Cu ochii-n 3,14
LA NIVEL DE IMAGINAȚIE ZGLOBIE,
A FI SPONTAN SE ÎNVECINEAZĂ
CU A NU FI DELOC IEFTIN
● Întorcîndu-mă în București, prin Militari, am nimerit pe lîngă Intrarea Oboiului. Un pic mai încolo, paralelă cu ea, cred, se-ntindea strada Vijeliei. Mintea mea dornică de analogii cu orice preț nu s-a putut abține să creeze o legătură între cele două: mi-l și imaginam pe flautistul din Hamelin, din celebra poveste, devenit oboist de București, suflînd din instrumentul său o vijelie îngrozitoare, care cuprindea ambele străzi. Această combinație fiind cu atît mai posibilă, la nivel de imaginație zglobie, cu cît ambele se învecinează cu strada Preciziei. (I. P.)
● Titluri, texte, concepte, maxime şi cugetări binecunoscute – de nerecunoscut (VIII): „A fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea“ (Hamlet, William Shakespeare); în turcă: Olmak ya da olmamak, işte bütün mesele bu; în finlandeză: Ollako vai eikö, siinä pulma; în maghiară: Lenni vagy nem lenni: az itt a kérdés. (M. P.)
● Ce i se mai poate întîmpla omului contemporan cînd dă nume animalelor? Un student din Kentucky s-a apropiat într-o seară de un raton pe care l-a întîlnit pe stradă, vrînd să-l filmeze cu telefonul. Spontan, a început să-i vorbească, numindu-l Stanley. Ratonul s-a oprit cuminte, așa că studentul a crezut, fericit, că retrăiește experiențe atavice, cu sălbăticiuni care se domesticesc cînd oamenii le dau numele potrivit. S-a apropiat și mai mult spunînd, tandru, Stanley, Stanley, Stanley… Cînd a ajuns suficient de aproape, ratonul Stanley a dovedit cît de mult s-a umanizat. Cu o mișcare de care nimeni nu l-ar fi crezut capabil, Stanley a înșfăcat telefonul din mîna studentului și a zbughit-o. Studentul a început, evident, să strige: Stanley, Stanley, Stanley! După ceva timp, Stanley a abandonat telefonul și s-a făcut nevăzut. Presa americană, în spiritul timpurilor noastre, nu uită să precizeze, la sfîrșitul știrii, că nici Stanley, nici studentul și nici telefonul nu au avut în vreun fel de suferit după această întîmplare. Iar studentul a adăugat că, dacă Stanley nu abandona telefonul așa repede și dispărea prin tufișuri cu el, l-ar fi sunat. Alo, Stanley? (S. V.)
● Umblînd prin lume, vezi oameni cu tricouri pe care sînt imprimate diverse texte. Unele au haz, altele n-au și se bat cu pumnul vorbelor în piept, unele sînt deștepte, altele mai puțin sau deloc. Și ar mai fi unele pe care nu prea le pricepi, cum era acesta (scos la înaintare de vînzătoarea de la o brutărie din Piața Sudului): „Urmăresc să nu fiu urmărită“. (D. S.)
● Care e prețul culturii în România? Răspuns corect: 2 lei. Cu atît „se vinde“ istoria Brătienilor în vila Florica… contravaloarea unui bilet de intrare. La același nivel cu leușteanul și tarhonul. E adevărat că pătrunjelul e mai iefin. Dar, cine știe, în extrasezon poate beneficiem de o reducere… (R. M.)
DATA VIITOARE CÎND SEPTEMBRIE AJUNGE PE LOCUL 68,
PROPUN O CALE FĂRĂ ÎNTOARCERE: DE EXEMPLU, O ANUME UNANIMITATE LA FEREASTRĂ, PESTE NOAPTE
● În chestiunea puiului de urs împuşcat la Sibiu de către nişte imbecili, a scris Dan Perjovschi o postare de Facebook: „Data viitoare cînd ajunge vreun ursuleţ prin Sibiu, propun ca vînătorii să-şi tragă în burtă un tranchilizant şi să stea aşa amorţiţi pînă găseşte animalul singur drumul înapoi în pădure.“ (M. C.)
● Încă de la început de septembrie au început să apară prin oraş afişe la concertele de Crăciun: Ştefan Hruşcă, Fuego, Ştefan Bănică jr. etc. Semn că leru-i ler chiar şi toamna. (M. M.)
● Conform situaţiei prezentate în cadrul Forumului Economic Mondial, România se află, la învățămînt, pe locul 121 din 138. Aşadar, aproape ultimii în lume (de unde se vede că nu se face primăvară doar cu nişte olimpici). La sănătate ne aflăm pe locul 68, adică în a doua parte a clasamentului (ţări ca Bosnia, spre exemplu, se află înaintea noastră). La transporturi sîntem tot spre final, pe locul 105 (Tanzania şi Namibia se află înaintea noastră). (M. C.)
● Am aflat dintr-o reclamă că, în sezonul acesta, colanții imitație de piele îmblăniți sînt un must have în garderoba oricărei femei. Cred că de la little black dress la „colanții îmblăniți“ e o cale fără întoarcere. (S. G.)
● Un lanț de restaurante din Osaka e suspectat că ar fi pus prea mult wasabi în sushi-ul servit turiștilor coreeni. Bucătarii dau asigurări că nu există nici un motiv rasist în acest obicei, dar controversa continuă să inflameze spiritele. Războaiele se pot duce pe multe fronturi. De exemplu, în farfuriile oamenilor. (A. M. S.)
● Îmi tot apărea, pe diverse site-uri, o reclamă care începe așa: „După 2 ore vorbea fluent engleza“ (o anume „Irina din Iași“). Intrigat, am dat click. Și-am ajuns pe un site care zicea că „multi-poliglotul“ (fix așa, multi-poli…) Leo Anders a inventat o „formulă automată ce permite învățarea limbilor străine în două săptămîni“. Aha, deci nu două ore. Undeva în textul de prezentare (tradus prost din vreo altă limbă, poate chiar de „multi-poli“ ăsta) scrie că „după o lună vei știi (sic!) engleza, germana sau orice altă limbă“… Mă rog, tot e bine și-o lună. Metoda lui „multi-poli“ ăsta se numește Ling Fluent. (M. V.)
● Comisia juridică din Senat a respins proiectul de lege referitor la parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex cu şapte voturi împotrivă şi două abţineri. Această cvasi-unanimitate mi se pare încă şi mai îngrijorătoare decît respingerea în sine a proiectului. Toţi politicienii o apă şi-un pămînt! (M. C.)
● După o perioadă petrecută în spital, am primit copia unui decont de cheltuieli. Vă anunț cu bucurie că am profitat de micul dejun, prînzul și cina însumînd doar 7 lei pe zi! Cazarea, însă, a fost ceva mai scumpă (deh, pat la fereastră, cu priveliște frumoasă, televizor în cameră): 155 de lei pe zi. Cam cît la un hotel de trei stele. Doar că acolo aș fi avut și micul dejun inclus în preț – și mîncare decentă… (C. Ș.)
● Poliţia germană a eşuat în a-l prinde pe sirianul Jaber al-Bakr, care plănuia un atentat terorist, acesta reuşind să fugă din oraşul Chemnitz în Leipzig. Aici, Jaber al-Bakr ăsta le-a cerut unor fraţi sirieni să l adăpostească peste noapte. Oamenii l-au primit în casă, i au dat de mîncare şi i-au oferit un pat. Dar numai pentru ca mai tîrziu să-l doboare şi să-l lege fedeleş. Unul dintre cei trei sirieni (toţi imigraţi recent) i-a făcut o poză cu mobilul şi a mers pe jos 20 de kilometri pînă la postul de Poliţie. (M. C.)
Foto: Alex Sterescu