Cu ochii-n 3,14

2 noiembrie 2016   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

STATISTIC VORBIND,
CANDIDAȚII COPLEȘIȚI DE MĂREȚIA MOMENTULUI SÎNT VÎNAȚI LA PACHET 

● Statistic vorbind, ursuleții de pluș omoară accidental mai mulți copii decît urșii reali. Aviz autorităților din Sibiu care, preventiv, ar putea da buzna în magazinele de jucării pentru a împușca ursuleții de pluș cocoțați pe rafturi. (M. C.)

● La Piața Sudului, un cort electoral. În cort, un mesaj către alegători: „România #pe bune / Susțineți candidații independenți“. Afară, pe un perete al cortului, poza și numele unui candidat independent care vrea susținere: Vișinel Bălan. Pe bune? (D. S.)

● Un preot mi-a povestit despre o boacănă făcută frecvent cu ocazia botezului, la citirea Crezului, de către nașii slab catehizați. În loc de „Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut“, ei spun, copleșiți de măreția momentului, „născut, iarna făcut“. Că, deh, iarna sînt sărbătorile. (M. P.)

● 96 ar putea părea o cifră lipsită de farmec, oricum mai puțin impresionantă decît 100, nicidecum terifiantă sau care te-ar putea pune vreodată pe gînduri. Totuși… Statisticile spun că 96 de elefanți sînt vînați zilnic în toată lumea, 96 de vaci sînt măcelărite în fiecare secundă și 96 de găini sînt tăiate la fiecare 0,05 secunde. (M. C.)

● Pe strada Frumoasă 54, o doamnă blochează, cu mașina, intrarea într-un bloc de birouri. Paznicul îi strigă că nu poate sta de cafeaua ei, iar doamna, complet nevinovată, cu un ton calm: „Nu stau să o beau, o iau la pachet!“ (C. Ș.

MAI SIMPLU SPUS, PE ULIȚĂ A APĂRUT CONCEPTUL DE ZGOMOT BLÎND

● O știre din aprilie a trecut nebăgată în seamă: o studentă pe nume Mya Le Thai de la Universitatea Irvine a introdus niște nanofire într-un gel descoperind că acest proces poate înlesni reîncărcarea lor cu energie de cîteva sute de mii de ori. Mai simplu spus, a descoperit accidental principiul unei baterii care ar putea dura vreo 400 de ani. (M. C.)

● Pe uliță: „Vreți să-mi spuneți dacă trebuie să plătesc facturița asta!“ „Mă tem că da, mătușă!“ „Da’ am mai plătit o facturiță, nu de mult.“ „E pe luna dinainte.“ „Da’ știți, am o pensioară așa de mică, și facturițele astea tot vin, mereu, oar’ nu-s prea dese?!“ Raportat la pensioară, cu siguranță… (R. M.)

● A apărut conceptul „de trafic“ aplicat anumitor produse: Cafeaua Fortuna Rendez-vous e „tare, amară, de trafic“. Aşteptăm colecţiile de rochii, fuste şi lenjerie periculoase, de trafic. Precum şi un parfum cu iz de poluare şi adrenalină. (I. P.)

●  Într-o dimineață, vizavi de blocul meu a apărut un slogan electoral: „Îndrăznește să crezi în România“. A doua zi, spre seară, sub banner s-a deschis un șantier în toată regula, cu toate ale șantierului: zgomot, praf, trafic îngreunat. O fi făcătura contracandidatului? (S. G.)

●  Căutînd printre anunțurile de la mica publicitate poți descoperi că în România a ajuns să se vîndă o nesperată varietate de animale exotice. Dincolo de tradiționalii hamsteri sau porcușori de Guineea, pe piață pot fi găsiți struți emu, maimuțe capucin, pui de cimpanzei, iguane, lame, tarantule, șerpi și se pare că și rechini. Dar se vinde și un „pui papagal Jako 2016, sex feminin cu test ADN făcut în Germania“, despre care ni se mai spune că „deja imită sunete de animale dacă i se acordă atenție și în timp va învăța foarte repede să vorbească, este foarte blînd“. E desigur bine să ai un papagal care vorbește blînd într-o țară în care papagalii vorbesc, de obicei, foarte strident. Dar de ce trebuie să aibă test ADN făcut în Germania? Ca să fim siguri că nu e vreo imitație de papagal? (A. M.

ASTA ÎNSEAMNĂ CĂ,
LA NIVELUL SUPERIOR AL JOCULUI, METAFORELE
NU SÎNT SUFICIENT DE PREȚIOASE

●  Jodi Picoult este o autoare americană de mare succes, cărțile ei s-au vîndut în peste 14 milioane de exemplare în întreaga lume. După ce Bob Dylan a fost anunțat drept cîștigător al premiului Nobel pentru literatură, a scris, imediat, pe Twitter: „Mă bucur pentru Bob Dylan. Asta înseamnă că pot cîștiga și eu, cu cărțile mele, un premiu Grammy?“ Poate dacă le pune Bob Dylan pe muzică… (S. V.)

●  „Transformă-ți viața într-un joc video mental!“ – mă îmbie titlul unui articol. E vorba despre o metodă de a ne preface că totul e bine cînd, de fapt, nu e chiar așa de bine. Oricît aș încerca, nu reușesc să trec la nivelul superior al jocului. Pot să resetez? (M. M.)

●  „Dintr-o scrisoare: Mă mai încălzesc și eu cu ceva în iarna asta tristă. Metaforele sînt unul din multele lucruri care mă fac să deznădăjduiesc cînd mă apuc de scris. Lipsa de independență a scrisului, dependența față de slujnica ce vine să aprindă focul, de pisica așezată să se încălzească la sobă, chiar față de sărmanul bătrîn care stă și el să se încălzească. Toatea acestea sînt activități independente, care se desfășoară după legile lor proprii; numai scrisul este neajutorat, nu trăiește în sine, e glumă și deznădejde.“ (Franz Kafka, Jurnal, 6 decembrie 1921) Unele lucruri se schimbă, altele nu prea. (A. M. S.)

●  Era prin 1915 cînd domnul Cecil Chubb, milionar de profesie, a decis să-i facă un cadou extravagant soției sale și i-a cumpărat străvechiul, misteriosul ansamblu Stonehenge. Doamna Chubb a găsit că pietrele cu pricina nu sînt suficient de prețioase și s-a arătat de-a dreptul dezamăgită de lipsa de imaginație și de bun-gust ale soțului. Dezamăgit el însuși că nu și-a mulțumit consoarta, domnul Cecil Chubb a donat statului Stonehenge-ul cu pricina trei ani mai tîrziu. (M. C.

Foto: D. Goace (sus), A. Vrana (jos)

Mai multe