Cu ochii-n 3,14

17 septembrie 2019   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

CEI CARE S-AU NĂSCUT
LA O ORĂ DECENTĂ
AVEAU O DESCHIDERE A PROPRIILOR IDEI CARE TE PROPULSA
ÎN ALTĂ REALITATE MAI REPEDE 

● Conform unor studii, greutatea românilor crește în mod constant, iar din anii ’80 înălțimea lor a început să scadă. În 1980, înălţimea medie a bărbatului român era de 1,75 m, iar femeile ajunseseră, în 1986, la 1,62 m. Însă anii ’80 au fost momentul în care românii s-au oprit din creştere. Cei care s-au născut începînd de atunci au fost mai scunzi, iar pînă în 1996, înălţimea medie a românilor a scăzut cu un centimetru. În schimb, indicele de masă corporală a crescut de la 23 la 27. E clar – ne transformăm în pitici de grădină! (A. P.)

● Primind un mesaj de la liceul fiului ei, prin care era întrebată de ce acesta a întîrziat la ore, o mamă australiană s-a dezlănțuit, răspunzînd printr-un SMS atotcuprinzător: „Ajunge mai tîrziu pentru că are aproape 14 ani și probleme cu hormonii, crede că întreaga lume îi este datoare să-i facă lui favoruri, refuză să se dea jos din pat la o oră decentă, ca să ajungă la timp la școală, crede că Xbox-ul este viața reală, mîrîie în loc să vorbească, stă 20 de minute la duș, merge cu viteză de melc și nu și-a găsit șosetele care erau chiar sub nasul lui“. Mai există replică după asta? (S. G.)

● În Canada au fost descoperite recent rămășițele unuia dintre cele mai mari animale zburătoare care au trăit vreodată pe Pămînt – o nouă specie de pterozaurian, numită Cryodrakon boreas (în traducere, „dragonul rece al vînturilor nordice“). Păsările, mari cît un avion, au trăit cu cca. 77 de milioane de ani în urmă și aveau o deschidere a aripilor de nu mai puțin de zece metri. Dacă ar fi trăit Hitchcock în Cretacic… (M. P.)

● Un bărbat a săpat o groapă de 14 metri fără să dea de nici o comoară. S-a dovedit că detectorul de metale îi indica vîrful de oţel al propriilor bocanci. (M. C.)

● Capetele înfierbîntate au și idei bune: din 2009, căldura emanată de suedezii îngrămădiți la orele de vîrf în Central Station din Stockholm este folosită pentru a încălzi o clădire de birouri aflată peste drum. În Londra, un proiect promite că, pînă în iarna lui 2020, casele din nordul orașului se vor încălzi folosindu-se energia termică în surplus produsă de sistemul de metrou. La noi… (C. Ș.)

● La recitalul susținut de tenorul Rolando Villazón, la pian Carrie-Ann Matheson, Ateneul s-a transformat într-o arenă națională de omnivore urlătoare. Nu mi-a fost dat pînă acum să asist, în direct, la un spectacol atît de întristător prin mugetul nestăpînit care te propulsa în altă lume decît cea căreia încă speri că îi aparții. Iar recitalul în sine, nu mai puțin întristător. Doar fantezia și o memorie afectivă cultivată în timp te-ar mai fi putut salva. La bisuri n-am mai putut rezista. Urmărind scala, de mult depășisem cei 100 de decibeli admiși, în direct. Așa că m-am dat dusă… Păcat! (R. M.)

● A apărut pe toate zidurile afișul electoral al candidatei Dăncilă pe care scrie mare, cu roșu: „Alături de fiecare român“. Cred că, într-adevăr, aproape fiecare român o consideră pe doamna Dăncilă alături. Alături de guvernare, alături de politică, alături de limba română, alături de Europa, alături de realitate, în general. Un cuvînt bine ales. (A. M.)

● Stratul de permafrost din zona arctică a Canadei se va dezgheţa cu 70 de ani mai repede decît era estimat. Avem şanse să fim contemporani cu dezastrul. (M. C.

DACĂ V-AȚI ÎNTREBAT
DE CE NU FACEM NIMIC BINE,
ASTA SE ÎNTÎMPLĂ
PENTRU CĂ VISUL DE AUR
AL OMENIRII NU E POTRIVIT 

● Dacă v-aţi întrebat de ce ne trezim atunci cînd ne aflăm pe punctul de a muri în vis, ei bine, asta se întîmplă pentru că cel mai complex organ uman, creierul adică, nu ştie ce se întîmplă după moarte și, prin urmare, nu are idee cum să continue visul. Cumva înduioşător. (M. C.)

● Tot din „agenda“ publicului de festival: Un bunic cu nepotul său, cam de zece ani, lîngă mine. Înainte de începerea concertului sună telefonul: „Bine, dar ți-am trimis mesaj încă de acum șase luni că îl voi învoi de la școală azi și lunea viitoare, pentru două concerte. Da, l-am luat mai devreme de la școală. (Pauză, apoi replica bunicului): Las-o dracu’ de școală! Sînt cei mai mari artiști ai lumii… N-are nimic dacă lipsește de la două ore…“ Copilul: „Nici n-am făcut nimic la școală. Diriga ne-a zis că săptămîna asta nu facem nimic, iar profa de fizică nici n-a venit, așa că n-am pierdut nimic…“ Aș zice că din contra… Win-win. (R. M.)

● Vreți să vă căsătoriți repede, bine și ieftin? Se pare că nu Las Vegas-ul e soluția, ci Aero, insula daneză a căsătoriilor expres. Ceremonia durează un sfert de oră, birocrația nu există, iar insula e la mare. Mi se pare business-ul perfect. (A. M. S.)

● O femeie vorbește tare la telefon, la metrou: „Dragă, radiază de succes profesional și financiar“. Și repetă această frază ca pe o mantră. Visul de aur al omenirii nu e atît de complicat. (A. M. S.)

● Un călugăr maramureșean în stare avansată de ebrietate a provocat un accident în zona Valea Călugărească, aflăm de pe site-ul ziare.com. Un caz nefericit de om potrivit la locul potrivit. (M. P.

FIECARE ROMÂN, FAȚĂ ÎN FAȚĂ
CU UN SEMN DISCRET

● De pe afişele electorale ne zîmbeşte galeş premierul Viorica Dăncilă. „Alături de fiecare român“ – aşa sună sloganul. Deşi „paralel cu… “ era mai bine. Şi mai adevărat. (M. M.)

● La Piața Sudului, pe unul din geamurile magazinului BIG Berceni, acest anunț: LUMÎNĂRILE S-AU MUTAT FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU NUFĂRUL. (D. S.)

● Ce se mai poate vedea într-o după-amiază de toamnă în sectorul 6 al Capitalei: vizavi de un semn cu mesajul „Strînge după cîinele tău“, între mașini, ghemuită, cu pantalonii în vine, o femeie făcea pipi pe trotuar. (C. Ș.)

● În gara din Mangalia, un pom uriaș și cîteva scaune din plastic, albastre. Trenurile vin, tiptil, cu cîte un bilețel discret, ca o fițuică, lipit pe ele, din care cu greu poți descifra destinația. Dacă faci scandal, se anunță și oficial trenul. În care, odată urcat, poate fi chiar plăcut. Mai ales dacă nimerești în fața unui cîine civilizat, deloc Bubico, care a plătit și bilet. (I. P.)

Foto: Matei Pleșu, Cristina Ștefan

Mai multe