Cu ochii-n 3,14

_{RUGĂM AUTORITĂȚILE DE VIZAVI
SĂ SE PIARDĂ, CU LUX DE AMĂNUNTE, ÎN MULȚIME}

Primim un e-mail pe adresa redacţiei: „O crimă oribilă a fost comisă de parapsihologi cu capacităţi paranormale de la Universitatea Ecologică din București asupra unui bolnav psihic. Detalii pe blog-ul deconspirare.blogspot.ro. Pînă nu se va face dreptate în această chestiune, nu se va putea vorbi despre stat de drept în România.“ Rugăm autorităţile îndreptăţite să se autosesizeze. (M. C.)

În metrou, un el de vreo 30 de ani, foarte serios, după ce amica de lîngă el îi atrăsese atenția la unghiile false foarte lungi și curbate ale unei fete de pe scaunul de vizavi: „Dar nu și le dă jos cînd ajunge acasă?“ Naivitatea bărbaților e, uneori, înduioșătoare. (C. Ș.)

Pe sacoșa (voluminoasă, dar eco, din pînză) a unei domnișoare stă scris: „Emotional baggage“. Nu-mi pot stăpîni curiozitatea: oare, cînd pleci în vacanță cu avionul, bagajul emoțional intră direct la cală sau merge luat de mînă? Dacă-l laşi la cală, se poate să se piardă, dar, pe de altă parte, dacă e prea mare pentru a fi considerat bagaj de mînă?! (C. Ș.)

Am descoperit, în ultimul timp, un nou tip de angajați: domnii în vîrstă. Un asemenea domn mi-a făcut, plin de condescendență, o citronadă la un bufet întîmplător. Mi-a amestecat prima linguriță de miere, m-a pus să gust. Am zis că mai trebuie și a replicat: „Vedeți? V-am spus eu că trebuie să gustați?“. Apoi mi-a prezentat cu lux de amănunte fiecare tartă, ce conține și la ce e bună etc. Totul a durat imens, dar am plecat de la bufet cu o senzație de confort afectiv, de genul celei pe care ți-o dau bunicii. În concluzie, votez pentru răspîndirea domnilor de vîrsta a treia în servicii. (I. P.)

Oricît aș vrea, nu-mi iese din minte că autorul atacului de la Nisa a spus că are înghețată în camionul cu care a intrat în mulțime. (A. M. S.)

^{MĂ ÎNTREB CE S-AR FI ÎNTÎMPLAT
DACĂ, PE VREMURI, ȘEFII ȚĂRII
N-AR FI IEȘIT ÎN GALOP
DIN FIRESCUL NATURII}

Primesc o ofertă pentru brățări „tip Pandora“. Mă întreb ce s-ar fi întîmplat dacă, pe vremuri, cutia Pandorei n-ar fi fost decît una „tip Pandora“. (S. G.)

Incendiar! Cutremurător! Zguduitor! Aşa, cu strigătoare majuscule, a titrat presa noastră ştirea că trei mari români apar în mail-urile lui Erdogan, dezvăluite de Wikileakes: V.V. Ponta, K. Iohannis şi M.-R. Ungureanu. Primul apare în trei mail-uri. Ceilalţi doi, într-unul singur. Incendiar, cutremurător, zguduitor urlă titlurile noastre, deşi absolut toate referirile la cei trei sînt luate din presa românească, adică sînt informaţii din surse deschise, absolut benigne, de genul supărării lui Ponta că Iohannis nu l-a consultat la vremea numirii lui MRU la SIE. Incendiară, cutremurătoare, zguduitoare mi se pare, mai degrabă, ştirea că, din cele 300.000 de mail-uri scurse spre public din serverele lui Erdogan, 100.000 se referă la România: unul din trei. Şi încă şi mai incendiară, mai cutremurătoare şi mai zguduitoare mi se pare întrebarea: dacă din 100.000 de mail-uri în care e pomenită România, preşedintele, prim-ministrul şi şeful spionajului sînt pomeniţi doar în cinci, despre ce or povesti celelalte 99.995 de mail-uri? Altfel spus, ceea ce e interesant pentru Turcia în România nu prea are legătură cu şefii ţării. Aş spune că asta e foarte interesant, dacă mai e loc de atîta incendiar, cutremurător, zguduitor… (S. V.)

Ştirea verii: şapte persoane care se aflau într-o staţie de autobuz din municipiul Sighetu Marmaţiei au fost rănite de un cal care a ieşit în galop prin gangul unui bloc din apropierea locului unde aşteptau călătorii. (M. C.)

În fiecare primăvară, pe piață apar întîi niște cireșe destul de trecute și cu prețuri mari. De obicei, ni se spune că sînt din Grecia pentru că ale noastre încă nu s-au copt, ceea ce putem vedea și cu ochii noștri. Pînă aici totul e logic, în Grecia e mai cald și cireșele se coc mai repede. Apoi apar cireșele românești de multe feluri și cu prețuri tot mai mici. Piața se umple de ele. Pe măsură ce avansăm în vară, timpul lor trece și încep să dispară. Și asta e logic, intră în firescul naturii. Dar vine un moment în care apar din nou scumpele cireșe grecești. Adică la ei se și coc mult mai repede, se și trec mult mai tîrziu? Oare cum fac grecii scamatoria asta? (A. M.)

^{DUPĂ CUM REIESE
DINTR-UN DIALOG ÎNFLĂCĂRAT,
TOTUL E ÎN ORDINE
LA ÎNCEPUTUL UNEI ANUMITE PĂRȚI}

După cum reiese dintr-un material promoțional, se pare că avem un „lider pe piața ceaiurilor și a remediilor din plante medicinale“, a cărui deviză este Sănătate din inima Daciei și care a dezvoltat un brand cu un nume demn de reținut: Hapciu Solubil. (D. S.)

Două fete, prea aranjate, într-un dialog înflăcărat pe peron, la Piața Victoriei: „Dar nemții nu erau negri!“ / „Ba erau negri, dar trăiau pe insula aia din Anglia!“. (A. D.)

La Înregistrare permise, doamna se uită la poză, se uită la mine, apoi iar la poză și din nou mă privește contrariată, și iarăși. În răstimp eu o asigur că totul e în ordine – „am viza anuală pe verso“ –, la care ea, candidă, dar încurajatoare: „Cum erați și cum ați ajuns!…“ Într-adevăr, chipul lipit să aibă vreo decadă mai puțin decît cel cioplit… Involuntar, nu pot să-mi reprim un gînd: „Hai, mamaie, curu’ sus, curu’ sus!“. Dar asta era la tramvaiul 1, nu printre ex-libris-uri. Sau poate greșisem adresa… Recunosc însă, sînt recidivistă… și am plusat… (R. M.)

Cătălin Cherecheş a depus jurămîntul la începutul săptămînii trecute, înainte să preia al doilea mandat de primar al municipiului Baia Mare. „Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac cu bună credinţă tot ce îmi stă în putere şi în pricepere pentru bunăstarea locuitorilor municipiului Baia Mare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu“. Apoi, primarul ales s-a întors la penitenciar. E cercetat pentru luare de mită. În formă continuată. Aşa l-a ajutat Dumnezeu? (M. M.)

Curtea Constituţională a admis că demersul ortodoxiştilor, care vor îngrădirea drepturilor homosexualilor, este constituțional şi a dat undă verde organizării unui referendum de revizuire a Constituţiei. Doar că articolul 152, alineatul 2, zice așa: „Nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.“ Altfel spus, fără să se exprime pe fond, Curtea Constituţională a decis că limitarea definiției familiei la cuplul heterosexual nu reprezintă o încălcare a drepturilor unei anumite părţi a cetățenilor români, a căror orientare sexuală a fost dezincriminată în 2001 prin abrogarea articolului 200 din Codul Penal. Altfel spus, legea românească nu-i mai pedepseşte pe homosexuali ca pe nişte „infractori de drept împotriva persoanei“, dar nici nu le oferă drepturile fundamentale ale unei persoane umane. Altfel spus, homosexualii sînt şi nu prea sînt oameni! I pak, dau ştire domnietale za lucrul turcilor… (M. C.)