Cu ochii-n 3,14

20 septembrie 2017 LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

IMAGINAȚI-VĂ ZECE FIINȚE UMANE AFLATE ÎN RENOVARE,
DAR ȘI 57 DE KILOGRAME
DE FUNDAMENT IDEOLOGIC CARE, AJUNS ÎN SPAȚIUL ALB, SCURTEAZĂ VIAȚA OAMENILOR DE ACUM

● Imaginaţi-vă zece fiinţe umane care adună liniştite ouă din cuiburile copacilor din junglă pe marginea Amazonului. Apoi imaginaţi-vă că nişte mineri dau peste ei, îi măcelăresc pînă la ultimul şi-i aruncă în rîu din pură distracţie, după care merg la o cîrciumă, unde se amuză şi se laudă cu isprava lor. Şi acum imaginaţi-vă că cei măcelăriţi făceau parte dintr-un trib izolat şi necunoscut din Amazonul brazilian care întîlniseră oameni civilizaţi pentru prima dată. (M. C.)

● Estonienii își drapează balcoanele în plase colorate. Acolo sus. Cele aflate în renovare. Nicăieri nu scrie: „Atenție, cade tencuiala!“. Așa că o descindere la fața locului onor Primăria București parcă n-ar strica. Mai ales acum, în efervescența licitației de urbanism privind cel mai frumos balcon. Ca să n-ajungem tot la vorba aia: „Și am prins-o cu …-n sac“. (R. M.)

● „Un document pe care Ministerul Apărării Naționale (MApN) l-a declasificat luna trecută arată că, din dispoziţia Guvernului, Armata i-a hrănit şi echipat pe minerii implicaţi în evenimentele din 13-15 iunie 1990“ – așa începe materialul semnat de Codruța Simina și publicat pe pressone.ro. Aflăm cu ce „au fost serviți“ minerii la București: 5484 de pîini, 4200 de conserve cu carne de vită şi tot atîtea cu carne de porc, dar şi 57 de kilograme de cîrnăciori olteneşti, marmeladă etc. N-au lipsit nici chiloții: 950 de perechi. 1400 de perechi de ciorapi și 750 de periuţe de dinţi. Cînd schimbi istoria te gîndești la toate, nu-ți scapă nimic. (A. M. S.)

● În cazul în care inepţia manualului unic se va împlini, Mircea Cărtărescu a declarat că va refuza să apară în manual: „E o chestiune de principiu. Nu poate exista o monstruozitate precum manualul unic după care să se învețe literatura la oricare clasă. Nu se poate accepta așa ceva. Are un fundament ideologic foarte primitiv. E o întoarcere la un fel de neaoșism ceaușist. Acest manual unic, oricum ar fi, are absolută nevoie de o pagină lipită la început, cea cu Ceaușescu sau cu cine vrea să își asume acest rol.“ Poate că asta ar fi soluţie: refuzul în masă al scriitorilor de a fi folosiţi în acest monstruos experiment educaţional. (M. C.)

● Sonda spaţială Voyager 1, singurul obiect creat de om care a ajuns în spaţiul interstelar, a împlinit săptămîna trecută 40 de ani şi continuă să trimită date pe Pămînt. Devin nostalgic la ideea că acest extraordinar obiect, a cărui memorie este mai mică decît cea a unui banal smartphone, nu va mai fi văzut şi atins niciodată de nici un pămîntean. (M. C.)

● La metrou la Universitate, un domn în vîrstă se apropie de mine și mă întreabă, într-o engleză cu accent franțuzesc, pe unde poate ieși spre Teatrul Național. E canadian, îmi spune că îi place Bucureștiul și mă mai întreabă cîte ceva. În brațe ține strîns două sticle de vin, unul rosé și unul alb. Încă regret că nu l-am întrebat unde se duce cu ele. (C. Ș.)

● Un amplu studiu genetic – care și-a propus să vadă cum evoluează genomul uman în timpul unei generații sau două – sugerează că selecția naturală se debarasează de variantele de gene dăunătoare care scurtează viața oamenilor. Această concluzie vine după ce au fost analizate ADN-urile a 215.000 de persoane și rezultatul a fost publicat în revista PloS Biology. Încă există speranță pe lumea asta. (A. M. S.)

● Parisul va găzdui Jocurile Olimpice din 2024. Une bonne affaire? – se întreabă, într-un articol, jurnaliştii de la Le Monde. Apoi comentează: din 1984 încoace, niciodată Jocurile Olimpice, de vară ori de iarnă, nu au mai fost rentabile. Cheltuielile de organizare au crescut constant, încasările din drepturile de difuzare sau cele indirecte, din turism, nu au putut niciodată să acopere investiţia. În plus, aproape de fiecare dată bugetul total a fost mult mai mare decît cel estimat iniţial. Franţa s-a angajat la un program care va costa – după calculele de acum – peste șase miliarde de euro. A se calcula cît… (M. M.)

APROAPE DE SUFERINȚELE CELORLALȚI, ACOLO UNDE ALTE CUVINTE CÎȘTIGĂ

● Pe munte, aproape de pădure și de Cota 1400, a răsărit un nou hotel: Marea Neagră. (I. P.)

● Titluri, texte, concepte, maxime şi cugetări binecunoscute – de nerecunoscut: Die Leiden des jungen Werthers (Suferințele tînărului Werther), de J.W. von Goethe. În turcă: Genç Werther’in Acîlarî; în maghiară: Az ifjú Werther szenvedései; în bulgară: Stradaniyata na mladiya Verter. (M. P.)

● Cred că acum, cu ameninţarea manualului unic, e şansa profesorilor să protesteze arătînd că sînt profesionişti cu conştiinţă, în ciuda sindicatelor lor pervertite din rîndurile cărora a ieşit agramatul ministru al Educaţiei Liviu Pop. E momentul să arate că nu se complac în pasivitate de dragul unor sporuri pe care, de altfel, au tot dreptul să le ceară şi să le şi obţină, legal şi onest, nu ca pe nişte pomeni electorale. E momentul ca profesorii să-şi recîştige respectul de sine şi pe al celorlalţi care consideră că, şi din cauza lor, învăţămîntul e la pămînt. (M. C.)

● Un autocar oprește peste drum de Teatrul „Nottara“ (acolo unde George Enescu își odihnește eternitatea de bronz pe un fotoliu din același metal) și un stol de fete zglobii coboară pe trotuar. Una dintre ele merge fuguța să se așeze în poala compozitorului (care, pesemne adîncit în deslușirea cîtorva armonii numai de el auzite, nu se opune acestei transfuzii spontane de prospețime), iar o alta îi face poze cu telefonul. Festivalul Enescu e-n toi și în toți. (D. S.)

● După ce au comandat cîte o porție de hamburgeri într-un restaurant din New Jersey, doi tineri au întrebat-o pe chelneriță dacă crede în Dumnezeu. A răspuns că da, iar la final a primit un bacșiș de 1200 de dolari, într-un plic, cu mesajul: „Chiar dacă viața e grea, ai încredere că Dumnezeu veghează“. Cu alte cuvinte, Doamne-ajută. (S. G.)

● Pe peron, la metrou, un tînăr încearcă să-mi dea un tichet de concurs: „Azi doar roșcatele cîștigă“, îmi spune el, apropo de culoarea părului meu. Îl refuz însă politicos și-l urmăresc cum trece la altă fată, cinci metri mai încolo: „Azi doar brunetele cîștigă, uite ce ți propun…“ Ce frumoase sînt lumile construite anume pentru noi. (C. Ș.)

Foto: M. Vasilescu, M. Sava