Cu ochii-n 3,14
● Un ziar ne propune, pentru a recupera adevăratele valori, „Mişcarea de rezistenţă“; o agenţie organizează „Cruciada culturii“. Scopul e nobil, dar oare cultura nu mai poate fi adusă în atenţie decît prin astfel de formule belicoase? Atunci să aşteptăm liniştiţi „invazia emoţiei impersonale“… (M. V.)
● În staţia de metrou Piaţa Victoriei au apărut, în locul celor vechi, nişte bănci albe, cu modele şerpuitoare şi negre. Contrastul e evident între paloarea comunistă a mozaicului prăfuit, şters şi ciobit, şi futurismul unei democraţii emancipate, de tip Art Nouveau. Cine va contamina pe cine, rămîne de văzut. (S. G.)
● Duminică, SUA au fost o naţiune ruptă în două, ca niciodată din anii ’60 încoace. Camera Reprezentanţilor a votat (cu toţi republicanii împotrivă) controversatul „health care bill“, cunoscut şi sub numele de ObamaCare, reforma sistemului de sănătate după model de stînga european. Cu această ocazie, zeci de mii de demonstranţi au ocupat pajiştea de pe Dealul Capitoliului, ca odinioară cei împotriva războiului din Vietnam – de data asta, cu o orientare politică opusă. S-a scandat şi cîntat împotriva „tiraniei, dictaturii şi comunismului“: dacă oamenii ar fi fost îmbrăcaţi mai sărăcăcios, ar fi semănat cu Piaţa Universităţii 1990. Altă scenă memorabilă (şi familiară nouă) a fost cea în care mulţimea a aflat că elicopterul prezidenţial cu Barack Obama la bord zboară deasupra: toţi au început să scandeze, într-un glas, „Kill the bill!“. Trăim vremuri interesante. (M. Ş.)
● L-am văzut zilele trecute, la emisiunea lui Oreste de pe B1 TV, pe nepotul lui G. Coşbuc, antropologul Victor Coşbuc, vorbind despre posibila organizare, în vara aceasta, a unui congres privind sănătatea Pămîntului şi interpretînd, cu umor ardelenesc, „Noi vrem pămînt!“. Au mai zis-o şi alţii: ecologia salvează România! (S. S.)
● Sîmbăta trecută, în vreo cincizeci de oraşe din Rusia mii de manifestanţi au ieşit în stradă la chemarea partidelor de opoziţie „pentru a protesta împotriva politicii economice a Guvernului Putin“. Au numit-o „Ziua Furiei“. Sîntem cîteva mii de oameni care putem spune liniştiţi că în ultimele noastre şapte-opt decenii de viaţă nu am auzit ca vreo opoziţie din Rusia să fi organizat o zi a furiei. E adevărat că nici noi nu vom fi veşnici. (R. C.)
● Ministrul britanic al Culturii a declarat că studiourile Abbey Road (unde au înregistrat discuri celebre Beatles, Pink Floyd, Jeff Beck sau Radiohead) vor primi distincţia de „clădire istorică“. Ceea ce înseamnă că studiourile nu pot fi renovate sau vîndute fără acordul şi supervizarea Guvernului. Mofturi britanice! La noi se dărîmă case de peste un secol în fiecare zi. (M. C.)
● În autobuzele neaoşe, e nostimă asocierea dintre imaginile de pe monitorul din faţă şi staţiile/peisajele bucureştene. De pildă, scrie „Urmează staţia Berceni“ şi sînt afişaţi nişte zgîrie-nori stil New York. (I. P.)
● Google a anunţat că negocierile cu guvernul chinez în privinţa interzicerii cenzurii motorului de căutare în China au eşuat şi, drept urmare, site-ul google.cn va fi închis. Internauţii chinezi vor fi însă redirecţionaţi către site-ul din Hong Kong, google.com.hk, care oferă informaţii necenzurate. Dacă n-ar fi căzut regimul comunist în ’89, oare pe noi către cine ne-ar fi redirecţionat? Către prietenii noştri bulgari? Sau către unguri? Sînt convinsă însă că ar fi existat şi un motor de căutare în limba română (poate cu licenţă sovietică, un sputnik.ro) unde să poţi găsi toate producţiile la hectar din ultimii 20 de ani. (A. P.)
● Săptămîna trecută, la patru decenii de la moartea sa, Jimi Hendrix a ajuns în Top 5 în clasamentul Billboard, cu albumul postum Valleys of Neptune, un record care îl depăşeşte pe cel al lui Elvis care, în 2003, adică la numai 26 de ani de la moarte, reuşea acelaşi lucru. Hendrix a scris istorie cu chitara lui numai trei ani: din iunie 1967, cînd a debutat pe scena festivalului de la Monterey, pînă în septembrie 1970, cînd a murit la Londra din cauza unei supradoze. Avea 27 de ani. (M. C.)
● În obsedanta problemă a „grupurilor de interese“ care ne afectează permanent evoluţia atît de inconştientă şi incompetentă spre democraţie, va trebui să luăm în considerare încă un domeniu unde ele, interesele, îşi fac de cap. În Gazeta Sporturilor de duminică, discutînd despre cum ascensiunea unei puştoaice de mare viitor, Bernadette Szöcs, a doua în clasamentul mondial al cadetelor care joacă ping-pong, este sabotată prin „jocurile de culise dintre grupurile de interese“, Cristian Geambaşu întreabă cu îndreptăţită dezinvoltură: „V-aţi fi gîndit că şi la tenis de masă ar putea să existe aşa ceva, e?“. Scrupulos vorbind, aş zice: „Nţ“. (R. C.)
● Am constatat cu surprindere că există cărţi cu titluri de tipul Cum să ajungi la vîrf în Google: diferite metode prin care să te situezi în topul rezultatelor de căutare pe Internet. Ideea nu mi se pare rea: înseamnă că poate fi făcut ceva ca Albert Einstein să aibă măcar jumătate din rezultatele pentru „Paris Hilton“. (M. Ş.)
● Jojo se dezbracă în cel mai recent film al lui Sergiu Nicolaescu, Poker. Probabil că asta e singura fază mişto din tot filmul. Ceva poze de la filmări au apărut deja pe net. Dacă le googălaţi, nu mai e nevoie să vă plictisiţi două ore în sala de cinema. (M. M.)
● În Grecia sînt „descoperite“ abia acum tot felul de aberaţii care au dus ţara în faliment. Între altele – povesteşte un fost secretar general de la Ministerul de Finanţe –, „funcţionarii aveau prime pentru că se îmbrăcau decent sau pentru că veneau la timp la serviciu“. Eu zic să-l împrumutăm Greciei pe premierul Boc, mare luptător împotriva bonusurilor şi „salariilor nesimţite“. Îi ajutăm şi pe greci, ne ajutăm şi pe noi… (M. V.)
● Pentru a-i confrunta pe iubitorii de artă cu propriile inhibiţii sexuale, celebra galerie vieneză de artă contemporană The Secession a incorporat un sex-club dedicat swinger-ilor într-o expoziţie consacrată lui Gustav Klimt, ale cărui picturi au creat scandal la începutul secolului trecut prin felul „obscen şi pornografic“ în care picta trupuri de femei. Sex-clubul funcţionează numai noaptea, dar expoziţia este accesibilă doar trecînd prin încăperile cu bar, saltele şi decor erotic ale clubului. În timp ce vienezii se înghesuie s-o vadă, iar politicienii austrieci de extremă dreaptă tună şi fulgeră împotriva „sex-clubului de la galerie“, Gerald Adler, profesor la Kent School of Architecture, a declarat că ideea este compromisă de faptul că sex-clubul şi expoziţia n-au fost duse direct în Catedrala Sf. Ştefan. (M. C.)
● Pe un vehicul al firmei de produse lactate Almera din Bacău, imaginea unei sticle de kefir cu un nume care ar putea fi soluţia la problemele actuale ale presei: Jurnalul lactat naţional. (D. S.)
● Pe un coş de gunoi, pe Bulevardul Aviatorilor, un afiş cu un cîine lup pierdut: răspunde la numele de MITZA. (S. G.)
● Anul trecut, România n-a fost în stare să construiască decît 1000 de kilometri de canalizare din cei 30.000 care trebuie realizaţi pînă în 2018, conform cerinţelor UE. Oricum, la canalizare stăm mai bine decît la autostrăzi, aşa că propun ca şoferii care s-au săturat de drumurile proaste să folosească rutele de dedesubt. (A. P.)
● L-am pus pe Google să caute „Europa liberă teledon“ şi mi-a răspuns „Aţi vrut să scrieţi Europa liberă telefon“. Şi-a luat-o şi ăsta-n cap… (M. V.)
● Citesc în presă că noul statut al PDL prevede alegerea a patru prim-vicepreşedinţi. Nu înţeleg ceva. Dacă e „prim“ ar trebui să fie unul singur, nu? Cum pot fi „prim“ patru inşi în acelaşi timp? Şi care va fi mai important? Următoarea etapă e să aleagă un prim-prim-vicepreşedinte, un al doilea prim-vicepreşedinte etc. Nu s-ar zice că-i dă logica afară din casă (partid). (C. G.)