Cu ochii-n 3,14

UN PIC PESTE 1%
DIN OGRADA NOASTRĂ
(DE FAPT, 21,12% DIN SITUAȚIE)
RĂMÎNE ÎNTRE CER ȘI PĂMÎNT,
UNDE PAUZA A PRODUS
DOAR AUTOMATIZĂRI 

● Doar un pic peste 1% din fondul lexical al limbii române provine din maghiară. Printre cuvintele importate de la unguri: „bai“ și „a bănui“. Păi, în cazul ăsta nu e de mirare că Soros… (M. M.)

● În Rabbit Hash, Kentucky, un cîine pitbull a fost reales, pentru a patra oară, primar al orăşelului. Ui­tîn­du-mă în ograda noastră, mă gîndesc că, la următoarele alegeri, un contracandidat ar putea folosi cu succes sloganul „Încearcă şi cu o pisică.“ (C. Ş.)

● La recentul examen de titularizare în învăţămînt, 54,27% din potenţialii profesori nu au obţinut nota minimă de admitere, care e 7. De fapt, 21,12% din candidaţi nu au luat nici măcar nota 5. În lumina acestor cifre, faptul că Bac-ul este trecut doar de jumătate dintre elevi pare un miracol. (M. C.)

● Acum cîteva seri m-am bucurat cînd am auzit niște greieri care cîntau pe terasă. La întrebarea din Alice, adaptată la situație: „Pisicile mănîncă greieri sau greierii mănîncă pisici?“, răspunsul a venit, de data asta, rapid și neechivoc. S-a făcut iar liniște și pisica pare mulțumită. (A. M. S.)

● Un grup de adolescenți traversează pasajul de la Unirii. „Poți să fii și un mort relaxat. Eu, dacă-mi propun acum să fiu mort, sînt mort“, declară unul dintre ei. Apoi o iau toți la fugă, „hai, băga-mi-aș, hai mai repede, că pierdem metroul.“ Relaxarea rămîne, se pare, pentru altă viață. (C. Ș.)

● În luna octombrie va avea loc un concert de muzică populară la Sala Palatului, intitulat „Între cer şi pămînt“, cu Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Dumitru Fărcaş şi Ion Paladi. Aceştia sînt însă invitaţii, ­căci rapsodul protagonist este Cristian Pomohaci, preotul pedofil. (M. C.)

● „Chirurgul“ ortoped Gheorghe Burnei a făcut o cerere umilă la Spitalul „Marie Curie“ să fie reangajat pe motiv că nu mai are cu ce-şi duce existenţa: „Puteam să mă duc în sistemul privat sau în străinătate, dar n-am făcut-o. Acum m-am trezit cu o avalanşă de procese. Nu am mai ţinut cursuri pentru studenţi, n-am găsit un loc unde să-mi desfăşor activitatea.“ Bănuit că ar fi făcut experimente pe copii folosind dispozitive fanteziste neomologate şi oase de vită păstrate în frigider (experimente pe care a încasat şpăgi de pînă la 1350 de euro – 15 plîngeri de mită au fost înregistrate la Parchet pe numele lui), Gheorghe Burnei ar putea face o cerere să fie trimis undeva în timp, poate într-un spital nazist. (M. C.)

● În pauza unei emisiuni cu două doamne certărețe, pe ecran apare teaser-ul: „Continuarea îți va rupe inima în bucăți, în exclusivitate la Antena 1“.  Cum mi-e tare dragă inima mea, am schimbat postul. (S. G.)

● Condamnat la zece ani de închisoare în dosarul privatizării frauduloase a ICA (prejudiciul a fost de 60 de milioane de euro, din care s-a recuperat o sumă ridicolă), Dan Voiculescu a fost eliberat condiţionat datorită faptului că, în mai puţin de trei ani de închisoare, a produs nu mai puţin de 11 cărţi ştiinţifice. Voiculescu, varanul renascentist! (M. C.)

● Animalele își au locurile lor și la mare: în Olimp, spre Costinești, o bucată mare de plajă pare că aparține doar  pescărușilor. Și unei specii de rațe negre, mai rare. (I. P.)

● Un anunț la mica publicitate zice așa: „Lăcătuși mecanici, sudori tig/mig-mag, electricieni, dulapuri electrice automatizări. Companie daneză producătoare de instalații termice angajează în București.“ Probabil că sudorii știu ei ce e aia tig/mig-mag. Cît despre dulapurile electrice, nu putem decît să ne întrebăm dacă și ele primesc salariu. (A. M.) 

Foto: Iaromira Popovici

DUPĂ NEVĂZĂTORI, NEVĂZĂTOARE

● După ’89 a fost episodul rebotezării străzilor, în memoria eroilor proaspăt-încheiatei revoluții, dar și spre reabilitarea istoriei celei adevărate. Așadar, Bdul 1 Mai a devenit Bdul Gheorghe Mihalache. Dar, și-au zis edilii, „1 Mai“ trebuie să existe. Drept care, Bdul Compozitorilor din Drumul Taberei a devenit peste noapte Bdul 1 Mai. Nu însă și piața omonimă. Ea a rămas pe locul ei, în bulevardul neomonim, rebotezat Gheorghe Mihalache. Anii au trecut, metroul nu s-a făcut, dar se vorbește la nivel de Primăria Capitalei de „zona 1 Mai“ și de tronsonul de metrou aferent. Așa se face că locuitorii din Drumul Taberei, afiliați ei înșiși la o zonă de metrou, speră că despre ei ar fi vorba. Bag mîna-n foc că nu la asta se gîndește onor Primăria Capitalei cînd se referă la „zona 1 Mai“. S-ar impune un test pe minime cunoștințe toponimice pentru edilii noștri. Ca să revină cu picioarele pe pămînt cînd își dau cu părerea la TV. Care părere oricum nu mai contează. (R. M.)

● În Bucureşti se întîmplă lucruri frumoase. De pildă, cu semafoarele pietonale de la Lujerului. Le-au instalat în decembrie, anul trecut, exact înainte de alegeri, alături de o placă pe care scrie mare „Pietoni pentru traversare apăsați butonul și așteptați culoarea verde“. Civilizat, nu? Atîta doar că butonul nu există – aparatul instalat e, de fapt, unul pentru nevăzători și nu face nimic altceva decît să bipăie diferit, în funcție de culoarea semaforului. În primele săptămîni din decembrie, firește, toți oamenii apăsau, nerăbdători, pe „buton“, unii și de mai multe ori, nervoși că „nu merge“, pînă cînd s-au resemnat să aștepte pur și simplu pe trotuar, la fel ca înainte. Doar din cînd în cînd mai apare cîte-un fraier care nu locuiește în cartier și apasă butonul, cu speranța că se vor mișca lucrurile. (C. Ș.)

● Două femei vîrstnice merg încet pe stradă. Una dintre ele (care e mai în vîrstă și pare să fie mama celei de-a doua) merge cu pași mărunți și nesiguri, ținîn­du-se de brațul însoțitoarei. E nevăzătoare și poartă o pereche de ochelari enormi cu lentile tricolore: fiecare ochi, dacă nu i-ar lipsi văzul, ar vedea lumea în roșu, galben și albastru. Cîteodată, dragostea de pa­trie e oarbă. (D. S.)

Foto: E. Farkas