Cum se plantează o pădure

31 octombrie 2012   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

– powered by Tăşuleasa Social –

Totul a început cu o simplă invitaţie şi, cum sînt cam îndărătnic şi destul de sceptic, ţin minte că a fost nevoie de ceva muncă de convingere ca să merg taman pînă la poalele muntelui Tăşuleasa, aproape de Pasul Tihuţa, acolo unde membrii asociaţiei, ajutaţi de cîţiva voluntari, au construit un campus pentru tinerii care, într-un avînt ecologic romantic, vor să salveze Mama natură de natura umană.

Între timp am locuit în acel campus ca o tabără de creaţie pentru cercetaşi, i-am cunoscut pe oamenii implicaţi cu pasiune şi talent în acest proiect, am văzut mii de voluntari muncind şi, mai nou, m-am alăturat acţiunilor lor schimbînd, precum în versurile proletcultiste de altădată, pixul cu sapa. Tăşuleasa Social este mai mult decît o poveste ong-istă de succes, este un basm real în care mii, zeci de mii de copii şi tineri harnici şi entuziaşti întind pădurilor o mînă de ajutor. În cei trei ani de cînd sînt „tăşulist“, am văzut proiectul crescînd şi ducînd la bun sfîrşit acţiuni tot mai îndrăzneţe şi mai importante (despre care Dilema veche a scris în mod constant); a devenit parte din viaţa mea şi din felul în care percep acum natura şi oamenii. În fiecare an aştept cu nerăbdare să fiu invitat la acţiunile lor, iar drumul nu mi se mai pare atît de lung. Pentru că acum, vorba cîntecului, I’m a believer!

Tăşuleasa Social. The Beginnings

Înfiinţată în 2001 în Bistriţa-Năsăud, Asociaţia Tăşuleasa Social – condusă de Alin Uhlmann-Uşeriu, un tip din genul celor discret-providenţiali, oricum unul dintre cei mai harnici, mai generoşi şi mai dedicaţi oameni pe care-i cunosc – a început prin a-i învăţa pe elevii de la liceele din zonă ce înseamnă şi de ce e important să fii voluntar. Asociaţia şi-a propus să schimbe mentalităţile tinerilor şi să-i implice în problemele de mediu de lîngă casele, satele, oraşele lor. Şi au făcut de toate în aceşti 11 ani: au oferit peste 100.000 de cadouri de Crăciun familiilor defavorizate social din Bistriţa-Năsăud, Bihor şi Mureş; au distribuit medicamente (în valoare de peste 1.000.000 de euro) pentru spitale, centre sociale şi aziluri de bătrîni; au participat la renovarea şi dotarea şcolilor şi a grădiniţelor rurale; au vaccinat copiii împotriva hepatitei; i-au ajutat pe sinistraţii inundaţiilor, dar, mai ales, au conştientizat comunităţile de efectul dezastruos al defrişărilor abuzive şi necontrolate şi al depozitării deşeurilor în natură, de importanţa reciclării, astfel că, în următorii ani, au desfăşurat ample acţiuni de împădurire, ecologizare şi programe de educaţie ecologică. Adică cam tot ceea ce statul nu e în stare să facă.

Rezultatele, în cifre, ale campaniei „Verde 003“, derulate la nivel naţional, sînt impresionante: cîteva mii de voluntari au adunat 70 de tone de gunoi de pe munţi, din păduri şi din albiile rîurilor, au curăţat 450 de kilometri de maluri de apă şi, pînă în prezent, au plantat peste 160.000 de puieţi. În urma programului „Paşaportul verde“, spre exemplu, aproape toţi localnicii din Poiana Negri, Lunca Ilvei şi judeţele Suceava şi Bistriţa-Năsăud reciclează plasticul. În cei 11 ani de activitate, asociaţia a implicat în acţiunile sale peste 11.000 de voluntari, dintre care 3500 au venit şi în campus, în taberele educative.

Dar asta nu e totul, pentru că apropierea constantă de arte a transformat acest proiect de voluntariat într-un Tăşuleasca Social-Art Campus, unde se adună, an de an, tot mai mulţi lideri de opinie şi artişti: violonistul Alexandru Tomescu, pianistul Horia Mihail, trupa Urma şi Ada Milea vin şi le cîntă tinerilor voluntari; Marcel Iureş pune în scenă one-man show-uri; Cosmin Bumbuţ a fotografiat majoritatea acţiunilor, iar imaginile sale au ajuns expoziţii; lucrările caricaturistului Ion Barbu au personalizat decorul din campus; iar scriitorii Attila Bartis, Mircea Cărtărescu, Dan Coman, Ana Dragu, Marin Mălaicu-Hondrari, Florin Iaru, Dan Lungu şi Cecilia Ştefănescu, precum şi jurnaliştii Eugen Istodor, Radu Naum şi Cătălin Ştefănescu sau sportivul Ivan Patzaichin au vizitat campusul, au scris despre şi au participat la acţiunile asociaţiei.

Pedagogia pădurii

Momentul în care Tăşuleasa Social a devenit pentru mine familiarul „Tăşu“ s-a întîmplat anul trecut, cînd asociaţia şi voluntarii ei au plantat, săpat şi construit o pădure şi un lac ca o sala de clasă în aer liber unde ţi se predă tot ce trebuie ştiut despre pădure. Alături de (ceilalţi) copii m-am dat cu tiroliana peste lac, m-am învîrtit printr-un labirint construit în perimetrul celui mai gros copac din lume, apoi m-am plimbat şi de-a lungul celui mai înalt copac din lume reconstituit pe orizontală, am cîntat la un xilofon din lemn, am verificat momentele importante ale Istoriei cu fiecare inel al unui trunchi de stejar secular în secţiune, am învăţat ce trebuie făcut cînd te muşcă o viperă şi cum deosebeşti un molid de un brad, am sărit la groapa de nisip egalînd recordul vulpii sau am învăţat să cînt (vorba vine!) din frunză... şi multe altele.

„Pădurea Pedagogică“ se întinde pe o suprafaţă de trei hectare, conţine 34 de elemente practice care îi ajută pe tineri să înţeleagă relaţia apei cu oamenii şi pădurea, îi învaţă diferitele specii de copaci, rolul fiecărui animal în natură şi relaţia tuturor acestor elemente cu omul, îi învaţă la ce sînt bune lemnul şi apa sau cum pot fi folosite în mod responsabil, dar le vorbeşte şi despre energiile alternative produse de vînt, apă şi soare, precum şi despre cultura organizaţională, respectarea regulilor şi respectul faţă de mediu. Pînă acum, 1300 de copii şi tineri din Dorna Candrenilor, Vatra Dornei, Suceava, Bistriţa, Cluj, Bacău şi Bucureşti, dar şi din Germania, Turcia, Spania, Finlanda, Anglia, Franţa şi Olanda au făcut în „Pădurea Pedagogică“ training despre natură.

Anul acesta nu m-am mai dus la Tăşu să văd ce se mai face (ce-i drept, m-am mai dat o dată cu tiroliana peste lac), ci m-am dus să fac eu însumi ceva. În urmă cu două weekenduri, pe 20 octombrie, alături de scriitorii Dan Coman, Ana Dragu şi Dan Lungu, regizoarea Ivana Mladenovic, fotografii Mircea Reştea şi Andrei Dăscălescu (şi autor al unui documentar despre Tăşu), muzicienii Maria Răducanu, Pedro Negrescu şi formaţia Robin and The Backstabbers, plus alţi 400 de copii şi tineri voluntari din Bistriţa, Dorna Candrenilor, Vatra Dornei, Bucureşti şi Cluj, am ajuns cu toţii, dis-de-dimineaţă, pe un deal din Şieu Măgheruş (Bistriţa Năsăud), unde am plantat împreună 8000 de puieţi de stejar, paltin şi salcîm. După acest efort colectiv de împădurire, Maria Răducanu şi Pedro Negrescu, apoi şi Robin and The Backstabbers ne-au cîntat în aer liber, la poalele dealului, lîngă puieţii proaspăt plantaţi, sub un soare de toamnă aproape dogoritor.  A fost cel mai frumos concert open air ever, continuat seara, în campusul Tăşu, la lumina focului de tabără.

Măcar în paranteză fie spus, împădurirea, precum şi celelalte proiecte au fost posibile datorită parteneriatului pe termen lung cu Coca-Cola HBC România; Don Lothrop, un investitor american privat, fiind celălalt important susţinător al asociaţiei. Ţin să spun asta pentru că doar 20% din banii de sponsorizări ajung la ONG-urile din ţară, iar legea sponsorizării este oricum atît de prost făcută, încît, dacă o echipă de fotbal îşi poate afişa sponsorul pe bannere, ONG-urilor li se interzice acest lucru. Laura Sgîrcitu, coordonator Responsabilitate Socială la Coca-Cola HBC România, a vorbit, la conferinţa de presă ţinută sub nişte copaci, despre „strategia de a crea nuclee de societate civilă responsabile“, iar Don Lothrop, îndrăgostit pînă peste cap de România („cel mai frumos din Europa“), s-a arătat entuziast de felul singular în care asociaţia „găseşte punctul comun prin care îi uneşte pe români“. Alin Uhlmann-Uşeriu, mintea & sufletul asociaţiei, a vorbit din nou despre comportamentul abuziv faţă de pădure – se estimează că după ’89 au fost tăiate ilegal peste 40.000 de hectare –, despre faptul că amenda pentru o căruţă de copaci tăiaţi ilegal este mai întîi un avertisment, apoi o sumă echivalentă cu cea pentru nepurtarea centurii de siguranţă şi despre dezastruosul proiect de lege care ar scădea vîrsta de tăiere a copacilor de la 120 la 80 de ani. Iar primarul din Dorna Candreni a sprijinit, ca şi în alte dăţi, acţiunea, 280 de copii voluntari provenind, de altfel, din comunitatea locală. Din fericire, Tăşuleasa Social funcţionează ca o şcoală alternativă despre natură, unde copiii din zonă (inclusiv ai hoţilor de lemne) sînt educaţi prin programele „Pădurii Pedagogice“ (cursurile durează pînă la şapte zile), unde sînt învăţaţi cum şi de ce e esenţial să coexiste cu copacii. În cifre, numai în ultimul an, 1300 de copii din toată ţara au participat la 25.000 de ore de training despre pădure.

Am devenit voluntar datorită oamenilor de la Tăşu, „acest SMURD ecologist“, după cum bine l-a descris Dan Lungu, tovarăşul meu de plantat salcîmi.

Mai multe la tasuleasasocial.ro

Urmărţi aici o galerie foto de la împădurire.

Alte articole din arhiva Dilemei vechi despre Tăşuleasa social aici, aici şi aici.

Mai multe