Cu ochii-n 3,14

30 martie 2021   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

VREMEA A ELIBERAT SPECIILE CARE STAU ÎN ÎNTUNERIC PENTRU ORICE SUFLU NOU, DESCOPERIT ÎN LOCURI PE CARE NU LE-AU VĂZUT NICIODATĂ

 Luni, 22 martie 2021, vremea a fost frumoasă în Siberia. Cer senin, o temperatură de 12,1° C la ora 11, vînt moderat dinspre nord-est, care sufla cu 18 km/oră. E vorba de satul Siberia (128 de locuitori, 64 de femei și 64 de bărbați) din componența comunei Crespina Lorenzana (provincia Pisa, regiunea Toscana, Italia). (D. S.)

 După ce scanez produsele, la o casă inteligentă dintr-un supermarket, plătesc cu cardul, primesc pe telefon SMS-ul de confirmare din partea băncii, însă casa inteligentă se blochează și nu-mi scoate bonul doveditor. Chem un asistent și abia apuc să-i spun problema, că acesta dă ochii peste cap, aplică un upercut violent casei inteligente: „Știu, așa face, se tot blochează”, după care o mîngîie duios: „Trebuie să-i dăm puțin timp”. Și, într-adevăr, după tratamentul asistentului, casa a eliberat bonul, ceea ce mi-a dat un imbold să-i mulțumesc (cerîndu-i totodată scuze, în minte, pentru abuzurile la care a fost supusă). (S. G.)

 O cercetare publicată în revista Proceedings of the Royal Society B arată că păsările de sex masculin au probleme cu învățarea cîntecelor pe care speciile le folosesc pentru a atrage sexul feminin, cu alte cuvinte își uită cîntecele. Motivul ar putea fi schimbarea habitatului din cauza intervenției omului și scăderea numărului de păsări din sălbăticie, așa că păsăroii nu mai au de la cine să învețe cîntecele „din bătrîni”, drept urmare nu mai au succes la păsărele, ceea ce le afectează capacitatea de reproducere. Cercetătorii spun că 12% din păsările pe care le-au studiat nu mai reușesc să reproducă cîntecele propriilor specii, iar 27% au cîntat, după ureche, cîntece diferite față de cele originale, care nu au mai avut efectul scontat. Știrea e pe bune și mi se pare halucinantă – mi-e rușine că fac parte dintr-o specie care nu cîntă decît întîmplător, dar distruge treptat totul. (A. P.)

 Opozantul rus Alexei Navalnîi, care execută o pedeapsă de doi ani și jumătate într-o colonie penală, și-a comparat luni viața sa cotidiană de deținut cu cea a unui Stormtrooper, soldații imperiali din Războiul Stelelor. „Imaginați-vă zona din jurul cazărmii: zăpada, bărbații îmbrăcați în haine negre de închisoare, cu cizme și căciuli de blană, care stau în întuneric cu mîinile la spate și dintr-un difuzor montat pe stîlp se aude în toată zona: «Fii glorios, Patria noastră liberă». O adevărată încîntare”, descrie opozantul, într-o postare pe Instagram, atmosfera din colonie. Expresivitate, expresivitate, dar și un fior rece pe spate. (A. M. S.)

 Cu atîtea parole, PIN-uri, confirmări și reconfirmări de parolă prin aplicații și SMS-uri și scanări de retine, și iar PIN-uri pentru orice rahat de plată online cu cardul, încep să cred că statul la coadă de la ghișeul băncii este muuult mai relaxant. (A. D.)

 Numele Rădoi ne-a invadat zilele trecute. A fost nelipsit de pe buzele cetățenilor și din mass-media. Au vorbit despre el știriști, comentatori TV, politicieni, miniștri. Rădoi a făcut, Rădoi a dres. S-a spus că Rădoi ar fi adus un suflu nou, dar și că nu se mai poate cu Rădoi, că e de prea multă vreme înfipt în funcția lui, că trebuie schimbat. Rădoi e rău, Rădoi e bun... Rădoi în sus, Rădoi în jos. Însă Rădoi sînt chiar doi. Unul e Mirel, altul e Ion. Unul e antrenorul naționalei de fotbal care a tocmai a disputat două meciuri importante, altul e sindicalistul de la metroul bucureștean unde tocmai s-a oprit circulația. Jos Rădoi! Trăiască Rădoi! (A. M.)

 După ce a fost găsit într-un microorganism de pe fundul Gropii Marianelor, dar și într-o bucată de gheață din calota glaciară, microplasticul a fost descoperit recent și în placenta fetușilor umani. Viitorul va fi de plastic și va fi în noi. (M. C.)

 Turism vaccinal. Criza vaccinurilor redesenează traseele de vizitare a țării. Oameni care vor cu tot dinadinsul să se vaccineze urgent descoperă locuri pe care nu le-au văzut niciodată. Presa relatează despre un bucureștean care s-a dus, în căutarea Graalului, tocmai la Bucecea. În tot acest haos e și o parte bună: ironia. (M. M.)

DE FAPT, PENTRU A PRIMI NUMELE, TREBUIE SĂ MERGEM ÎNCET CĂTRE DESTINAȚIE

 Traducerea în islandeză a romanului Dracula de Bram Stoker s-a dovedit, o sută de ani mai tîrziu, a fi fost de fapt o rescriere a originalului în funcție de ce anume și-ar fi dorit traducătorul să se întîmple în roman. Ceea ce nu știu dacă a fost neapărat un lucru rău. (M. C.)

 Aproape 150 de oameni din Dîmbovița au reușit să încaseze ilegal de la stat 1,6 milioane de lei după ce au pretins, cu acte false, că sînt artiști afectați de pandemie. Potrivit polițiștilor, ei ar fi folosit documente falsificate pentru a solicita și primi indemnizații de la Agenția de Plăți și Inspecție Socială, în perioada noiembrie 2020 – ianuarie 2021. S-ar putea să fi trăit un moment istoric, în care statutul de artist independent să fi fost, în sfîrșit, unul profitabil. Din păcate, n-a ținut mult, fiindcă falșii artiști au fost prinși. (A. M. S.)

 O mostră de apetit monstruos din secolul al XVIII-lea britanic, cînd foamea era încă foame: în ianuarie 1790, într-un han din Windsor, „un bărbat a ales o pisică de 9 pfunzi, s-a repezit cu sălbăticie la capul vietății, pe care l-a sfărîmat din cîteva mușcături dibace, și apoi a mîncat-o, cu blană cu tot” (Sporting Magazine). O lună mai tîrziu, pe 3 februarie 1790, același bărbat, devenit între timp celebru, sub numele „the cat-eater of Windsor”, a dat o nouă dovadă de bestialitate, de data aceasta față de sine însuși: „și-a retezat dintr-o dată, cu un cosor aflat la îndemînă, una dintre mîini”; motivul declarat mai tîrziu, pentru publicația Public Advertiser, a fost „o sinceră aversiune față de muncă”. În Anglia, pînă și brutele sînt excentrice. (M. P.)

 Doi specialiști în fizica fluidelor de la University of California din Santa Barbara au studiat atent chestiunea vărsării cafelei din ceașca ținută în mînă în timpul mersului. Într-adevăr, este una dintre cele mai mari probleme nerezolvate ale omenirii. Studiind atent legătura dintre frecvența pasului și oscilația cafelei în ceașca ținută în mînă, specialiștii au putut vedea că oscilația crește în amplitudine cu fiecare pas pînă (aproximativ) între al șaptelea și al zecelea pas cînd, ciudată treabă, oscilația cafelei începe să scadă. Fenomenul e de tot misterios și continuă să fie cercetat. Pînă atunci, cei doi cercetători au comunicat sfaturile lor bazate pe stadiul – intermediar, desigur – al cercetării. Dacă vrem să nu vărsăm cafeaua din ceașcă în timp ce mergem cu ea în mînă trebuie să mergem încet, să privim ceașca în timpul mersului și să nu ne oprim ca să ne legăm șireturile în timp ce transportăm ceașca plină de cafea. (S. V.)

 Dacă la noi, în Vaslui, o pisică blocată pe acoperișul unui bloc de patru etaje a reușit recent să mobilizeze un întreg echipaj de pompieri pentru a o salva, surata ei de pe meleaguri britanice a ținut în loc un tren de mare viteză din Londra. Autoritățile căilor ferate au fost nevoite să le pună rapid la dispoziție pasagerilor un alt tren către destinație, dar și să convingă pisica să se îndepărteze de liniile de înaltă tensiune. Operațiunea a avut loc seara și a durat peste două ore și jumătate, timp în care o pubelă a fost trasă lîngă tren, pe post de platformă de coborîre pentru pisica înspăimîntată. Ce au avut în comun cele două pisici este rapiditatea cu care s-au făcut nevăzute, printre oameni, de îndată ce au coborît de unde se cățăraseră. (A. A. D.)

Foto: Dan Stanciu

Mai multe