Cu ochii-n 3,14

17 aprilie 2019 LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

A ÎNCEPUT ELIMINAREA
CELOR CARE ZBOARĂ ÎNFLORIȚI
(PROBLEMA CARE E
ȘI TOTODATĂ NU E SE AMÎNĂ)

● A început recensămîntul ciorilor. Pe cînd şi al vrăbiilor din mînă? (D. C.)

● Curtea Constituțională din Coreea de Sud a decis că legea care incrimina avortul este neconstituțională, verdictul istoric însemnînd eliminarea interdicției privind întreruperea sarcinii, care era în vigoare din 1953. După 66 de ani și-au dat seama, în sfîrșit, de asta. (A. M. S.)

● Insula Komodo se va închide pentru turiști, începînd din 2020, din cauza celor care pleacă de acolo cu tot cu faimoșii „dragoni“. Autoritățile au prins recent un grup de traficanți care vindeau șopîrlele cu pînă la 35.000 de dolari bucata. (C. Ș.)

● Și dl Ponta are probleme, „în direct“, cu sexul avioanelor. Cînd zboară razant, la sol, două cîte două, e în ordine. Odată însă ridicate în văzduh, ele devin „avioni“, de vreme ce dl Ponta le prenumără cu „doisprezece“. Mai schimbați-l din funcție pe corectorul automat, domnilor politicieni, că ne pocește limba și vă stîlcește graiul. Iar noi devenim automat „furious“, dar rămînem la fel de „iuți“. (R. M.)

● Primarul sectorului 6 din București, Gabriel Mutu, a aprobat scoaterea din pămînt a sute de copaci (unii înfloriți deja!) din scuarul dintre sensurile de circulație ale bulevardului Iuliu Maniu și mutarea lor în Crîngași, cu precizarea: „Vom planta alții în loc. Aceia erau strîmbi.“ Strîmbă e și gîndirea politicienilor, dar pentru asta încă n-am găsit o soluție. (C. Ș.)

● Acum o săptămînă mi-a atras atenția o știre despre un hoț de murături și zacuscă din Argeș. Cerce-tînd problema, am descoperit mai multe cazuri similare. În 2006, în Mediaș, cineva a furat treisprezece borcane cu murături și zece litri de rachiu. În 2010, în Timișoara, polițiștii au prins în flagrant un tînăr care fugea din casa unor oameni cu sacoșe pline cu mîncare și murături. În 2014, polițiștii din Gherla au reușit să prindă doi hoți de murături și țuică, restituind prejudiciul părții vătămate. Cum exemplele continuă, mă gîndesc la o posibilă variantă românească a romanului Hoțul de cărți. (S. G.)

● Mă întreb, vă întreb: ce se întîmplă dacă pisica lui Schrödinger – aia care e și totodată nu e – intră într-o gaură neagră? (M. M.)

● Brexit se amînă pînă în seara de Halloween. Bu-ha-ha-ha… (S. V.)

AFLĂM CU CONSTERNARE CĂ
TRĂIM ÎNTR-O LUME ÎN FORMĂ DE STUP

● Aflăm cu consternare, de pe site-ul HotNews.ro, că „sute de copăcei dintr-o pădure plantată anul trecut de copii în Popești-Leordeni au fost distruși cu buldozerul sau tăiați cu foarfeca“. Înțelegem, în cheie pur logică, că 1) unde nu s-a putut tăia cu foarfeca, au adus buldozerul; și/sau 2) unde nu intra buldozerul, au tăiat cu foarfeca. (M. P.)

● Încă o probă, a mia, că trăim într-o lume care o ia razna cu totul: evaluările unuia ca Tudorel Toader chiar contează! Funcții importante în structura judiciară a statului român nu pot fi ocupate altfel decît conform evaluărilor lui T.T. (S. V.)

● Pe DN1, prin Cornu de Jos, te-ntîlnești cu un OZN. De fapt, e un restaurant în formă de OZN – pizza & grill. Mușcînd dintr-un cîrnat sau dintr-un burger, cine știe spre ce planete mai poți pluti… (I. P.)

● O sursă de inspirație pentru o proză cu ceva realism magic: patru albine au intrat în ochiul unei femei, au început să locuiască acolo, ca într-un stup, și să se hrănească cu lacrimile ei. Un doctor din Taiwan i le-a scos și a spus că e un caz unic în lume. De acum încolo, fata n-o să mai poată face nimănui ochi dulci. (A. P.)

PROPRIETARUL
RISCĂ SĂ RĂMÎNĂ ETERN

● Surprins la volanul unei mașini de peste 100.000 de euro, Marian Oprișan a zis așa: „Mașina a fost cumpărată de mama mea, ea este proprietarul. Mie mi o mai dă din cînd în cînd s-o conduc cîte cinci minute“. Eh, niște copii mari și baronii ăștia locali! Îți vine să zici: „Mama lu’ domnu’ Oprișan, da’ de ce nu-l lăsați mai mult de cinci minute? N-aveți încredere?“. (D. C.)

● Alertă maximă! Boala de coloană e contagioasă. Iar pacienții riscă să rămînă anchilozați în funcție. (R. M.)

● În februarie 1988, dictatura și horticultura și-au dat mîna. Atunci, liderul nord-coreean Kim Jong-il a primit în dar o floare, creație a botanistului japonez Kamo Mototeru, numită Begonia tuberhybrida kimjongilhwa sau, pe scurt, Kimjongilia, ea urmînd să înflorească în fiecare an în preajma datei de 16 februarie, ziua de naștere a preaiubitului conducător. Și se pare că și-a îndeplinit cu cinste sarcina pînă în 2011, cînd Kim Jong-il a trecut la cele veșnice, primind mai multe titluri oficiale postume, printre care acelea de Etern Secretar General al Partidului Muncitorilor din Coreea, Etern Președinte al Comisiei Naționale de Apărare și Etern Conducător al Republicii Populare Democrate Coreene. În fața unei asemenea revărsări de eternitate, nu se știe dacă biata begonie a continuat să înflorească la data stabilită ori s-o fi răzgîndit. (D. S.)

Foto: E. Farkas, M. Vasilescu