Cu ochii-n 3,14

CE-O FI FOST ÎN CAPUL CELUI CARE A DAT SARE ŞI MISTER MINUNILOR ARBITRATE DE EL? * Ce-o fi fost în capul celui care a dat acest titlu în Adevărul : "Pe români îi lasă inima şi le plesnesc vasele din creier". Nasol, cînd se întîmplă evenimentul? Pot să fiu ungur atunci? (C. G.) * Pălărie-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i un kg de oase fierte în apă rece şi prăfuite cu puţină sare şi piper? Supă de oase! Mod de preparare: se fierb în apă rece cu sare oasele spălate bine şi, eventual, sparte cu satîrul. Se spumează ori de cîte ori trebuie, apoi se dă focul mai mic, se acoperă oala pe trei sferturi şi se continuă fierberea aproximativ trei ore, după care se adaugă o ploaie de pătrunjel. Ciudat, dar citind această "minunată" supă de sezon, recomandată într-un număr recent al programului radio supervizat de Societatea Română de Radiodifuziune, mi-am amintit de un vechi "joc" din copilărie cu un popă şi-o pisică trecută la cele veşnice! Important este, în acest caz, doar sfîrşitul: "...cu mărar şi pătrunjel, cu untură de căţel"! Poftă bună la supa de... nimic?! (R. P.) * Trebuie să-l citiţi pe spaniolul Enrique Vila-Matas în penultimul Magazine littéraire ca să vedeţi cum se nasc bîrfele literare. De zeci de ani, scriitorul spaniol investiga singura întîlnire, la un dineu în Buenos Aires, dintre Gombrowicz, Bioy Casares şi Borges. Toată lumea - de la Silvina Ocampo, nevasta lui Bioy, la Rita, tînăra văduvă a lui Gombrowicz - lăsa o geană de mister pe această unică întîlnire. Ce se întîmplase, de fapt, la acel faimos dineu? Răspunsul, mai simplu decît şi-a imaginat Vila-Matas, a venit tîrziu şi întîmplător, de la Bioy Casares. Nu se întîmplase literalmente nimic , iar cei trei n-au schimbat o vorbă. (S. S.) * Unii spun că oricine poate citi (aproape) orice, această ocupaţie dezvoltîndu-i intelectul şi imaginarul. Iată ce înţeleg nişte mame, gospodine, din literatura globală destinată odraslelor lor: din Alice în Ţara Minunilor, se comentează, nu se înţelege nimic, nici cînd a venit, nici cînd a plecat Iepurele; iar Vrăjitorul din Oz , mai ales pe furtunile astea recente, te face să-ţi fie frică să mai intri în casele de la ţară. Graniţa dintre artă şi realitate pare, în anumite situaţii, să se subţieze tot mai tare. (I. P.) * Mare dandana în Brazilia. Un arbitru de fotbal din prima divizie a recunoscut că a luat mită de la cîteva agenţii de pariuri pentru a aranja unele meciuri. "Am fost sedus de ideea de a cîştiga uşor nişte bani... Ştiu că sînt terminat." 11 meciuri arbitrate de el se vor rejuca! Asta-i cea mai lată. Înc-o dată şi înc-o dată, România nu e centrul mondial al relelor. Centrul ăsta e peste tot, iar circumferinţa lui, nicăieri. (R. C.) ATUNCI S-A DAT DRUMUL SEMNALULUI RETORIC ŞI NEGRU (DEH, UN PARTENER CEH) * Diluviul duminical, în cursul căruia cartierul Colentina a fost inundat big time şi maşinile se legănau pe ape ca gondolele la Veneţia, a fost o zi fastă pentru televiziuni - în special pentru PRO TV: atunci s-a dat drumul, la maximum, robinetului cu plîngeri intonate pe diverse tonuri şi voci - de la "indignarea reţinută" a ştiristei la indignarea neţinută în frîu a riveranilor, stîrnită de jubilaţia catastrofică a reporterilor de la faţa locului... Toată lumea afurisea Primăria, primăriile, primarii, Guvernul, Apa Nova; nimeni nu dădea vina pe vreme sau pe "efectul de seră" sau pe Dzeu. E clar: sîntem un popor care nu vede pădurea din cauza copacilor. Sau doar neinformat. (a. l. ş.) * Traian Băsescu a spus că trebuie să intrăm în Europa "cu aroganţă". Să înţelegem că e un "semnal politic pozitiv" pentru Adrian Năstase? (M. V.) * Pe Banu Manta, un semafor şi un afiş. Amîndouă, în toiul nopţii. Unul aprins minute în şir, cu roşu neschimbat, altul cu litere mari, retorice şi negre: "Unde îţi vei petrece veşnicia?". (S. G.) * România a intrat deja în UE. Mi-a spus mie un vînzător ceh de pe aeroportul din Praga. Voiam să cumpăr o cană cu o văcuţă pe patine cu rotile şi cehul m-a întrebat dacă vin dintr-o ţară a Uniunii Europene. Am spus "România" înainte să-mi dau seama că voi plăti mai mult (deh, o taxă vamală), dar cehul a fost simplu şi firesc: "OK then! Romania is European ". (M. C.) * Agenţia RIA Novosti anunţă că Ehanurov, noul prim-ministru al Ucrainei, impus de preşedinte, îşi alcătuieşte Guvernul după ce a declarat că Rusia va fi principalul său partener. Fostul prim-ministru, demis, Iulia Timoşenko, a fost la nunta fiicei sale (partenerul ei e foarte drăguţ) şi şi-a despletit celebra coadă. Preşedintele n-a formulat nici o opinie. (M. B.) DAR N-AM ÎNŢELES DE CE (CU D, DECI) ÎNCEPEM TRANSPARENŢA CU UN MIC DIAMANT * În Jurnalul naţional de miercuri, 28 septembrie 2005, un text ("Disperare în Bărbuleşti", anexat unui articol mai larg, cu titlul "Campania vedetelor, pentru sinistraţi") este ilustrat cu o fotografie. Sub fotografie, o explicaţie: "Gabi Firea le-a smuls copiilor din zonele afectate de inundaţie un zîmbet de încurajare ". În fotografie se vede cum Gabi Firea le smulge copiilor zîmbetul. Dar n-am înţeles de ce avea nevoie de încurajare Gabi Firea: o fi avînd probleme cu smulsul? (D. S.) * Transsylvania (cu dublu s şi cu y, deci) se cheamă concertul de promovare al noului album Phoenix intitulat Baba Novak (cu k, deci). Dar şi mai englishally correct n-ar fi fost Hag Newak ? (M. C.) * Românii se înscriu în audienţe la primari cu cîteva luni înainte. "Numai la noi mai există practica asta, străinii au rezolvat-o de mult, prin buna funcţionare a serviciilor. Noi vrem să ajungem în audienţă la cel mai mare, pe principiul că pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinţii, şi de aceea credem că numai cel mai mare în ierarhie ne poate rezolva problema", explică Aurora Liiceanu (Cotidianul, 4 octombrie). Eu propun să începem de pe acum înscrierile în audienţă la preşedintele Comisiei Europene, să prindem un loc mai în faţă după 1 ianuarie 2007. (M. V.) * În raportul pe anul 2004, SRI a avut un acces de transparenţă şi a precizat că 53% din informaţiile sale provin din "surse umane secrete". E tot ce-am auzit mai elegant, mai civilizat despre "turnători" - să fie surse umane secrete. De atîtea ori privit chiorîş şi pieziş, SRI binemerită un omagiu de-o clipă pentru contribuţia sa la înfrumuseţarea limbii române literare. (R. C.) * O prietenă arhitectă, cu care m-am întîlnit săptămîna trecută la Grand Plaza Hotel, avea un foarte original inel cu puf. Un fel de pampon negru, prins într-un mic diamant. După ce l-am admirat - en connaisseur -, prietena a povestit cum, în aceeaşi zi, uitînd ce poartă pe deget, s-a spălat pe mîini, fiind nevoită, apoi, să-şi usuce inelul... cu foehn-ul! Mi s-a părut un lucru la fel de original, drept care am făcut acest "3,14" bijuteresc şi aici mă iscălesc. (a. l. ş.)