Cu ochii-n 3,14

2 martie 2006   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

O SIMPLĂ COPIE S-A DOVEDIT A FI FOARTE POTRIVITĂ PENTRU ÎMPACHETAREA SPAŢIULUI * Pe tarabele de martie, printre mărţişoare primăvăratice, şi-au făcut apariţia, ca în fiecare an, parfumuri "Christian Dior", la preţuri de second-hand, pandantive şi bijuterii "de aur", de la 4 la 10 lei bucata, ouă "Fabergé" la 2 lei (cu puiul inclus în preţ), toate pe fundalul unui buletin meteo "de primăvară" cu ninsoare şi vînt şi frig. Poate că, într-adevăr, primăvara asta este, pînă la urmă, doar o simplă copie. (S. G.) * Dintr-un documentar difuzat de canalul Discovery am aflat la ce erau bune cîndva, printre altele, mumiile egiptene. Un american pe nume Augustus Stanwood, proprietar al unei fabrici de hîrtie, a avut ideea de a utiliza ca materie primă pentru producerea mărfii sale bandajele de pînză în care erau înfăşurate mumiile. A obţinut o hîrtie de culoare brună, care s-a dovedit a fi foarte potrivită pentru împachetarea cărnii şi care este strămoşul hîrtiei de ambalaj din zilele noastre. Se pare că oferta de mumii era destul de abundentă spre sfîrşitul veacului al XIX-lea, de vreme ce un alt întreprinzător s-a gîndit să importe cîteva tone de asemenea relicve, pe care le-a folosit drept combustibil pentru cazanele locomotivelor cu aburi. (D. S.) * După ce că este cel mai amărît, înghesuit şi vai de mama lui oficiu poştal din Capitală, cel cu nr. 22 (Piaţa Amzei, lîngă sinagogă) a-nceput să nici nu mai efectueze toate operaţiunile... Bănuiesc că motivele sînt lipsa spaţiului şi aglomeraţia continuă; în ultimul timp, de pildă, aici nu-ţi mai poţi plăti factura Romtelecom pentru că toate computerele au probleme - nu se conectează, nu "afişează", chestii d-astea. Probabil că, în curînd, de la Oficiul 22 nu se vor mai putea trimite telegrame, apoi recomandate, iar în final nu se vor mai putea cumpăra decît timbre. Fiscale! (a. l. ş.) Oricum, RĂMÎNE SĂ VEDEM CUM VA FI CU URMĂTOAREA OFERTĂ DE CANDOARE CÎND VIDUL VA VOTA * Ceea ce mi se pare surprinzător în Barometrul care măsoară "satisfacţia românilor faţă de viaţă" este că procentul celor "foarte nefericiţi" îl egalează pe al celor "foarte fericiţi": 7%! Doar atît? Adică de vreo cinci ori mai puţin decît cei "nu prea fericiţi" (37%) şi de aproape şapte ori mai puţin decît cei "destul de fericiţi" (48%)? Oricum, fericirea cu "nu prea" şi cu "destul de" sună 100% nostim. (R. C.) * Cred că dl Sorin Lavric are ceva dreptate cînd scrie, în articolul său "A fost Eliade fascist?" (România literară nr. 7, 2006), că "fără a o disculpa sau a o apăra [...], nici crimele şi nici trăsăturile Legiunii nu-i conferă acesteia profilul unei mişcări fasciste". Aşa o fi, de te ia desperarea: nici fascismul n-a fost, în România, fascism, nici comunismul lui Nea Nicu n-o fi fost comunism, rămîne să vedem cum va fi cu capitalismul ăsta proaspăt... La noi, eternul şi fascinaţia pornesc de la Cănuţă-om sucit. (R. C.) * Danezul din mine le transmite fanaticilor profetului, spre meditaţie, următoarea frază rostită, acum cîteva decenii, de caricaturistul de la Christian Science Monitor, Guernsey Le Pelley: "Cu cît un om este mai mare, cu atît este mai puţin probabil să-l deranjeze o caricatură". (M. C.) * Care va să zică: acum cîtva timp, o bancă olandeză a vrut să cumpere una italiană şi a fost "luxată" discret de autorităţile italiene (Antonio Fazio, guvernatorul Băncii Naţionale a Italiei, a trebuit să-şi dea demisia din cauza asta, căci se pare că n-a fost tocmai străin de "luxarea" olandezilor). Săptămîna trecută, Enel, compania italiană de energie, a făcut o ofertă publică de preluare a companiei private franceze Suez. Premierul francez a anunţat imediat că Suez fuzionează cu compania de stat Gaz de France şi i-a lăsat pe italieni cu ochii în soare. Eu unul, nepriceput la economie cum sînt, am înţeles că şi la ei e valabilă vorba "nu ne vindem ţara". Spuneaţi ceva de Europa Unită, că n-am înţeles la urmă?... (M. V.) * Două întîmplări cu fotbalişti candizi: 1) Susceptibil de a fi transferat la o echipă din Polonia, fotbalistul George Galamaz a fost întrebat de o reporteriţă dacă ştie polkă. "Ştiu doar română!", s-a scuzat dinamovistul. 2) Datorită jocului foarte bun din meciul cu Hertha Berlin, preşedintele Băsescu a sugerat, mai în glumă, mai în serios, ca fotbalistului armean Artavazd Karamyan să-i fie acordată cetăţenia română. Întrebat dacă e de acord, Karamyan a spus, cu un alt fel de candoare: "Dacă se poate... Mulţumesc!". (M. C.) * Am aflat, de ici, de colo, toate neajunsurile companiei aeriene Blue Air: întîrzieri de zile întregi, charter-e cît o maşină mai răsărită, nici măcar un croissant în clipa aia cînd vidul din stomac e mai mare decît cel de sub tine. Dar şi despre un atu imbatabil, afişat la vedere peste tot: 38 de euro cursa pînă la Lyon. Aşa încît mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus să fac rezervare dus-întors. La un calcul sumar, preţul voiajului meu a devenit 150 de euro, fără taxe de aeroport. Aviz hard-masochiştilor! (S. S.) * Un sondaj printre tinerii ruşi de pînă în 30 de ani arată că 19% dintre ei răspund pozitiv la întrebarea "Dacă Stalin ar candida astăzi la preşedinţie, aţi vota pentru el?". În plus, 51% dintre ei cred că Stalin a fost un lider înţelept şi 56% spun că a făcut mai mult bine decît rău. Cel mai ciudat e că 47% dintre ei resping afirmaţia că a fost un tiran crud, deşi 70% sînt de acord că Stalin a închis, torturat şi ucis milioane de oameni nevinovaţi. Nu mă întrebaţi cum vin procentele astea, le-am citit şi eu într-un studiu. Tot acolo scrie că 71% dintre tinerii ruşi se opun ideii ca ţara lor să îşi ceară scuze pentru ocupaţia ţărilor baltice. Şi 28% dintre ei sînt pur şi simplu convinşi că străinii au introdus SIDA în Rusia ca să slăbească ţara. Titlul studiului e la fel de deprimant ca şi cifrele astea: Nostalgia sovietică: o piedică pentru democratizarea Rusiei. (C. G.) ÎN PROVINCIA NUMITĂ ROMÂNIA, ZARVĂ MARE ÎN MATERIE DE MODIFICARE A LINIŞTII FIERBINŢI * Ajutor, Eurovision revine! Pe 20 mai, românii din toată lumea (mai puţin eu) vor fi cu ochii-n televizor ca să vadă dacă reprezentantul României (care cîntă în italiană şi engleză) va cîştiga concursul. Deocamdată, televotingul şi discuţiile de după au dat-o (iar!) pe circotecă la greu, din cauza gemenelor de la Indiggo (parcă aşa se scrie) şi a şi mai vocalei lor mame, care a cerut să intervină însuşi preşedintele Băsescu pentru a stopa "hoţia". (!) Fetele cîntă ca o variantă low budget a celor de la Cheeky Girls, dar în general, la "Euroviziunea" noastră, din Pangratti, participă cei mai buni cîntăreţi autohtoni, "vedetele", deh! - ceea ce nu se întîmplă în ţări mari şi civilizate. Ceea ce acolo este considerat provincial devine, în provincia numită România, ceva central şi fundamental; despre asta este vorba... (a. l. ş.) * Zarvă mare în finala preselecţiei româneşti pentru Eurovision, duminica trecută! Rămîne un mister de ce oare, în ciuda bunului-simţ al unora dintre participanţi, în ciuda muzicii nici mai rele şi nici mai bune decît aceea pe care alte ţări o vor aduce în concurs, la noi orice întîlnire de cantautori şi guriste degenerează în şuşă - prilej, evident, pentru Costi Ioniţă să se dea drept Umberto Tomassi (bine că n-a aflat de Umberto Eco, vă daţi seama ce ieşea!). (A. C.) * În SUA, războiul contra obezităţii devine un obiectiv politic central: va fi angajată responsabilitatea Departamentului Sănătăţii, a celui pentru Educaţie, a Departamentului pentru Cultură, Media şi Sport, pentru ca pînă în 2010 rata supraponderalilor la clasa de vîrstă sub 11 ani să scadă în mod sensibil. Deocamdată, ea este de 13,7%. Măsurile preconizate sînt atît de drastice - în materie de modificare a comportamentului privat - încît teamă mi-e că, după modelul irakian, se va declara un război civil între graşi şi slabi. E adevărat, graşii sînt mai puţini şi se mişcă mai greu, dar furia poate multiplica forţele. (M. B.) * Selecţia finală pentru Eurovision s-a transformat într-un circ pe cinste, graţie gemenelor Indiggo şi mamei acestora, o doamnă ruptă de orice fel de realitate şi dornică să obţină, cu orice preţ, o sută de mii de euro de la firma de televoting pentru nu se ştie exact ce - coerenţa doamnei a lăsat de dorit. Chiar dacă cele două identice - avînd în vedere că au făcut mulţi ani de pian, trei de chitară, că au terminat liceul ca şefe de promoţie, că au intrat la trei facultăţi de stat odată şi, mai ales, că sînt protejatele lui Modern Talking Dieter - ar fi cîntat impecabil, penibilul situaţiei provocate de cele trei nu ar fi avut nici un fel de explicaţie. Cu atît mai mult cu cît aceste două făpturi au cîntat jenant de prost. Ar fi trebuit să stea cu capul plecat şi să plătească ele o sută de mii de euro pentru tulburarea liniştii publice şi plagiat. (R. P.) * Am văzut, acum cîteva zile, una dintre cele mai stupide şi sexiste emisiuni: Fete fierbinţi, la Prima TV, prezentator Vali Bărbulescu. E suficient să spun că una dintre probe se numea "Fundul" sau "Funduleţul" (conform prezentatorului) şi consta în evaluarea respectivei părţi a corpului celor 5 participante de către 3 băieţi aflaţi undeva în off. (I. P.)

Mai multe