Cu ochii-n 3,14
CHIAR ÎN HALUL ĂSTA A AJUNS LUMEA INDUSTRIALIZATĂ, SĂ NE FACĂ OFERTE PENTRU O FLOARE NATURALĂ ÎN PĂR, CÎND VOCALISTUL DE LA ’89 VA ÎMPLINI ŞI EL 29 DE CULMI?
● De la o vreme, primesc e-mail-uri de la mine însumi, de pe propria mea adresă. Asta mi s-a mai întîmplat, nu mă surprinde, mai ştiu şi eu cîte ceva despre junk. Dar mă enervează că, în mesaj, îmi vorbesc mie însumi în engleză şi mă recomand (tot mie însumi) ba ca „HR manager of a leading trade company“, ba ca „trainer“ de nu ştiu ce. Sau chiar încerc să-mi vînd mie însumi „cheap Viagra“. Chiar în halul ăsta a ajuns Internetul, să ne facă vieţi virtuale?… (M. V.)
● În legătură cu Paul din Oberhausen, cea mai cunoscută caracatiţă din lume (probabil cu excepţia celei mafiote), dintre toate comentariile apărute pe net, mi-a plăcut în mod special un american care s-a exprimat cam aşa: „De-acum încolo să nu-i mai privim de sus pe africanii care se duc la vraci, dacă lumea industrializată a ajuns să transmită în direct la televiziune previziunile unui cefalopod“. Deşi, vorba bancului, diferenţa (în favoarea africanilor) ar fi că în vizită la vraci mai cunoşti oameni. (M. Ş.)
● Navigam pe Internetul meu, într-o veselie estivală, căutînd oferte pentru mers la mare (da, la bulgari). La un moment dat, pe site-ul unui hotel (de cinci stele, ia seama!), văd că există posibilitatea vizualizării paginii şi în… română. Dau click şi-mi apare următorul mesaj: „Stimati clienti, pute-ti rezerva camere on-line prin al nostru Internet motor de rezervari“. Mesaj care, trecînd peste lipsa diacriticelor şi-a unei structuri gramaticale, m-a înduioşat sincer la gîndul că el, Internetul, e al nostru, al tuturor. (P. M.)
● În Piaţa Victoriei, la semafor, am aflat care mai e trendul în materie de nunţi: „Eu, dacă m-aş mai mărita, mi-aş pune doar o floare naturală în păr, asortată la rochie. Nu se mai poartă voalul. I-am zis şi ei, dar vrea musai cu voal… O ţărănie, dragă“. (A. M. S.)
● Ca om care m-am maturizat odată cu Federer, îi urez lui Nadal – cu un fair play fără echivoc – ca peste cinci ani, cînd va împlini şi el 29, să aibă palmaresul elveţianului. (R. C.)
● Întrebat care a fost primul concert din viaţa lui, Robert Plant, vocalistul de la Led Zeppelin, a răspuns: „Wolverhampton – Dinamo Moscova, 9 noiembrie 1955.“ (M. C.)
● Un reporter de televiziune spunea că, dacă cedează digul de la Galaţi, peste opt mii de oameni ar trebui evacuaţi, iar România se va confrunta cu cea mai mare nenorocire de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace. Cu alte cuvinte, ocupaţia sovietică, dictatura lui Ceauşescu, cutremurul din ’77, revoluţia din ’89 şi greutăţile tranziţiei ar intra la apă. (A. M.)
● Un francez a pariat 230 de mii de euro că Franţa va ieşi campioană mondială la fotbal. Aş vrea să am şi un comentariu… (M. C.)
● Din ciclul „Înalte culmi de progres şi civilizaţie“, zisele unei cucoane care îşi împărtăşea aspiraţiile unei confidente pasagere: „Să ne mai civilizăm şi noi, să mergem în Carrefour-uri, Mega Image-uri…“ (D. S.)
NICI AUTORITĂŢILE IGIENICE NU MAI SÎNT CE ERAU ODATĂ: ATITUDINEA CARE MIROSEA A DEZVĂLUIRE S-A ÎNTINS, TREPTAT, PRINTRE PICIOARELE CONSUMATORILOR (SÎNTEM SINCRONI CU PARIZIENII, NU MAI POARTĂ GALOŞI INDEPENDENŢI)
● Nici cluburile nu mai sînt ce erau odată. În drum spre casă trec pe lîngă unul lipsit de noroc. Şi-a schimbat numele de mai multe ori. Acum se cheamă simplu: Mini Market. (A. M. S.)
● Confruntate cu serioase inundaţii, autorităţile din România găsesc disponibilitatea de a acorda ajutoare de urgenţă Republicii Moldova, care, la rîndul ei, are mari probleme cu apele revărsate. Atunci cînd te afli la ananghie, pare reconfortant să descoperi că există alţii şi mai năpăstuiţi. (A. M.)
● În faţa intrării principale din Cişmigiu, au apărut nişte duşuri de ştrand care împroaşcă încontinuu („proiect realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Bucureşti“). Rezultatul: lumea le ocoleşte pe trotuar, iar bulevardul Elisabeta are acum o dungă subţire de băltoace. Aştept cu nerăbdare şi alte „proiecte“ estival-igienice: distribuitorul gratuit de costume de baie, chiuveta-bordură şi plajele de nisip alb de pe malul Dîmboviţei. (L. V.)
● În octombrie 1902, la meciul dintre Stoke City şi Grimsby Town, pictorul Kurt Schwitters s-a nimerit, în tribună, lîngă Marcel Proust. Pictorul avea pe atunci 16 ani şi îşi amintea că Proust, deşi nu se pricepea la fotbal şi se vedea că nu ţine cu nici una dintre echipe, a strigat şi-a fluierat tot meciul. Rezultatul acelui meci a rămas, laolaltă cu atitudinea scriitorului, învăluit în mister. (M. C.)
● Am fost, într-un weekend, la vestita cherhana de la malul mării, „Popasul pescarilor“. Am aşteptat cam mult, servirea a fost cam pe fugă, am avut dileme literare citind promo-ul de sine care mirosea a linoleum, din meniu: „Domnilor (sic!) clienţi, odată ce veţi deschide meniul nostru veţi rămîne impresionaţi de varietatea şi originalitatea preparatelor noastre. Dar după cum ştiţi, bucătăria fină necesită pricepere şi îndemînare din partea noastră. Pentru a găti bine e nevoie de timp. Dacă aşteptaţi este pentru a vă mulţumi mai bine şi a vă servi excepţional. Vă mulţumim pentru consideraţie“. Norocul a fost că găteau mult mai bine decît scriau, cel puţin borşul de peşte şi scoicile în sos spaniol! (S. S.)
● Octogenarul miliardar american Warren Buffett a dezvăluit într-un interviu exclusiv acordat Yahoo! News care este secretul succesului: nu are nici o legătură cu banii şi se numeşte „dragoste necondiţionată“. Oare, pentru această nemaipomenită dezvăluire, a fost şi plătit? (M. Ş.)
● În autogara Militari am aflat cîte ceva despre concurenţa la români: erau două ghişee alăturate, aparţinînd fiecare cîte unei firme de transport cu aproximativ aceleaşi destinaţii. În faţa geamului din dreapta era un puhoi de oameni: se apropia ora de plecare spre Sibiu. În dreptul celui din stînga – nimeni ( autocarul lor urma să plece trei ore mai tîrziu). Coada la ghişeul din dreapta s-a întins, treptat, şi în faţa celui din stînga. Doamna din spatele geamului, pînă atunci nemişcată, dar acumulînd, vizibil, tensiuni, la un moment dat nu a mai răbdat şi a strigat: „Daţi-vă din faţa mea! Blocaţi intrarea!“. Reacţia oamenilor a fost cea normală: nu au băgat-o în seamă. Probabil că pe vremea lui Ceauşescu s-ar fi dat la o parte. (I. P.)
● În mall-ul din Băneasa, la intrare, în mini-heleşteul fîntînii arteziene tronează, mîndre, cîteva păsări flamingo din plastic, printre picioarele cărora pluteşte un crocodil de plastic care mănîncă nişte gîze de plastic, care zboară printre nuferi de plastic. În rest, totul e numai silicon. (S. G.)
● Greşelile de ortografie, atît de prezente în viaţa de zi cu zi a românilor şi atît de dragi comentatorilor de pe site-uri care nu se mai plictisesc să le vîneze, se strecoară cu neruşinare chiar şi în redacţia Dilemei vechi. Pe hol, chiar la intrare, pe geamul în spatele căruia se află hidrantul, e afişat următorul mesaj: „În caz de incediu, spargeţi geamul!“. (A. P.)
● Sarcasmul unui internaut francez, Frank W., pe site-ul lui Le Monde: „Ce-i marfă într-o democraţie este că orice imbecil poate, în public, să-l facă de două parale pe orice om inteligent şi cultivat“. Şi să mai spuneţi că nu sîntem sincroni cu parizienii. (R. C.)
● Elena Udrea a dus sinistraţilor de la Săuceşti, printre altele, pantofi cu tocuri. Realitatea TV a făcut, imediat, o ştire: la ce bun pantofii cu tocuri pe drumurile desfundate ale unui sat? Dna ministru a venit, imediat, cu replica: femeile din Săuceşti sînt elegante, nu mai poartă galoşi. Mi se pare o viziune prea idealistă pentru un om politic care se consideră pragmatic. (M. M.)
● Partidul acela de independenţi (nu-i mai ştiu numele) condus de independentul Gabriel Oprea încearcă să se afirme, aşa că propune un „impozit pe averea afişată“. Cică ar aduce la buget două miliarde de euro. Vă daţi seama cît bănet ar aduce un impozit pe averea ascunsă? (M. V.)