Cu ochii-n 3,14
AM AFLAT CĂ, ÎN VIRTUTEA PRINCIPIULUI „FOLOSEȘTE IPOTEZA!“, NU POȚI SĂ NU ÎȚI REAMINTEȘTI CE NI S-A ÎNTÎMPLAT NOUĂ DE FIECARE DATĂ CÎND TOTUL ERA ÎNCHIS…
● Am aflat că, în această perioadă, liderul unui partid parlamentar se ocupă cu distribuirea pe Facebook de bancuri despre coronavirus. Fost prim-ministru și fost președinte al Senatului României, omul a rămas cum îl știam: pe cît de serios, pe atît de amuzant. Uneori ne-a făcut chiar să plîngem de rîs: atunci cînd se credea pe un alt pod decît era. Nu știu de ce, dar mi-am amintit brusc de un alt politician faimos care se numea liberal, avea un umor ce părea involuntar și rîdea cu lacrimi chiar și la bancurile spuse pe seama lui – Ion I. Brătianu, cel zis și „cartof”. (A. M.)
● În virtutea principiului „Întrebarea moarte n-are”, intru în farmacie și întreb, așa, de florile mărului: „Măști medicale aveți?”. Farmacista mă privește surîzătoare: „Nu. Dar avem paracetamol”. Legea compensație încă funcționează. (S. G.)
● Cam ce mai primești, printre altele, pe e-mail în epoca netrebnicului de virus: „Zăpăcește-o acasă! Folosește asta și nu o să uite niciodată cum a fost!”. E-mail-ul e semnat Casanova. (I. P.)
● V-ați întrebat vreodată de unde vine „maimuță”? Grecii îi spun maimoú, cuvînt înrudit cu mímos, „mim, imitator”. După același calapod, latinescul simius (vezi „simian”) înseamnă „maimuță”, dar și „imitator”. Turcii, în schimb, susțin că „maimuța” (maymun, în turcă) vine de la arăbescul maymun (sau persanul maymon). Dar un alt cuvînt turcesc – maymungiuc (șperaclu) – sprijină mai degrabă ipoteza grecească: nu e șperaclul un instrument care poate imita, „maimuțări” orice fel de cheie? (M. P.)
● Acum, în fața televizorului, imaginile cutremurătoare reclamă, în spatele lor, alte imagini din acea lume încă nostalgică, după unii. Nu poți să nu îți reamintești cum reușea domnul doctor Constantin Băcanu să-și exercite meseria de anatomopatolog, printr-un autovaccin preparat în cele mai nepermis de neautorizate condiții (pentru că nu era voie de la partidul comunist!), dar cu care a salvat vieți. Și unde este cantastimul, stimați domni și doamne care ați guvernat trei decenii de Românie postcomunistă, cu lacătul ruginit pe yala Institutului „Cantacuzino“? Cantastimul era adjuvant în tratamentul bolilor autoimune grave, foarte grave sau chiar letale. Era un stimulator al imunității, background din care și acest COVID-19 înșfacă hulpav. Mai aveți acum netrebnicia să căscați gura? După trei decenii, Revoluția continuă… acum în sectorul sanitar. Cînd însă se va desăvîrși în plan politic? (R. M.)
● Ce ni s-a întîmplat nouă, ca omenire, de la începutul anului: am trecut prin grija iscării unui nou război mondial din cauza conflictului americano-iranian, Australia a îndurat incendiile acelea devastatoare, niște vulcani au erupt după sute de ani, iar acum pandemia – și abia a venit primăvara. Cum ar spune un blestem chinezesc: „Fie să trăiești în timpuri interesante!”. (M. C.)
● Nenorocita asta de pandemie ne-a făcut, pe toți, virofobi. Destestăm, nediscriminat, toți virușii. Cînd, de fapt, există și viruși „buni”. Faptul că simțim gustul dulce se datorează unor viruși care, la un anumit stadiu evolutiv, au activat amilaza în glandele salivare. Gîndiți-vă la asta de fiecare dată cînd mîncați ciocolată! (M. M.)
# Imaginea a doi cerbi care treceau agale pe o stradă pustie dintr-un cartier din Paris poartă în ea tot absurdul și frumusețea lumii. Se pare că cerbii plecaseră de la un domeniu din apropiere. Păcat că n-au putut să se oprească și ei la o cafea, fiindcă totul era închis. (A. M. S.)
…CÎND LUMEA ÎNTREAGĂ PĂREA SĂ FIE INVERS, IAR TU SĂ NU FI GUSTAT EUFORIA DEZASTRULUI…
● Admiratul și admirabilul nostru colaborator, sociologul Vintilă Mihăilescu, ne-a părăsit discret în această perioadă. În carnețelul pe care l-a ținut aproape în perioada spitalizării a făcut cîteva notații, iar fiul său a făcut publică una memorabilă: „Cînd lumea întreagă e îngrijorată, nu putem zîmbi. Așa e, trebuie să rîdem”. (M. C.)
● Organizația Amnesty International a publicat raportul său anual în care menționează și îngrijorările legate de interferențele guvernului în funcționarea Justiției din România. Evident, e vorba de guvernul trecut, dar pare că amintita organizație e ușor defazată. Mi-aduc aminte cum, în timpul Revoluției din 1989, părea să fie invers, adică aceeași organizație se plasa înaintea vremurilor și atrăgea atenția asupra posibilelor încălcări ale drepturilor foștilor securiști. Se temea ca nu cumva revoluționarii să-i pedepsească prea aspru, deși securiștii erau cei care încă trăgeau în populație și-n soldați. Trebuie să fie foarte bine să lucrezi la așa o organizație celebră. (A. M.)
● Dacă să se manifeste simptomele unei sarcini fără să fie vreun copil la mijloc s-a mai pomenit, să apară la analize cum că ai fi consumat alcool, iar tu să nu fi gustat picătură de tărie, mai rar. Atît de rar, încît nici nume pentru această afecțiune nu există. Un caz descoperit anul aceasta a fost cel al unei femei de 61 de ani din Pennsylvania, care avea nevoie de un transplant de ficat. Medicii au trimis-o de cîteva ori acasă, analizele dovedind că ar fi băut, dar, de fapt, microbii din vezica ei urinară erau cei care transformau totul în alcool. Fizic, femeia nu prezenta nici un simptom că ar fi fost în stare de ebrietate. Totuși, organismul ei fabrica atîta licoare bahică încît nici doctorii nu au mai putut gîndi clar. (A. A. D.)
● „Pe de altă parte, ne așteaptă euforia dezastrului: sexul va fi grozav, mîncarea va avea gust mai bun, jocurile de noroc vor fi acceptate, iar drogurile vor fi ca dulciurile. V-o spune un bosniac care și-a văzut țara distrusă” – un tweet al prozatorului Aleksander Hemon. (M. C.)
…CÎND CEEA CE ERA ADEVĂRAT NE STĂ ÎN CALE
● În Australia, un cotidian a tipărit opt pagini în plus pentru a fi folosite ca hîrtie igienică în caz de nevoie. Ceea ce-mi amintește o vară petrecută la țară în anii ʼ80 comuniști cînd, în plină criză de hîrtie igienică, bunicii au dus la WC-ul din curte colecția de reviste Cinema a unchiului meu. În vara aceea mi-am făcut educația cinematografică. (M. C.)
● O femeie de 60 de ani din Roma le-a spus carabinierilor care au oprit-o că a ieșit să-și plimbe țestoasa. Ceea ce era adevărat, pentru că avea „animalul” cu ea. Doar că nu i-a convins de necesitatea acestei acțiuni și a primit o amendă de 400 de euro. Mai mică decît cele practicate la noi, în aceeași perioadă. (A. M. S.)
● Dintr-un poem al artistei japoneze Yayoi Kusama (91 de ani), publicat pe site-ul galeriei Victoria Miro: „Lui COVID-19 care ne stă în cale / Îi spun Dispari de pe fața pămîntului / Ne vom lupta / Ne vom lupta cu acest monstru cumplit“. (D. S.)
Foto: Ș. M. Georgescu (sus), E. Farkas (jos)