Din „secretele“ unei farmacii eficiente– interviu cu Beatrice SPETEANU şi Iordache HUŞTIU
Farmacia Academia este una dintre puţinele, şi uneori chiar singura farmacie din Bucureşti în care găseşti (aproape) orice medicament, gata făcut sau preparat la comandă. Farmacistul principal de acolo, Iordache Huştiu, e mereu prezent printre angajaţii săi, ca eminenţă cenuşie prietenoasă, mereu pe fază, şi care te scoate din (aproape) orice încurcătură. Tot farmacistă acolo e şi fiica sa, Beatrice Speteanu (alături de sora ei).
Cînd aţi fondat Farmacia Academia? Pe ce criterii aţi ales locul în care aceasta e plasată?
Iordache Huştiu: Farmacia datează din 1996. Înainte, în locul acesta era Romarta mare, magazin de artizanat. Am ales locul pe care l-am putut găsi. Nu am avut nici o strategie. Pe atunci nu era atîta concurenţă, nu erau atîtea farmacii. Cred că existau vreo trei sau patru sute, acum fiind vreo şapte sute. Numărul de medicamente era relativ asemănător cu cel de dinainte de 1989. Abia atunci începeau să vină mai multe: şi medicamentele noi, şi cele generice (acele medicamente care conţin aceeaşi substanţă activă ca şi în medicamentul original, dar sînt fabricate de alţi producători), şi parafarmaceuticele, şi OTC-urile (cele fără prescripţie medicală).
Înainte de ’89 eraţi tot farmacist?
I.H.: Eram farmacist la un spital, deci tot farmacist am fost întotdeauna. Meseria asta se făcea şi pe atunci, în condiţii civilizate şi cu multă muncă. Avînd cel puţin 30 de ani de vechime, ce văzusem de-a lungul timpului, am aplicat aici. O farmacie adevărată presupune un laborator şi receptură – prepararea medicamentelor în laborator.
Şi acum o farmacie înseamnă aceleaşi lucruri?
Şi acum tot la fel este. Noi preparăm în continuare medicamente. Receptura a fost preluată de-a lungul timpului. Doar medicii de generaţii mai vechi încă prescriu receptură, acum, cei tineri nu prea mai fac asta. E vorba mai ales de substanţele de uz extern: dermatologice şi ginecologice. De uz intern mai puţin. Mai preparăm din acestea pentru copii: le trebuie în cantităţi foarte mici, de pildă pentru epilepsie. S-ar putea rupe medicamentele, dar e posibil să fie făcute erori. Şi apoi, nu poţi rupe o pastilă în 16...
Cum stăteaţi în privinţa celorlalte medicamente?
I.H.: În ’96, cînd am venit şi am făcut aprovizionarea, gama era completă. În prima zi, cînd am deschis, era coadă. Am rămas, de atunci şi pînă acum, ca farmacie, una dintre cele mai aprovizionate.
Venea lumea fără reţetă, atunci?
I.H.: Şi atunci veneau, dar şi acum vin fără reţetă. Stăm de vorbă cu ei, îi întrebăm dacă au consultat un doctor, dacă au sau nu vreo indicaţie pentru medicamentul respectiv. În funcţie de ce ne spun, le dăm, dar le dăm mai puţin.
Beatrice Speteanu: În multe cazuri, nu au nevoie de respectivul medicament, dar nu-şi dau seama de asta. Sînt mulţi care vin pentru antibiotice direct în farmacie, ca să scape de o eventuală vizită la doctor, ca să evite plata, ca să se vindece mai repede. Oricum, dacă ar lua respectivul antibiotic, l-ar lua două zile, ca pe un paracetamol. În cazul unei infecţii la măsea, de pildă, le dăm. Sau celor care doar sună doctorii şi nu primesc o reţetă scrisă. Cel mai mult se cer antibiotice şi analgezice. Din fericire, la noi, oamenii cer mai puţin antipsihotice şi antidepresive, ori medicamente pentru afecţiuni cardiologice, fără reţetă.
Aduceţi tot ce vrea clientul?
I.H.: Nici chiar aşa. Aducem toate medicamentele care sînt înscrise pe listele de import ale Ministerului Sănătăţii. Depozitele sînt abilitate, noi căutăm acolo şi ne aprovizionăm. Suplimentele sînt aprobate ori de Institutul de Igienă, ori de Agricultură, sau de o secţie specială a Ministerului Sănătăţii. Dar totul este aprobat.
Ştiu că la dumneavoastră se găsesc şi medicamente speciale, oncologice, pentru cazuri grave, care nu se prea găsesc în alte părţi. Cum se explică acest lucru?
B.S.: Ar fi o explicaţie. O farmacie de cartier nu-şi prea permite să aibă pe stoc un medicament scump, pentru cazul în care va veni cineva să-l ceară. Pe de altă parte, în asemenea cazuri, dacă ai nevoie de ceva, ai nevoie urgent, nu poţi aştepta. La noi a fost construită, în timp, posibilitatea asta, prin fidelizarea clienţilor, care au început să ştie că aici le pot găsi.
Cunoscînd pulsul pieţei, am încercat să avem tot ce trebuie în farmacie. Nu e aşa de uşor. Domnul farmacist stă ore întregi la telefon şi vorbeşte cu cel puţin 20 de depozite. Trebuie mereu să-i rogi de una şi de alta, să nu uiţi.... Chiar dacă le au, trebuie să le împartă mai multor farmacii. Nu vreţi să vedeţi cîte apeluri sînt făcute într-o zi de la noi... Dl farmacist cam asta face, se ocupă cu apovizionarea.
I.H.: Alte criterii sînt relaţiile umane cu depozitele, şi nu este o chestiune de corupţie. Păstrînd relaţiile astea, sînt anunţat cînd e primit cutare medicament, în legătură cu care eu am întrebat.
Farmacistul a evoluat către manager?
I.H.: Sigur. Dar şi înainte tot asta era, dar nu se chema aşa. Poate timpul ne-a făcut aşa, şi nevoia.
B.S.: Noi avem şi o doamnă farmacist care stă numai în receptură, unde fabrică substanţele necesare.
Existau nişte medicamente „tradiţionale“, înainte de ’89, care acum au cam ieşit din uz...
I.H.: Piramidonul e unul dintre ele. Se dădea pentru dureri de cap, temperatură. A ieşit de pe piaţă după nişte studii făcute în toată lumea. Avea efecte secundare rele. Unul dintre ele era glomerulonefrita. Antinevralgicul este un medicament indigen care rezistă bine.
Algocalminul va fi scos şi el, în urma unor studii. Nu mai e folosit în toată lumea. Faringosept există în continuare. Deşi acum există chiar 20 de variante, sau chiar 30 pentru roşu-n gît.
Se produc medicamente la noi?
I.H.: Da, cum să nu. Uzina de Medicamente Bucureşti este foarte bună, la fel Terapia Cluj, Antibiotice Iaşi, Magistra Constanţa, Laboratoare Remedia. Oamenii caută medicamente făcute la noi, antibiotice, în mod speical. Ampicilina, amoxicilina, tetraciclina sînt unele dintre ele. Medicamentele străine sînt preponderente ca valoare, dar nu ca număr. Pentru că sînt mai scumpe.
Medicamentele originale au acelaşi efect cu cele pe care le numiţi generice?
I.H.: Ele ar trebui să fie la fel.
B.S.: În cazul celor originale, într-adevăr, ei au studiile pe substanţa incorporată în acea formulă în care să granuleze şi pe timpul de dezagregare al unui medicament. Celelalte firme care vin cu medicamente generice au voie să aibă plus-minus 20% din efect. Nu înseamnă nici că ar fi mai rău, nici mai bine, dar este, totuşi, o marjă destul de mare de eroare.
Există o tendinţă către leacurile naturiste?
B.S.: Există, am observat şi noi. Acestea nu le înlocuiesc, însă, pe cele alopate. Dar foarte multă lume încearcă să se facă bine întîi cu ele. Plante, ceaiuri. Beneficiul real al acestora ar fi profilaxia. A început să crească şi cererea de homeopate.
Am observat că aveţi clienţi fideli. Cum stabiliţi relaţiile cu ei?
I.H.: În general, există foarte mult dialog cu clienţii. Le spunem despre fiecare medicament în parte.
B.S.: Ne sună să ne întrebe de un medicament sau altul. În ultimul timp, au început să ne întrebe pe mail dacă avem anumite produse pe stoc.
Aveţi şi cam aceiaşi angajaţi de ceva timp...
I.H.: Corespund drept calitate, umană şi profesională...
Vă propuneţi înnoiri?
B.S.: Ne propunem să ne adaptăm pieţei. Aşa cum a făcut şi dl farmacist pînă acum. Dacă tendinţa va fi spre online, spre asta vom merge şi noi. În Anglia există deja conceptul de prescribing pharmacist. În anumite cazuri, farmacistul chiar poate prescrie medicamentele. Vorbim de dermatite, de antibiotice pentru trei zile, în caz de urgenţe. Să-i prescrie pacientului tratamentul doar pentru cîteva zile.
Nu v-aţi gîndit să vă extindeţi, într-o perioadă în care apar tot mai multe lanţuri farmaceutice?
I.H.: Nu ne-am gîndit să ne extindem. Dacă nu eşti tot timpul în farmacie, nu e acelaşi lucru. E adevărat că lanţurile atrag, cu reclama pe care o fac.
N-aţi instituit un card?
B.S.: La noi tot iese mai ieftin decît în alte părţi, chiar cu reducerile aplicate cu cardul. Reducerea oricum o acordăm, pentru că nu avem adaos prea mare. Şi neavînd mai multe farmacii, cardul nu e rentabil. Cardul e mai mult o chestiune psihică a românului, căruia îi place senzaţia de gratuitate, după perioada comunistă.
Cum vă explicaţi numărul mare de farmacii de la noi?
B.S.: Oamenii vor avea mereu nevoie de medicamente. Puteţi zice că merg bine farmaciile, dar nu aţi observat şi cîte farmacii de cartier s-au închis, fiind preluate de lanţuri? Farmaciile de cartier reprezintă mai puţin de 20% din totalul farmaciilor.
I.H.: E foarte greu să rezişti ca farmacist particular. O poţi face doar dacă stai toată ziua în farmacie şi te ocupi de tot.
a consemnat Iaromira POPOVICI