Cu ochii-n 3,14
PE UNII NU-I POATE CONVINGE NIMIC SĂ RECUNOASCĂ LEGILE DE ADIO PENTRU CA ABSENȚA SĂ PROLIFEREZE PE PĂMÎNT, UNDE ÎI ERA LOCUL
● Uneori chiar am impresia că sînt înconjurat de oameni lipsiți nu doar de inteligență, ci și de cea mai elementară sensibilitate. Carevasăzică: pandemie; școli închise, căci pericol de contagiune; ni se spune, pe toate canalele posibile, să evităm contactele, să stăm acasă; vedem că spitalele gem de bolnavi, că mor sute de oameni; comunicate, ordonanțe, amenzi, Poliție etc. Cu toate astea, pe unii nu-i poate convinge nimic, dar absolut nimic – își văd, impasibili, de obiceiurile lor. Vin, în valuri, la colindat. Sau cu Steaua. Sau cu Plugușorul. Primiți cu covidu’? (M. M.)
● L-am auzit la televizor pe un nene (care vorbea despre școli și educație, nu i-am reținut numele) începînd o frază cu aceste cuvinte: „Noi, ca și oameni“. Astea fiind zise (de către dînsul), țin să mă declar inuman, fiindcă nu mi-aș dori să fiu inclus abuziv în categoria „ca și oameni“. Și n-ar fi rău ca vorbitorul în cauză să își recunoască rapid statutul de „ca și prost“. (D. S.)
● După negocierile recente cu reprezentanții Uniunii Europene, privitoare la Brexit, premierul Boris Johnson a declarat către poporul său: „Ne-am luat înapoi moneda, graniţele, legile, comerţul şi apele de pescuit”. De parcă Marea Britanie ar fi avut vreodată moneda euro și nu lira sterlină sau UE ar fi determinat-o cumva să nu mai fie o insulă cu granițe maritime și ar fi lipit-o de continent. Cît despre comerț, țara care a fost odată motorul mondial al liberalismului n-a făcut, de fapt, decît să-și cîștige obligația de a plăti taxe vamale Uniunii Europene. Uneori, absurdul se mai numește și politică. S-ar putea totuși ca englezii să devină un popor de pescari fericiți. (A. M.)
● Americanul Mitchell Heisman a petrecut cîțiva ani scriind o scrisoare de adio de 1.950 de pagini. După ce a trimis-o prin e-mail familiei și prietenilor, s-a împușcat în cap. Avea 32 de ani. „Nu poți lua nimic în serios în viața asta”, a scris el în acea scrisoare-fluviu disponibilă acum pe Internet sub forma unui PDF. (M. C.)
● China. Contrastul izbitor (dar aparent) dintre lipsa libertății de exprimare pe plan social-politic și libertatea de exprimare totală, anarhică, din domeniul comercial: orice poate fi descris ca fiind orice, cu condiția să se vîndă. Nici o descriere, nici un calificativ al mărfii nu e reglementat legal-instituțional: albul poate fi negru, dacă asta „vrea” clientul, falsul – autentic, minciuna – adevăr. Dacă, în politic, adevărul trebuie combătut activ pentru ca minciuna să prolifereze, pe plan comercial e suficient să nu impui adevărul pentru ca minciuna să se propage suveran. (M. P.)
● Fiind primul român vaccinat anti-COVID, o asistentă de la Institutul „Matei Balș“ a fost asaltată de reporterii dornici de informații. Din setul de întrebări la care a fost supusă („A durut?” sau „Ați regretat vreodată că ați ales această meserie?”), am remarcat, cu oarecare uimire, absența tocmai acelei întrebări care e precum salata de boeuf pe masa de Revelion a românului: „Ce planuri de viitor aveți?”. (S. G.)
● D’ale COVID-ului: Samy Kramer, un pilot amator german, a desenat pe cer, în timpul unui zbor de aproape 300 de kilometri în Baden-Württemberg, o seringă uriaşă. Asta chiar înainte de începerea campaniei europene de vaccinare. O interpretare free style a versului: „Precum în cer, așa și pe pămînt”. (A. M. S.)
● O prietenă de pe Facebook care locuiește la Bruxelles a decorat salata de boeuf pentru noaptea de Anul Nou cu un COVID mic, cu o față asemănătoare cu aceea a personajului Joker, împuns cu o seringă mare – vaccinul (capul COVID-ului e dintr-o jumătate de ou, corpul seringii e din castravete murat). Imediat, poza a fost „preluată” de Cancan.ro, care susținea că salata de boeuf, ce devenise între timp virală, ar aparține unei gospodine din Bîrlad… că ce mi-e Bruxelles, ce mi-e Bîrlad? Adică nu mai poți să decorezi și tu la tine acasă, în liniște, o salată de boeuf cu un COVID, că imediat devii subiect de fake-news. Ulterior, „jurnaliștii” de la Cancan.ro au șters știrea inițială și au restabilit adevărul, iar COVID-ul ucis de vaccin care ni se arată în salată s-a întors unde îi era locul, adică la Bruxelles. (A. P.)
DIFERITE PERSOANE INFLUENTE, CARE SE MIȘCAU FOARTE REPEDE, AU CĂUTAT SĂ ELUDEZE RELAȚIA OM-ANIMAL ȘI, ÎN PLUS, ÎNCURAJEAZĂ O DURERE VECHE
● „La București s-au vaccinat cei care sînt expuși de a fi infectați, măturătorii, spălătoresele, agenții sanitari, sergenții etc. De multe ori m-am convins că administrațiunea și diferite persoane influente au căutat să eludeze izolarea și dezinfecțiunea și au permis aglomerări de oameni și deschiderea bîlciurilor, în detrimentul luptei antiholerice. Va trebui deci crescută puterea executivă a medicului sanitar față de influențele politice”, scria, în 1914, Victor Babeș. Altfel spus, nimic nou sub soare. (A. M. S.)
● În noaptea de Anul Nou, în Anglia au apărut pe cer niște lumini ciudate, de culoare portocalie, care se mișcau foarte repede, apoi au dispărut ca și cum n-ar fi fost. Cei care le-au văzut au fost convinși că sînt semnele Apocalipsei, deși experții ar fi spus că petele de pe cer ar fi de la Stația Spațială Internațională sau de la Starlink, constelația de sateliți construită de Elon Musk. Adevărul e că, după anul 2020, știrea că au venit extratereștrii ar putea fi considerată destul de banală. Eu, una, cred însă altceva – erau de la bagheta lui Harry Potter. (A. P.)
● Relația om-animal, reciproc avantajoasă, a fost reprodusă la scală mică de raportul dintre o specie de pește de recif din Belize numită damselfish și creveții mysis. Se pare că prima specie, extrem de teritorială, alungă toate viețuitoarele din jur, cu excepția acestor creveți, cărora le oferă un refugiu de alge. La rîndul lor, creveții fertilizează algele și le îmbunătățesc calitatea, deci și viața speciei damselfish. Cercetătorii au afirmat că este primul caz de „domesticire” între specii non-umane, similar felului în care omul, prin adăpost și hrană, atrage animalele în preajma sa. (A. A. D.)
● Filmul de animație Bambi a constituit parte a pedepsei pentru unul dintre cele mai mari cazuri de braconaj din istoria statului Missouri, SUA. Făptașul, găsit vinovat de uciderea a sute de căprioare, a fost condamnat la un an de închisoare. În plus, el va fi obligat să vizioneze producția Disney cel puțin o dată pe lună, în timpul detenției. (A. A. D.)
● Asistenta medicală Mihaela Anghel, de la Institutul Național „Matei Balș” din București, este primul român vaccinat anti-COVID-19. Doamna Anghel ne încurajează, candid și înduioșător: „Nu a durut, este cel mai nedureros vaccin pe care l-am făcut!”. Curaj, români, e doar o înțepătură. (M. P.)
● Keith Jarrett, probabil cel mai mare pianist de jazz de improvizație (cel care obișnuia să declare că înaintea concertelor nu are nici o idee despre ce urmează să cînte), a suferit un atac cerebral, în urma căruia s-a găsit în postura de a nu-și mai aminti unele piese clasice și de a nu mai putea cînta decît cu mîna dreaptă. „Nu știu ce viitor mai am. Nu mă mai simt pianist, iar cînd ascult înregistrări resimt o durere aproape fizică. Chiar și un Schubert cîntat lent mă frustrează. Știu că nu voi mai cînta nici măcar atît. Tot ce mai pot spera de la mîna stîngă e să mai țin o ceașcă de ceai. S-a tras deja în pianist. Ha, ha, ha!” Mulți dintre muzicienii de jazz cu care Jarrett a înregistrat albume legendare au murit în ultimii ani: Gary Peacock, Jon Christensen, Dewey Redman, Charlie Haden, Paul Motian. „Și în vise sînt la fel de neputincios. Uneori încerc să cînt măcar acolo, dar și în vise e la fel ca în realitate.” (M. C.)
● Un librar din Oregon a pus în vînzare un parfum unisex specific branșei sale la prețul de 24,99 USD. Are note olfactive de violetă, lemn și carte veche. Comerciantul îl prezentă astfel: „Creează o atmosferă în care dau în pîrg stările și posibilitățile, evocă labirintul cărților, al bibliotecilor secrete, al pergamentelor vechi și coniacul savurat de regii-filozofi”. Dacă pui împreună descrierea și prețul, da, e un produs pentru intelectuali. Ce obții dacă-ți bazezi seducția pe acest parfum, rămîne de văzut. Măcar o carte... (S. V.)
Foto: M. Pleșu