Cu ochii-n 3,14

CUM ORICE MUCEGAI GĂSEŞTE REPEDE IMITATORI, S-AR PUTEA SĂ SE LANSEZE  O ALTĂ POANTĂ DE PROTEST CONTRA ZONELOR DE ORDINE CĂLARE

● O starletă dîmboviţeană şi-a luat numele de scenă Eva Brown, ca să se pronunţe similar cu numele amantei lui Hitler. Cum orice tîmpenie găseşte repede imitatori, s-ar putea să se lanseze trend-ul în privinţa pseudonimelor mondene care au legătură cu femeile de dictatori. Se sparie gîndul că s-ar putea să vedem în curînd titluri de presă cum ar fi „Eva Brown şi Elena Cheausheskoo au făcut show în Bamboo“. (M. Ş.)

● Am aflat dintr-un e-mail care e culmea crizei: să mănînci numai brînză cu mucegai (respectiv Roquefort) şi carne uscată (adică prosciutto), să bei numai vin vechi, să renunţi la capota de la maşină şi să circuli cu o decapotabilă şi să nu mai poţi să faci baie decît în curte (în piscină, desigur!). Unde o fi criza asta? De-abia aştept să mă pălească… (A. P.)

● Eram în taxi într-o dimineaţă şi aud doi tipi la Radio Zu făcînd poante şi comentînd foarte stupid măsurile de tăiere a cheltuielilor. Apoi fac o altă poantă, cică au auzit în metrou un bătrîn zicînd la telefon: „Nu te aud, sînt sub pămînt“. Hă, hă. Dacă era în avion, zicea că e în cer? Hă, hă. Ups, staţi puţin, am citit undeva chestia asta. Şi mi-am adus aminte: fusese un „3,14“, cu o săptămînă înainte, în Dilema veche. Băieţi, dacă tot citiţi la radio de prin reviste, citiţi şi asta: „Sîntem doi ignoranţi care habar nu avem cît înseamnă 500 milioane de euro din deficitul bugetar, dar avem nişte păreri foarte ferme în legătură cu această problemă“. Mulţumesc. (C. G.)

● Vineri, 14 mai, un moment sublim în viaţa democraţiei mele: Jandarmeria apărînd Guvernul la un miting de protest al Poliţiei. (R. C.)

● Conform unui sondaj IMAS, 80% din români se declară contra organismelor modificate genetic. Cît la sută cunosc însă cu ce se şi mănîncă acestea? (S. G.)

● Autorităţile americane au găsit o soluţie, cică eficientă, pentru a preveni contaminarea zonelor de coastă cu petrolul scurs din rezervoarele vaporului eşuat: păr uman. Sute de frizerii din SUA trimit saci de păr, voluntari ai organizaţiilor ecologiste strîng snopi de plete şi fac diguri şi baraje. Tocmai m-am tuns, iar duduia frizeriţă a aruncat, neglijentă, ignorantă, părul la gunoi. Dacă aş fi ştiut că e atît de preţios… (M. M.)

● Un elev de la Şcoala generală nr. 45 „Titu Maiorescu“, cea din Dorobanţi, a fost ameninţat zilele trecute cu exmatricularea, după ce i s-a scăzut nota la purtare, pentru că refuză, împreună cu părinţii săi şi sprijinit de aceştia, să se tundă. E rocker, cîntă la chitară, are părul curat (după cum se vede în diferite fotografii apărute în presă) şi îşi simte libertăţile îngrădite. Păcat că profii de la Şcoala nr. 45 nu-şi mai amintesc (de cînd au elaborat un regulament de ordine interioară în care se răzbună pe elevi pentru ce le-au făcut politicienii) şlagărul acela din tinereţea lor: „Nu contează cît de lung am părul / Important e cît şi cum gîndesc“. (S. S.)

● Cum stăteam eu şi citeam, aud nişte tropote în stradă. Mă ridic şi ce văd de pe balcon: patru jandarmi traversînd călare Calea Giuleşti. Dacă acesta este efectul crizei (caii fiind cu mult mai ieftini decît dubiţele), atunci: Trăiască criza! (M. C.)

TOTUL DEPINDE DE UNGHIUL DIN CARE VORBEŞTI ŞI, MAI ALES,  INTRI ÎN ROMÂNIA ACTUALMENTE TRECĂTOARE, ARĂTÎNDU-I UN SENTIMENT UŞOR

 ● Pe cînd posturile Antena 3 şi Realitatea TV făceau mare zarvă legată de anunţul preşedintelui că se micşorează salariile bugetarilor şi pensiile, la B1 TV ştirea mare, prezentată pe burtieră, era că nu se schimbă cota unică şi nici TVA-ul. Vorba fostului preşedinte Iliescu: „Dacă ne uităm la acelaşi deget, dumneata vezi unghia, eu nu o văd“. Pare că totul depinde de unghiul din care filmezi lucrurile. (A. M.)

● Un ziar german publică un articol despre cît de important e să ştii să vorbeşti şi, mai ales, să intri în vorbă. Diverşi experţi şi traineri în comunicare sînt intervievaţi de autorul articolului cu privire la small-talk: cum? cînd? ce? de ce? etc. Ca să poţi să avansezi, să obţii un post mai bun şi bani mai mulţi, trebuie să te pricepi şi la small-talk. „Nu rata ocazia să te bagi în seamă dacă te întîlneşti, în lift, cu şeful companiei la care lucrezi“, propune unul dintre aceşti experţi. Care, printre altele, a dat fel de fel de sfaturi, inclusiv unor oameni politici americani. Apropo: dacă te întîlneşti, la lift, cu preşedintele Obama, cum îl abordezi? (M. M.)

● O chelneriţă din Viena, aflată de vreo douăzeci de ani acolo, întrebată ce-şi doreşte din România, a spus: o „Eugenie“. No comment. (I. P.)

● Se poate spune că ceva-ceva s-a schimbat în ultimii douăzeci de ani în România. Dacă în mai 1990, ministrul de Interne de atunci, Mihai Chiţac (actualmente puşcăriaş), scotea detaşamentele Poliţiei, foste pînă de curînd ale Miliţiei, la mitingul pro-FSN, astăzi, poliţiştii protestatari din faţa Guvernului strigă: „Hoţii, hoţii!“. Păi, cine să-i mai prindă? (A. M.)

● La un talk-show, un parlamentar afirmă sus şi tare că reducerea pensiilor – una dintre măsurile luate pentru respectarea acordului cu FMI – e doar o măsură trecătoare, că imediat după traversarea perioadei de criză acestea vor reveni la normal. Nu se ştie dacă şi pensionarii vor avea aceeaşi soartă. (S. G.)

● Undeva, în Croaţia, se juca un meci de fotbal din Liga amatorilor. În minutul 35, unul de la gazde cade în careu şi arbitrul socoteşte că a fost simulare, arătîndu-i fireşte cartonaşul galben. Goran Tunjici nu se ridică, nu mişcă, arbitrul constată că e grav, cheamă un medic, nimic, fotbalistul e mort. Făcuse un atac de cord. Sînt domenii în care nu există amatori. (R. C.)

● În urmă cu douăzeci de ani trăiam experienţa Pieţii Universităţii care, pentru un copil de 12 ani, era fascinantă şi învăţam un sentiment nou, cel al solidarităţii. În 2010, îi ignor cu bună ştiinţă pe cei care manifestă periodic în Piaţa Victoriei. Zilele trecute, un grup compact, în faţa Muzeului „Antipa“, scanda anemic ceva, animat de o voce care urla isteric la un megafon: „Ruşine să vă fie!“. A urmat un soi de cîntec pe ritmuri de hip-hop din al cărui refren n-am înţeles decît „Boc, boc, boc!“. Sincer, nu mai fac nici o diferenţă între un grup de manifestanţi şi galeria unei echipe de fotbal. Unde sînt mitingurile de altădată? (A. P.)

● La unul dintre mitingurile sindicaliştilor de săptămîna trecută, o reporteră întreabă o doamnă în vîrstă dacă se solidarizează cu demonstranţii. Uşor intimidată, aceasta răspunde, plină de bunăvoinţă: „Eu aştept autobuzul, mamă“. (S. G.)

UNDE-AM AJUNS, DACĂ LUMEA SE ÎNDEPĂRTEAZĂ ÎN FUNCŢIE DE DURATA FOLOSIRII?

● Dintr-un schimb de opinii alimentare, auzit în 76: „Înainte îmi plăcea să mănînc fasolică bătută, doamnă. Acum nu mai pot. S-a dezobişnuit organismul de anumite mîncăruri“. Trist  lucru. Unde-am ajuns, dacă nici fasolica bătută nu mai e un reper? (D. S.)

● Cînd toată lumea s-a hotărît să le întindă o mînă de ajutor, de la UE şi FMI la Statele Unite, grecii s-au manifestat din nou violent pe stradă. Ei au protestat astfel, în stilul obişnuit, faţă de măsurile guvernamentale de austeritate menite să-i salveze de la catastrofă. Nu ştiu ce-ar putea fi făcut ca elenii să fie, în sfîrşit, mulţumiţi: poate forţe internaţionale speciale care să muncească în locul lor. (M. Ş.)

● Un titlu de pe EurActiv.ro: „Obiectivul 2015 pentru adoptarea Euro se îndepărtează, spun finanţiştii“. Un titlu de pe coperta săptămînalului Newsweek: „The End of the Euro“. Deci vom mai avea ce adopta dacă „obiectivul“ se tot îndepărtează? (M. V.)

● Am intrat în supermarket să-mi cumpăr o periuţă de dinţi. Mai întîi am consultat un model Advance Arctica cu perii centrali şi angulaţi care curăţă şi albesc, dar apoi mi-a atras atenţia modelul Pulsar, mult mai sofisticat, cu perii micro-pulse şi pivoţi vibratori pentru strălucire, lîngă care însă periuţa Exceed cu peri oblici criss-cross, a căror rugozitate microscopică putea disloca placa bacteriană, merita şi ea toată consideraţia. Mi-am dat seama că, totuşi, nimic nu mi-ar fi curăţat molarii mai bine ca periuţa Power Tip, care însă nu mi-ar fi penetrat şi spaţiile dintre ei la fel de bine ca perii Ripple ai periuţei Vision cu mîner confort Grip (asta în cazul în care aş fi fost constrîns să-mi periez dinţii în condiţii extreme), mîner solid care însă nu părea să poată compensa perii albaştri indicatori ai modelului Indicator, care indică nivelul de eficienţă al periajului în funcţie de durata folosirii… Cînd să iau o decizie, văd pe raft, ceva mai încolo, modelul Cross Action Vitaliser cu stimulator gingival. Pff, la gingii nu mă gîndisem deloc! Aşa că mi-am zis: de ce să mă grăbesc, să-ţi cumperi periuţa de dinţi potrivită e important, o să revin şi mîine! (M. C.)