Cu ochii-n 3,14

13 iulie 2022   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

ÎNTRUCÎT ELIMINAREA COMPLETĂ A PERFECȚIUNII E FOARTE DIFICILĂ, NU POȚI SĂ NU TE GÎNDEȘTI CĂ ACELAȘI BUFON CARE PRESTEAZĂ SERVICII NOAPTEA A DETERMINAT TRAIECTORIA UNEI TURME DE CĂPRIOARE

● Întrucît eliminarea completă a plasticului prezent în deșeurile alimentare din care se fac furajele e foarte dificilă, politica de reciclare a materialelor plastice permite, în mai multe țări europene, o cotă de 0,15% de mase plastice prezente în hrana pentru animale. Dacă plasticul ingerat de animale s-ar transfera pur și simplu la consumatorul uman, și ținînd seama că un european consumă în medie 82 de kilograme de carne anual, ar însemna că odată cu steak-urile, cîrnații și mezelurile noastre înfulecăm cca. 123 de grame de plastic pe an; concret, echivalentul a 12 pet-uri de 500 ml sau 23 de pungi de plastic. Poftă bună. (M. P.)

● Cînd credeam că nimic nu e mai dezamăgitor decît un pepene răscopt, care te ademenește cu senzația perfecțiunii așa cum o știi din amintiri, am dat peste ecranizarea romanului lui Romain Gary, La vie devant soi. O producție din 2020, în regia lui Edoardo Ponti, cu Sofia Loren în rolul principal, al cărei scenariu n-are nici în clin, nici în mînecă cu cartea lui Gary (poate doar cîteva nume de personaje). Am regretat că l-am văzut pe laptop, căci n-am putut ieși ofuscată și bombănind din sală. (S. G.)

● Goana după concizie a celor care scriu titluri pentru știrile de pe net induce adesea (probabil, involuntar) o senzație de perplexitate cînd citești doar titlul. De pildă, pe acesta: „150 de kilograme fatale au fost confiscate de urgență“. Nu poți să nu te gîndești că în curînd o să le vină rîndul centimetrilor mortali sau – de ce nu? – hectarului ucigaș. (D. S.)

● Boris Johnson nu va mai fi premier. În ciuda impresiei ceva mai bune pe care a creat-o cu ocazia invaziei rusești din Ucraina, el rămîne în fond (o spun persoane care urmăresc de decenii viața politică din Marea Britanie) același bufon care a fost toată viața. Mulți oameni serioși s-au mirat foarte tare că un asemenea personaj a ajuns să conducă această țară. Boris n-a fost chiar ca Donald, tot așa cum nici englezii nu-s ca americanii. Dar, odată cu demisia lui Boris, pare că se încheie măcar un episod din seria populismului. Vorba lui Porky Pig: That’s all folks! (A. M.)

● Nu pot să nu remarc latența literar-poetică a breslei transportatorilor din Grecia. Numele oricărei companii care prestează servicii de transporturi-relocări include cuvîntul „metaforés” („transporturi”). Camionagiii, șoferii de TIR, harabagiii, hamalii și cărăușii greci fac proză de o viață fără să știe. (M. P.)

● 5 ani și 211 zile are cea mai tînără autoare publicată. O cheamă Bella, trăiește în Marea Britanie și a scris povestea unei pisici care se pierde după ce se aventurează afară, noaptea. I-a luat cam cinci zile să scrie cartea și a ilustrat-o singură. Extrem de tînăra autoare a declarat că ar vrea ca opera ei să-i învețe pe copii să nu plece singuri de acasă, mai ales în timpul nopții. Demn de menționat este faptul că Pisica pierdută s-a vîndut în peste 1.000 de exemplare pe Amazon, cam cît trebuie să vîndă un scriitor de la noi pentru a fi considerat „de succes”. (A. A. D.)

● Katherine Johnson, faimoasa matematiciană de culoare de la NASA a cărei viață a inspirat filmul Hidden Figures, tocmai a murit la vîrsta de 101 ani. În 1961 a calculat parametrii suborbitali ai primului zbor american în spațiu, iar opt ani mai tîrziu, a determinat traiectoria lui Apollo 11 care i-a dus pe Armstrong și Aldrin pe Lună. A făcut toate aceste calcule cu creionul pe hîrtie, ajutată de un echer. (M. C.)

● În Kinlochleven, o mică localitate din Scoția, locuitorii nu mai știu cum să gestioneze instalarea unei turme de căprioare în sat. O turmă de aproximativ douăzeci de căprioare și-a stabilit reședința acolo. Sînt din ce în ce mai numeroase și nu le mai e deloc frică de oameni. Cerbii și căprioarele se plimbă liniștiți pe străzile satului și nu mai arată nici cea mai mică teamă de locuitori și de animale. E frumos pînă devine periculos. (A. M. S.)

ÎN MULTE LOCURI, CAMERELE DE SUPRAVEGHERE AU PIERDUT CAPACITATEA DE A DISTINGE ÎNTRE MIROSUL INFLAȚIEI ȘI ALEGERE

● Luna iunie din anul acesta, cum se știe, a fost secetoasă în multe locuri din țară, inclusiv în București. Tot cum se știe, seceta, mai ales într-o lună în care, de obicei, se așteaptă multe ploi, aduce cu ea o mulțime de probleme. Nu e un fenomen tocmai benefic. El  vine însă și cu cîteva avantaje. Teoretic, printre ele ar fi lipsa țînțarilor. Dar numai teoretic, pentru că acum, în București, culmea e că odată cu seceta au apărut și o mulțime de țînțari. Să-i fie oare milă primarului de ei, de nu dă cu insecticid? (A. M.)

● Un român din Napoli a fost surprins de camerele de supraveghere cărînd pe scuter, într-un sac de plastic, cadavrul prietenului său tot român, ucis de mîna sa, cadavru pe care l-a depus pe un teren agricol de la marginea orașului. Faptul că s-a întîmplat în Napoli, un fel de pol național italian al criminalității, mă face să pun această oribilă crimă pe seama tradiției. (M. C.)

● Mircea Geoană, probabil cel mai ridicol om politic român, dar sigur cel mai ambițios, s-a gîndit că războiul din Ucraina, combinat cu funcția lui la NATO, e o fericită așezare a astrelor ca să devină președinte al României. Adevărul este exact invers: nivelul deprimant al clasei noastre politice, cuplat cu năuceala și superficialitatea celor mai mulți dintre români, care au pierdut de mult capacitatea de a distinge între prostie și deșteptăciune, între impostură și merit, între bine și rău, indică un moment mai degrabă nefast. Atît de nefast, încît Geoană chiar are șanse să-și vadă visul cu ochii. Pe de altă parte, știți cum se spune: nu subestimați niciodată capacitatea prostului de a-și face rău singur. Mai vorbim despre asta. (S. V.)

● Cum este sezonul levănțicii, iar mai toate stațiile de metrou sînt invadate de mirosul buchețelelor care își așteaptă cumpărătorii, așezate frumos în coșuri de răchită, concurența între vînzători este una aprigă. Drept care nu pot să nu amintesc cea mai bună, exhaustivă și onestă reclamă, scrisă pe un carton de către o precupeață, pentru care firmele de advertising ar trebui să se bată: „Levănțică bună pentru somn, relaxare și țînțari”. (S. G.)

● În Marea Britanie, mai nou, anumite supermarket-uri au pus etichete de securitate pe bucățile de brînză. Așa cum există pe sticlele de băutură. Motivația a fost: înăsprirea măsurilor de securitate, deoarece cumpărătorii simt din ce în ce mai tare costurile inflației. În cazul ăsta ne putem aștepta să devină cheddar-ul un fel de parfum Chanel. (A. M. S.)

● Americanca Bette Nash are 86 de ani și este cea mai în vîrstă stewardesă din lume încă în activitate. Lucrează și azi pentru American Airlines. Mai interesante decît recordul în sine sînt amintirile ei: a început meseria în 1957, pe vremea în care pasagerii cumpărau biletul de avion la urcarea în aeronavă chiar de la stewardesă și își procurau asigurările de călătorie de la un automat aflat în aeroport. Zborul de la New York la Washington costa 12 dolari, iar imediat după servirea mesei, stewardesa oferea țigări pasagerilor, la alegere între Marlboro și Kent. Ce vremuri! (S. V.)

Foto: M. Pleșu

Mai multe