Cu ochii-n 3,14
O DOAMNĂ ȘI UN DOMN
AU ÎN COMUN LIMBAJUL LICHID
CA ELEMENT AL PATRIMONIULUI
CULTURAL DE NIMIC,
CARE SĂ ATESTE TIMPUL NOSTRU
● La Piața Unirii, pe colț spre Parcul Tineretului, stă parcat un jeep roșu enorm, inscripționat „BGS divizia DEZASTRE“. Lîngă el, cuminți, o doamnă și un domn împart pliante religioase și explică ce-i cu mîntuirea prin credință. (C. Ș.)
● Ce au în comun sarmalele și beția? Nu vă gîndiți la chiolhanurile de Crăciun. E vorba de verbul turc sarmak (a înfășura, a rula, a învălui, a îmbrățișa) care a dat sarma („ceva rulat“), dar și sarhoș – din sarmak și hoș (bine, bun, plăcut) –, adică „beat“ (literal: „rulat, înfășurat în bine“). (M. P.)
● Membrii unei expediții în Oceanul Arctic, aflați la bordul unei nave din Flota Nordului a Rusiei, au fost nevoiți să se refugieze pe uscat, după ce o morsă a atacat și a scufundat vasul care probabil se apropiase prea tare de puiul ei. Ce-or fi făcut după aia? Or fi lansat un semnal S.O.S. prin limbajul Morse? (A. P.)
● În toaleta de la etajul șase al unei clădiri de birouri, așezat la îndemînă pe chiuvetă, un flacon cu săpun lichid care se cheamă DEX. O fi un săpun explicativ? (D. S.)
● Răsfoind un proiect de lege prin care mai mulți deputați vor să declare ziua de 1 Martie sărbătoare națională, mi-am dat seama că nu voi mai putea purta niciodată un mărțișor fără un fior de stimă și respect: „Ziua națională a Mărțișorului va oferi un cadru propice conservării, promovării, punerii în valoare, transmiterii și revitalizării practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie ca element al patrimoniului cultural imaterial definitoriu pentru poporul român și comunității istorice românești din jurul granițelor și Balcani sau din diaspora emergentă și factor de coeziune culturală identitară“. (S. G.)
● Comisia Iordache a fost desființată. Bun! Dar cu Florin Iordache cum rămîne? La fel? Nu are a da samă pentru nimic? Dar domnul Tudorel Toader, care acum salută cu felicitări acest demers, nu are a da samă de nimic? El zice că doar de faptele sale, nu de ale altora. Dar atunci nu era la aceeași cîrmă, și încă din postura de șef? Eu chiar nu pricep. Eu, în job fiind, dacă greșeam, o încasam. Mi se tăia din leafă, primeam fițuică cu avertisment, făceam gărzi suplimentare… Dar ăștia? Chiar nu plătesc pentru faptele lor săvîrșite, în cunoștință de cauză, în dauna semenilor lor? Sau ticăloșia nu are încă măsura faptelor ei? Propun să fie instituită. Prin OUG! (R. M.)
● Candidat la preşedinţie, Alexandru Cumpănaşu explică, doct, că din punctul lui de vedere are studii superioare. Chiar dacă nu are şi o diplomă de licenţă care să ateste acest lucru. A cîştigat milioane lucrînd ca „expert“ (în ce domeniu?). Şi se crede mai deştept decît „mulţi proşti cu diplomă“. Adevărul e că pe undeva are dreptate. Şi ceva expertiză: ne-a făcut la buzunare! (M. M.)
● După domnia lui „dacă“, mai bine de trei sferturi de veac – nu poți merge la liceu în Făgăraș dacă părinții nu se înscriu în colectivă, nu poți beneficia de bursa din Italia dacă părinții nu sînt membri de partid, nu te poți înscrie la doctorat dacă nu te înscrii în partid etc. etc. –, și după tot atîtea sferturi din timpul nostru, în care șefii, șefele, adjuncții, impostorii, agramații și toată „elita“ erau aleși, așadar numiți, „în unanimitate“, victoria LCK răzbună timpul. Mulțumiri în direct domnului Mihai Șora pentru pont: „binomul zîmbitor“. Subscriem cu bucurie. (R. M.)
NEMAIAVÎND ÎNCOTRO,
VINE UNUL ACUM ȘI TAIE TIMPUL FIERT
● Mircea Diaconu: „Conform norocului pe care l-am avut în viață, am participat vara asta la un festival balcanic de teatru pentru amatori în Corint. În timp ce coboram cu autobuzul pe Olimpul cel plin de istorie, cîntam și nu ne-am dat seama cînd și cum s-a vărsat cerul în mare. Căci numai cerul rămăsese în jurul nostru, cu insulițe și vaporașe cu pînze albe și atunci, nemaiavînd încotro, am intrat și noi în mare. Atunci s-a auzit o exclamație de origine vulcanică, intraductibilă. Ne-am dat seama că sîntem fericiți!“ – din revista Cinema nr. 11, noiembrie 1983. (M. C.)
● „«Am auzit că faci masaj bine. Nu-mi faci și mie?» I-am făcut masaj. Și-a dat jos tricoul. Avea creme. M-a servit cu un pahar de suc. Inițial m-a întrebat dacă beau vin. El avea roze, parcă. Am refuzat, pentru că am zis că e un test. Apoi mi-a băgat mîna direct și m-a strîns. «Dacă vine unul acum și ți-o ia în gură pun pariu că vrei».“ Din confesiunea, înregistrată de jurnalistele Diana Oncioiu şi Paula Căbescu (https://safielumina.ro, preluat de Libertatea), a unuia dintre minorii abuzați de Preasfințitul Corneliu Bârlădeanu şi de călugărul arhimandrit Sebastian Jitaru de la Episcopia Huşilor, acest sfînt lăcaş de cult ortodox al sexului cu minori. (M. C.)
● Un bărbat american s-a înecat în vreme ce, scufundat într-un recif din Tanzania, tocmai își cerea de soție prietena. Ce înseamnă să ți se taie respirația din cauza amorului… (C. Ș.)
● Două ştiri din Iranul de azi. Cea comică: numele lui Kyriakos Mitsotakis, prim-ministrul grec, nu a fost rostit de absolut nici un jurnalist în timpul vizitei sale întrucît, în limba persană, „kyri-a-kos“ s-ar traduce prin „pulă-sau-pizdă“. Cea tragică: Nasrin Sotoudeh, avocată pentru drepturile omului, a fost condamnată la 30 de ani de închisoare şi la 148 de bice. (M. C.)
● În cartierul roşu Kabukicho, Shinjuku, din Tokyo, s-a deschis un restaurant în care sînt servite felurile de mîncare pe care le-au avut la ultima masă criminalii în serie faimoşi. În meniul restaurantului Ningen se află, de exemplu, ce a mîncat Gary Mark Gilmore înainte de a fi executat: un hamburger, piure, un ou fiert şi mai multe shot-uri de whiskey Jack Daniels. Gusturile oamenilor chiar nu se discută. (A. M. S.)
Foto: C. Ștefan, A. Bănescu