau să schimbe ceva în oraşul ăsta. Prima acţiune a fost să strîngem fonduri pentru un coleg de la liceu care era bolnav de leucemie. Am luat chiar un premiu la "Inimi de român". După care au urmat acţiuni ecologice, plecări pe munte, marcări de trasee: aici au făcut vetre, campinguri pentru turişti, au strîns gunoaie, au încercat să-i educe prin pliante. Au mai făcut o trupă de teatru, cu care au pus în scenă Gaiţele şi O scrisoare pierdută... Cel mai important proiect a fost însă site-ul oraşului Horezu. Laurenţiu povesteşte: "Am cumpărat domeniul, am pus un forum, un mail: www.horezuonline.ro. Am făcut galerie foto, am vorbit despre mînăstiri, cule. La ora actuală sîntem un portal. De acolo se poate intra pe site-urile ceramiştilor sau ale pensiunilor. În momentul de faţă, o parte importantă a site-ului este Primăria". Site-ul Horezu a luat premiul 3 al Asociaţiei Naţionale a Informaticienilor din Administraţia Publică. Membrii au planuri mari în continuare şi destul entuziasm.