Cu ochii-n 3,14
PENTRU CĂ SÎNTEM ÎN PLINĂ CRIZĂ, URIAŞII GÎNDIRII DE LA ROBINET AU ÎNCERCAT SĂ DEPĂŞEASCĂ ADEVĂRATA VALOARE MOALE
● Printre cîştigătorii ultimului concurs al CNC se numără Sergiu Nicolaescu şi Geo Saizescu, cu proiectele Ultimul corupt al României, respectiv A doua şansă. Pentru că sîntem în plină criză şi banii sînt puţini, le sugerăm celor doi să facă împreună un film care să se numească A doua şansă a ultimului corupt al României. (A. P.)
● Din presa altora. Şi Le Nouvel Observateur are dosare tematice. Ultimele două numere au avut drept teme „Uriaşii gîndirii“ şi „Cum să dormi bine“. Probabil că succesiunea n-a fost întîmplătoare… (M. V.)
● O comisie de medici şi farmacişti din Germania a fost însărcinată să studieze efectul placebo şi să emită recomandări în vederea folosirii terapeutice a acestui efect. Acolo există medicamente eficiente, medici competenţi care să le prescrie, pacienţi cu putere de cumpărare – şi tot se mizează pe efectul placebo. În România, înfiinţarea unei asemenea comisii la Ministerul Sănătăţii mi se pare mult mai urgentă. Propun să se studieze efectul placebo în cazul apei de la robinet – în curînd, pînă şi aspirina o să fie prea scumpă pentru bugetul spitalelor. (M. M.)
● În satul francez Pougne-Hérisson (Trişează-Ariciul) are loc, o dată la doi ani, festivalul „Buricul pămîntului“. Pe 15 august 2010, participanţii la festival au încercat să depăşească recordul mondial la proba „Cea mai lungă siestă“, adunînd timpii de somn ai celor care şi-au adus pernă de-acasă şi-au adormit în piaţa mare din sat, începînd cu orele 14. În primul rînd, cum poţi să verifici dacă cineva n-a trişat, mimînd adormirea, iar în al doilea rînd, ştiţi cumva dacă aricii au şi ei siestă şi, dacă da, care e recordul? (L. V.)
● În lumina descoperirii că porcii sînt capabili de stări emoţionale complexe, colegul M.M. propunea săptămîna trecută (re)interpretarea truismului „Toţi bărbaţii sînt porci“. Între timp, eu am găsit un proverb italian care zice că „Şi poeţii, şi porcii sînt apreciaţi la adevărata valoare numai după moarte“. Ergo, toţi bărbaţii sînt poeţi. (M. C.)
● Pe yahoo.es, un spaniol, specialist în comportament corporatist, enumeră gafele care trebuie evitate la un interviu de angajare, subiect sensibil de cînd cu concedierile masive. Nu trebuie să-ţi încolăceşti picioarele sau să te aşezi cu coatele pe masă, nu trebuie să dai mîna transpirată sau moale, nu trebuie să faci pe haiosul, spunînd glume, chiar şi bune, şi nu trebuie să tutuieşti pe nimeni, deşi în Spania tutuiala e un sport naţional. Se pare că manierele s-au uitat pînă şi în ţara romanelor cavalereşti, dacă observaţii de bun-simţ ca acestea pot să ţină loc de-un articol… (S. S.)
PENTRU CĂ, ÎN ACESTE MOMENTE DE DIFICULTATE, URMEAZĂ STAŢIA NIRVANA, UNELE TITLURI SUNĂ NELINIŞTITOR
● Din frazele zburdalnice ale zilei: „În aceste momente de dificultate, Romånia ar trebui să fie solidară cu ea însăşi“. Nu am auzit ceva mai simpatic şi, mai ales, atît de uşor de înfăptuit. (R. C.)
● Interogaţia şi exclamaţia în mijloacele de transport în comun. Merg cu 381. Undeva în spate e un copil cu mama sau bunica, nu-l văd, doar îl aud. O voce (în difuzorul autobuzului) spune: „Urmează staţia Piaţa Sudului“. Copilul întreabă: „Piaţa Sudului?“. Mai mergem ce mai mergem şi vocea din difuzor spune: „Urmează staţia Parcul Tineretului“. Copilul exclamă: „Parcul Tineretului!“. (D. S.)
● În 1999, fermierul José Bové a devastat un McDonald’s din sudul Franţei. Presa l-a comparat (pe nedrept, spun eu) cu Astérix şi Obélix, simbolurile rezistenţei galice împotriva cotropitorilor de orice fel. În 2010, cea mai nouă reclamă McDonald’s din Franţa îi dă de gol pe Astérix şi Obélix, fotografiindu-i în timp ce dau o petrecere într-un McDo. Sloganul e „Come as you are“. Nirvana, benzi desenate, aluzii la orgoliul unei naţiuni – McDonald’s e noul Andy Warhol. (L. V.)
● Dinspre Sinaia spre Bucureşti, unele nume de hoteluri şi moteluri sună în felul următor: „Cool“, „JR“, „Agatha Christie“ (nu neapărat în ordinea asta). Un nou rustic pare a se profila: unul globalo-livresc-TV. (I. P.)
● Pe banda roşie de jos de la Realitatea TV trona acum cîteva zile, cu litere mari, următorul titlu: „Sănătatea, o boală“. Într-o continuare logică ne putem gîndi şi la alte asemenea titluri: „Educaţia, o ignoranţă“; „Munca, o lenevie“; „Fericirea, o nenorocire“; „Bunăstarea, o mizerie“; „Veselia, o tristeţe“; „Solidaritatea, o dezbinare“; „Lumina, o beznă“ sau „Profesionalismul, o televiziune“. (A. M.)
● Tot aud într-o reclamă despre un telefon foarte performant cu sistem android. Din context înţeleg că e de bine, că e revoluţie curată în materie de tehnologie. Dar „androidul“ tot cam SF şi neliniştitor sună, nu? (A. M. S.)
PENTRU CĂ, ÎN PERIOADA ASTA PROSPERĂ, MUNCA MERGE MAI DEPARTE (CU CONDIŢIA SĂ NIMEREŞTI BALTA), DE CE-AR FI NEAPĂRAT O CALE?
● În Piaţa Victoriei, un afiş pe care scrie „Cărţi gratis“. Nu, nu e îmbulzeală, aşa cum, poate, aţi fi crezut. Arunc un ochi la taraba improvizată şi descopăr teancuri multe cu Ghidul antreprenorului. O carte gratis şi inutilă, în perioada asta prosperă, cînd nu aud decît despre firme care se închid. (A. M. S.)
● Cinci „de ce“-uri (de vară). De ce traversează bătrînele în baston şi mamaiele cu copii mici de mînă numai prin locurile nepermise/nemarcate, fix pe mijlocul drumului, niciodată pe la trecerile de pietoni? De ce vecinii mei ascultă manele la ora 7 dimineaţa, în faţa blocului, în zi de lucru? De ce, cînd vecinii mai sus pomeniţi dorm totuşi, se/mă trezesc alţii cu bormaşina? De ce îi loveşte pe unii munca pe drumurile patriei cînd e canicula-n toi sau furtună dezlănţuită? De ce politicienii noştri spun numai lucruri trăsnite? (P. M.)
● Două pagini de reportaj despre incendiul de la Maternitatea Giuleşti şi un mic interviu luat unuia dintre taţii bebeluşilor morţi a publicat Click! săptămîna trecută. Sub toate astea o reclamă la pilule pentru erecţie. Viaţa merge mai departe, cum ar veni. (M. C.)
● La intrarea în Parcul Natural Comana, printre multiplele tarife „pentru vizitatori“ (cum ar fi „închiriere foişor/zi“ sau „închiriere lotcă/oră“, cu condiţia să nimereşti balta – eu, una, n-am reuşit!), am găsit şi un tarif pentru „observarea naturii“. Nu ştiu exact ce ar fi presupus asta şi dacă vreun vizitator a luat-o, într-adevăr, în serios, însă n-am putut să mă abţin să-mi imaginez nişte gardieni care stau la pîndă prin pădure şi te urmăresc, pas cu pas: „Aha, te-ai uitat la pomişor! Scoate 10 lei!“, „Te-am prins! Ai văzut veveriţa! 15 lei!“, „Păsărica! 1 leu!“. Părerea mea este că statul ar trebui să-i plătească pe oamenii care reuşesc doar „să observe“, fără să distrugă. (A. P.)
● Un citat de la Bac: „În Mioriţa sînt descrise întîmplări în care sînt implicaţi doi criminali, o oaie turnătoare şi un cioban care şochează prin prostia lui“. De ce-ar fi asta neapărat o perlă? Mai degrabă o posibilă descriere a baladei pentru Twitter. (M. C.)
● Mulţumesc şi pe această cale prietenului Cristi Luca, din gaşca noastră de dilematici, pentru că mi-a dat adjectivul cel mai bucureştean în zilele codului roşu de caniculă: „o căldură nesimţită“. (R. C.)
Foto: I. Suciu