Cu ochii-n 3,14
SE ESTIMEAZĂ CĂ,
ÎN MAI PUŢIN DE TREI ANI,
O MAHMUREALĂ CUMSECADE
VA AJUNGE
CEL MAI ELABORAT AMBALAJ
PENTRU ÎNTREBĂRILE TRADIŢIONALE
● În 1977, NASA lansa în spaţiu două sonde spaţiale numite Voyager 1 şi Voyager 2. În 1979, ambele sonde treceau pe lîngă Jupiter; un an mai tîrziu Voyager 2 „vizita“ planeta Saturn, în 1986 fotografia de aproape Uranus, iar în 1989 ajungea lîngă Neptun. În tot acest timp, Voyager 1 voiaja neîntrerupt, astfel că în acest moment a ajuns la 18 miliarde de kilometri distanţă de Terra. Fiecare sondă este alimentată de un mic generator pe bază de plutoniu care produce energie cît pentru trei becuri. Se estimează că, în mai puţin de trei ani, Voyager 1 va ajunge la ceea ce se crede a fi „marginea sistemului solar“. V-aţi întrebat unde o să fiţi peste trei ani? (M. C.)
● Aflăm că s-a descoperit şi se comercializează deja, în SUA, o pastilă care lichidează mahmureala în 15 minute. În cît? În 15 minute. O mahmureală care trece într-un sfert de oră nu e o mahmureală serioasă, ci un bîzdîc; rămîn fidel mahmurelilor de cîte o zi, două, trei, uneori şapte. (R. C.)
● Vola a pus în vînzare nişte bilete de avion ieftine ca braga, vreo 30 de euro dus-întors cu toate taxele. Doar că pleci azi la ora 14,50 la Barcelona, de pildă, iar la 18,15 trebuie să te întorci. Altfel zis, ai vreme să faci cumpărături în Băneasa (că, la preţul ăsta, doar nu credeţi că plecaţi din Otopeni!), să mai iei un parfum din duty-free-ul catalan, dacă plecarea n-o fi din alt terminal. Iar dacă e cumva chiar din alt aeroport, te duci frumos pe La Rambla, îţi faci o rezervare la Royal Ramblas şi îţi cumperi frumos un bilet cumsecade, pentru după sărbători. (S. S.)
● Pe 30 noiembrie, autorităţile au descoperit cel mai elaborat tunel al drogurilor din lume, care făcea legătura între San Diego şi Mexico. Lift hidraulic, şine electrice etc. Nu ştiu ce părere aveţi dvs., dar eu de-abia aştept filmul. (L. V.)
● Prin Bucureşti au apărut nişte magazine care se numesc GerMag, pe care scrie mare „Produse Germania“. E ţeapă. Mi-am luat nişte nimicuri electrocasnice de acolo şi două din trei s-au stricat după prima utilizare. Produse Germania pe naiba, se simte chinezăria în ele. Iar în oamenii de acolo se simte meschinăria. Dacă te duci cu ele înapoi, îţi cer ambalajul (cine face colecţie de ambalaje?). Dacă ai ambalaj, te trimit la dracu-n praznic să îţi repari drăcia, de parcă ar trebui să fii pedepsit că le-ai dat bani. Să fiu în locul nemţilor, i-aş da în judecată pe şarlatani, le fac ţara de rîs. Germania adică. (C. G.)
● Sloganul unei campanii publicitare este „Bucuria de a cumpăra!“. Fără nici o legătură cu respectiva campanie, m-am uitat într-un hipermarket, la feţele oamenilor care, în 10 decembrie, îşi făceau deja cumpărături pentru sărbători, golind rafturile, îmbrîncindu-se la pulpa de porc la ofertă, umplîndu-şi coşurile pînă la refuz. Nu era nici urmă de bucurie acolo! Erau doar frustrare, lăcomie, încrîncenare. Cum ar suna „Furia de a cumpăra!“? (A. P.)
● Copilul meu, deşi mare, mi-a pus una dintre întrebările… acelea, şi anume: îţi dau cerşetorii rest atunci cînd vrei să le dai bani, dar ai doar bancnote mari? Vechea mea cunoştinţă, cerşetoarea blondă de la McDonald’s-ul din Romană, mi-a povestit, în paralel, din proprie iniţiativă, fără să-i fi pomenit de întrebare, că ai ei clienţi îi dau tot mai des bancnote mari, la care îi cer rest. Era destul de plictisită, ca să nu zic înfuriată de acest fenomen. Concluzia ei, înţeleaptă şi un pic absurdă, a fost: strada-i periculoasă, da’ bănoasă… (I. P.)
● În piaţă la mine, înainte de sărbători s-a înfiinţat un aşa-numit tîrg de produse tradiţionale. Sînt tarabe la care se vînd cîrnaţi cu usturoi, cîrnaţi de Pleşcoi, cîrnăciori de bere, pastramă, diverse feluri de şuncă de porc, tobă, slănină afumată şi multe altele din aceeaşi categorie. Se confirmă aşadar că avem o mare tradiţie legată de porcării. (A. M.)
DACĂ AVEŢI
O ANUME SINCERITATE PAROHIALĂ,
CUNOSC O VRĂJITORIE CARE
PERMITE MODIFICAREA SPERANŢEI
LA FIX NOUĂ LUNI
DUPĂ CEVA POZITIV
● Dacă aveţi o anume teamă faţă de perioada Crăciunului (decoraţiuni în magazine, shopping, colinde la radio, brad etc.), ei bine, aceasta poartă şi un nume: viciquinquifobie! Termenul a apărut pentru prima dată în cartea lui Charles Dickens, A Christmas Carol, şi îi aparţine lui Scrooge, fireşte. (M. C.)
● În minutele nesfîrşite petrecute în autobuzul 300, între Piaţa Victoriei şi Piaţa Romană, Paul – un nene în salopetă, bine cherchelit şi, deci, de o sinceritate debordantă – vorbea la telefon cu numita „Adeluţa“. „Da, păsăricuţa mea, sînt în autobuz. Vezi că ţi-am lăsat bani pe masă, în caz că nu ajung la timp… sau mor. Da, pupa-ţi-aş guriţa aia dulce a ta… că miere e, Adeluţo. Nu, păsăricuţa mea iubită, nu sînt în cîrciumă, n-auzi?!? Nu e muzică, e lume în autobuz! De ce vrei să mă superi tu pe mine, Adeluţo? Nu beau, păsăricuţa mea, pupa-ţi-aş guriţa ta mieroasă! Sînt pe drum.“ Omul avea dreptate. (P. M.)
● Primesc pe Facebook o invitaţie: „Biseria Sf. Ioan Valahul vă invită să sărbătorim împreună Revelionul 2012“. Ce-o mai fi şi asta? Sigur n-o fi vorba despre slujba de Crăciun? Sau despre noaptea Învierii de anul viitor? S-a modernizat BOR-ul atît de tare încît le-a dat mînă liberă preoţilor să facă chef de Anul Nou? O fi cu vin mînăstiresc? Cu colaci şi prescuri pe post de cozonaci? Se lasă cu „Isaia dănţuieşte“? Total nedumerită şi confuză, mă uit la detalii. Petrecerea va avea loc în sala parohială de pe Old Dock Road, în New York. Uimirea mi s-a spulberat dintr-odată. Aşteptaţi-mă, că vin! (A. P.)
● Cunosc un sfertodoct care, foarte exigent cu el însuşi, se străduieşte să devină un semidoct. (R. C.)
● Soţul vrăjitoarei Vanessa, închis la Rahova, a intrat pe Facebook. Aşa şi-au dat seama anchetatorii că vrăjitoarea Vanessa reuşise să strecoare „un telefon de ultimă generaţie“ şi să i-l paseze cu ajutorul şefului de secţie. Adevărul e că şi Facebook-ul ăsta e o mare vrăjitorie. (L. V.)
● Dreptate înainte de toate! La propunerea şi sub presiunea unor organizaţii neguvernamentale, Parlamentul Austriei a adoptat o lege care permite modificarea imnului naţional. Al patrulea vers al primei strofe („Heimat bist du großer Söhne“, adică „Eşti patria unor fii măreţi“) va trebui schimbat astfel încît să le includă şi pe femei, care-au fost discriminate de autoarea versurilor, Paula Preradovici. Începînd de anul viitor, în versul respectiv se vor introduse şi „fiicele“. Ocazie cu care va trebui modificat şi tactul melodiei – spre disperarea dirijorilor şi a interpreţilor, care spun că nu prea există soluţii „convingătoare“. Dar, deh, corectitudinea politică bate prozodia! (M. M.)
● Pe strada Speranţei, la mică distanţă una de alta, două inscripţii pe ziduri: „Uă voi totzi“ şi „Copilul divin face baie“. (D. S.)
● În 2010, numărul naşterilor în SUA a fost de patru milioane, cea mai mică rată a natalităţii din ultimul deceniu, cauza fiind, spun specialiştii, criza economică. Asta îmi aminteşte că cel mai mare număr de naşteri din istoria New York-ului a avut loc prin anii ’70, la fix nouă luni după o lungă (şi de-atunci celebră) pană de curent electric. Să fii strîmtorat şi să ţi se mai ia şi lumina, ce dezastru! (M. C.)
● De departe cea mai interesantă ştire din ultimele zile. Cînd aţi mai citit ceva pozitiv despre un om bogat din România? Nu, nu e vorba de fapte de vitejie obişnuite: palate, fraude, maşini şi piscine: „Primii români au ajuns, aseară, la Polul Sud. Un alpinist veteran, Coco Galescu (unul dintre cei mai experimentaţi alpinişti români), şi un miliardar de Top 300, Romeo Dunca, au mers două săptămîni pe schiuri, peste 300 de kilometri, pînă în cel mai sudic punct al Pămîntului. Ei au urmat ruta pe care a fost cucerit Polul Sud, în urmă cu fix 100 de ani, de norvegianul Roald Amundsen“ (din Evenimentul zilei). (A. M. S.)
Foto: D. Goace