Cu ochii-n 3,14
DE CE E ATÎT DE ÎNTUNERIC
ÎN ACEASTĂ ZI FRUMOASĂ?
FIINDCĂ, DUPĂ MULT TIMP,
VIITORUL N-ARE NEVOIE DE FICȚIUNE
● Bătrîna doamnă şi antropomorfismul: „De ce tragi aşa, Fufu? Aşa se merge? Tu auzi?!“ (C. Ş.)
● După ora 17, la mine pe stradă (și împrejur, nu departe de centru) e atît de întuneric, încît de multe ori am impresia că sînt în filmele cu Jack Spintecătorul. Noroc că oamenii care s-au nimerit pe lîngă mine, deși nu le-am deslușit chipurile, s-au dovedit, cel puțin pînă acum, inofensivi. (I. P.)
● 54 de milioane de oameni acum în viaţă vor fi murit pînă anul viitor în această zi. #condițiaumană. (M. C.)
● Cineva tot scrie măscări în lift. Iar preşedintele asociaţiei de locatari s-a gîndit să convoace o şedinţă de bloc „pentru a veni în întîmpinarea problemelor de obscenitate din lift“. La şedinţă nu a fost cvorum: au venit, din cîte am aflat, doar vreo trei-patru pensionari. Acum cîteva zile l-am surprins pe preşedinte înjurînd de mama focului în timp ce încerca să şteargă cu buretele o înjurătură scrisă pe uşa liftului. Frumoasă mise en abîme. (M. M.)
● „Pune d-ta pe cine vrei, unde vrei. Dar la Externe pune pe cineva cu doctoratul la Sorbona. E vorba de prestigiul țării. Iar la Învățămînt, lasă-l pe Spiru Haret, fiindcă acolo e viitorul țării.“ – Carol I către prim-ministrul Lascăr Catargiu. Feedback (?) (R. M.)
● Oamenii pe care-i cunoști de-o viață și cu care descoperi că ai ceva în comun nu sînt întotdeauna cei din „primul cerc“: m-am reîntîlnit, de pildă, după mult timp, cu o doamnă de la care cumpăram legume pe vremea Pieței Amzei și am descoperit că pot vorbi cu ea despre, practic, orice. Printre ardei, gogoșari, ceapă roșie și mărar. Lumea „mică“ își are și ea profunzimile ei. (I. P.)
● Cînd un tînăr american, Hunter Shamatt, și-a pierdut portofelul, cu actele și 60 de dolari, nici prin cap nu-i trecea gluma pe care alt american avea să i o facă. Cel care i-a găsit portofelul nu doar că i l-a trimis prin poștă, dar a mai adăugat la cei 60 de dolari încă 40. Pentru ca Hunter să poată serba cum se cuvine recuperarea banilor și a actelor. Străinul a fost depistat, prin Facebook, iar The Washington Post a vrut să-i ia un interviu, însă acesta a refuzat. Mi se pare corect. Pînă la urmă, o glumă bună n-are nevoie de explicații. (S. G.)
● Ce au în comun Islanda, Suedia, Iugoslavia, Biserica Catolică, literatura și România? Ziua de duminică, 1 decembrie 1918. La această dată, Islandei i se recunoaște suveranitatea și independența față de Danemarca; în Suedia, dreptul de vot devine universal, nemaifiind condiționat de proprietățile impozabile; Alexandru I Karagheorghevici proclamă Regatul Iugoslaviei; Papa Benedict al XV-lea emite enciclica Quod iam diu, care le cere catolicilor de pretutindeni să se roage pentru pace, indiferent în ce tabără se află, iar în SUA se acordă primele Premii Pulitzer pentru ficțiune. Acum, după o sută de ani, putem spune că măcar sîrbilor le-am luat-o înainte. Deocamdată. (M. P.)
FIECARE GÎNDITOR VERDE
MERITĂ SĂ MIROASĂ
IPOCRIZIA IDEALĂ
● Guvernul Indiei a transmis școlilor să nu le mai dea elevilor (de clasele I și a II-a) teme pentru acasă și cărți grele, de teamă că ghiozdanele care cîntăresc prea mult pot provoca dureri de spate, ce vor putea evolua ulterior în deteriorări ale coloanei vertebrale, potrivit Sky News. Fiecare durere de spate îmi amintește de ghiozdanul meu din școala generală. (A. M. S.)
● Doi pensionari așteaptă la semafor. „Nu mai găsești nimic azi să fie făcut în România. Păi, înainte aveam de toate, și făcute de noi. Numa’ străini ce vezi acum.“ Celălalt îl aprobă gînditor, fluturînd în mînă un mănunchi de bilete la Loto. (C. Ș.)
● Un polonez s-a luptat cu birocrația din țara sa ca să-și numească fiul Yoda, ca pe personajul din Războiul stelelor. Polonia a avut pînă de curînd o lege care prevedea ca numele copiilor să fie alese dintr-o listă aprobată oficial. Cînd a primit cererea, Registrul Stării Civile a consultat o instituţie numită Consiliul Limbii Poloneze, care s-a opus, pentru că e vorba despre un personaj verde şi mic de înălţime. Tatăl copilului a făcut apel, reamintind instituţiei că o decizie luată pe baza culorii pielii şi a înălţimii este discriminatorie. Şi a cîştigat. Așadar, copilul mic, verde și polonez se numește acum Igor Yoda. (A. P.)
● „Bărbatul tău merită să miroasă la fel de sălbatic precum visurile lui“, grăiește o reclamă la Old -Spice. Sper doar ca acești sălbatici să nu uite să facă duș înainte de toate. (C. Ș.)
● La Muzeul Femeii din Dakar poate fi văzută o expoziție itinerantă, „Cum erai îmbrăcată?“, care prezintă hainele pe care le purtau victimele cînd au fost agresate sexual. Într-o societate conservatoare ca aceea din Senegal, e o manieră originală de a aborda ipocrizia legată de cultura violului. (A. M. S.)
● Din oferta unei firme de vînzări prin corespondență, un produs prezentat astfel: „Adesea aveți nevoie de un braț mai lung. Acest încălțător este ca o mînă lungă cu care vă puteți încălța fără să vă aplecați, dar cu care vă puteți și scărpina“. Pare alegerea ideală pentru cei nemulțumiți de brațul lung al legii. (D. S.)
Foto: Lucian Muntean, Cristina Ștefan