Cu ochii-n 3,14
NU ÎNŢELEG DE CE CUVÎNTUL
„INTELECTUAL“ A DEVENIT ACUM
PARTE INTEGRANTĂ
A UNEI OAZE INTELECTUALE
CU PERSPECTIVĂ NEGATIVĂ
(CUM ALTFEL?)
● Nu înţeleg de ce, în preajma sărbătorilor, toată lumea e musai să se întîlnească cu toată lumea. Şi nu e vorba despre petrecerile de final de an de la locul de muncă. Sînt acei prieteni care nu te-au sunat un an întreg şi care se găsesc tocmai acum să se autoinvite pe la tine sau să te scoată în oraş. Poate că sărbătorile te fac mai bun, mai iertător, mai băutor decît eşti în mod normal. Sau poate că pe mulţi îi sperie scurta şi amorţita vacanţă care se întinde pînă pe la Sfîntul Ion şi nu ştiu cu ce să-şi umple acest gol. Aşa că fac ce au învăţat: stabilesc meeting-uri, organizează team building-uri. (A. P.)
● Nu pot încheia acest an fără să vă atrag minima atenţie că în 2011 s-au împlinit 190 de ani de cînd cuvîntul „intelectual“ a apărut pentru prima oară sub peniţa lui Saint-Simon: „Invit toţi intelectualii pozitivi să-şi unească şi să-şi combine forţele pentru un asalt general şi definitiv împotriva prejudecăţilor…“ Şi să ne urăm ca, pe termen scurt, obsedaţi cum sîntem de rotunjimi, să prindem măcar bicentenarul termenului. (R. C.)
● Hotărîre de Anul Nou, pentru toţi iubitorii de ciocolată. Ce elveţieni, nemţi sau belgieni? La anul vreau să merg fix la Moscova, la fabrica de ciocolată „Krasnii Oktiabr“ („Octombrie Roşu“), numită astfel în onoarea Revoluţiei din 1917. (Între noi fie vorba, fondatorii – Teodore Ferdinand von Einem şi Julius Heuss – tot nemţi au fost, dar asta-i altă poveste…) Cîndva o clădire din cărămidă roşie, în care erau produse dulciuri fine, recunoscute în întreaga lumea, fosta fabrică a devenit acum parte integrantă a unei oaze intelectuale moscovite, care include un restaurant şi un centru de artă, design şi new media. (P. M.)
● Cică Standard & Poor’s a retrogradat rating-ul de ţară al Ungariei la categoria „junk“ şi cu perspectivă negativă. În noiembrie, şi Moody’s ajunsese exact la aceeaşi concluzie despre economia ungară, adică „junk“. În engleză, „junk“ înseamnă şi „cîlţi“. Ca urmare a acestui calificativ, de supărare, forintul s-a depreciat la culme. Leul nostru dă din coadă. (A. M.)
● Ce s-a întîmplat la moartea iubitului conducător Kim Jong Il, conform agenţiei oficiale de presă din Coreea de Nord: gheaţa de pe lacul Chon, situat pe Muntele Paektu (considerat muntele sacru al Revoluţiei), s-a spart într-un zgomot asurzitor, s-a declanşat o furtună de zăpadă, apoi a ieşit soarele şi pe munte a apărut semnătura (luminoasă, cum altfel?) lui Kim Jong Il. Iar un cocor japonez s-a învîrtit de trei ori în jurul statuii lui Kim Ir Sen (tatăl recentului decedat şi fondatorul ţării), apoi s-a aşezat într-un copac cu capul plecat şi a privit trist statuia. Şi-am încălecat pe-o şa… (M. V.)
ÎN PIEŢE (MAI ALES DE CÎND ELE
AU LIMPEZIT-O CU GUSTUL)
APAR SIMPATII CLASICE
● În pieţe, de Crăciun, puteaţi lua „Moşu’ la 2 lei“ sau „Moşu’ cu instalaţie la 5“. Mai sînt şi „Îngeru Domnului la 10, trei bucăţi“ şi „Steaua sfîntă cu leduri la 20“. Toate cele sfinte le luai, adică, la mai puţin de juma’ de milion. (S. G.)
● Nu sînt un mare fan al colindelor, mai ales de cînd ele se fac auzite de prin noiembrie pe toate posturile TV, ca nişte imnuri obligatorii ale sărbătorilor de iarnă. Însă nu pot să nu mă enervez cînd o corporaţie sau alta le confiscă, în scopuri comerciale. Nu văd nici o legătură între a da telefoane şi a avea nu ştiu cîte minute gratis şi „Domn, Domn să-nălţăm!“. Nu merg atît de departe încît să zic că-i o blasfemie, însă tot mi se pare de prost-gust. (A. P.)
● Dacă mai voiaţi un motiv în plus pentru a vă debranşa pentru totdeauna televizorul şi a uita această tele-epocă de tristă amintire, iată argumentul decisiv: noua emisiune de la o televiziune olandeză în care prezentatorii de la Cobaii îşi mănîncă reciproc cîte o bucăţică de carne (muşchiuleţ de fesă stîngă vs muşchi abdominal) gătită în ulei de floarea-soarelui. După ce au limpezit-o cu gustul (fundului) celuilalt, cei doi jurnalişti promit să treacă la chestii mai practice, gen: „Poţi să te bărbiereşti cu ketchup?“. (S. S.)
● Compania aeriană KLM lansează un sistem prin care pasagerii să-şi poată alege vecinii de scaun folosind reţelele Facebook şi LinkedIn. Nu mi-e clar ce se va întîmpla dacă apar simpatii neîmpărtăşite. Şi mă tem că se va ajunge la situaţia în care, dacă n-ai minima precauţie de a te uita pe Facebook să vezi lîngă cine vrei să stai, să te trezeşti că ţi se repartizează din oficiu cine ştie ce lighioană de vecin. Vreun sălbatic care nici n-a auzit de Internet. Oricum, eu aştept momentul cînd totul se va face virtual, adică şi zborurile propriu-zise. (A. M.)
● Nu am crezut că mai sînt filme de Crăciun, chiar clasice, pe care să le fi ratat… The Bishop’s Wife (1947, regia Henry Koster) este unul dintre ele. E un film interesant, chiar ciudat, în sens bun, aş putea spune: fermecătorul înger, nimeni altul decît Cary Grant, îi retrezeşte pofta de viaţă nevestei episcopului (Loretta Young): făcîndu-i curte, desigur, într-un mod îngeresc, adică platonic. Îngerul e un bărbat adorat de toate femeile care îl cunosc şi care-i face pe toţi fericiţi, într-un fel mai curînd hedonist. Deci se poate şi aşa. (I. P.)
CINE S-AR FI GÎNDIT VREODATĂ
CĂ O GIRAFĂ P+2
POATE PROVOCA UIMIRE
ATÎT DE TÎRZIU
ŞI CĂ ANUL VIITOR O SĂ PRICEPEŢI
PRIMA POVESTE DE DRAGOSTE?
● De mai multe săptămîni, s-au înmulţit furturile de coarne de rinoceri expuse în muzeele din Europa. Pus în faţa acestei situaţii, Muzeul de istorie naturală de la Berna a înlocuit coarnele celor şase rinoceri din dotare cu replicile lor în lemn. Motivul pentru care rinocerii au ajuns să fie păziţi cu arma în mînă îl constituie valoarea pe care coarnele lor o au pe piaţa neagră din Asia, unde sumele la care se negociază sînt între 30.000 şi 250.000 de franci elveţieni, în funcţie de mărime. Pudra din coarne de rinoceri este foarte căutată în Asia datorită puterilor vindecătoare pe care le-ar avea în tratarea tulburărilor de erecţie. Cine s-ar fi gîndit vreodată că bieţii rinoceri vor ajunge un fel de Viagra „etno-zoologică“? (A. M. S.)
● Am primit o scrisoare pentru Moş Crăciun în 25 de puncte dintre care: la punctul 5 (mi) se cerea o girafă vie, la punctul 22, o viaţă, iar punctul 25 era lăsat la bunul meu plac. Credeţi că ar trebui să mă revizuiesc ca mamă? (S. S.)
● E criză mare, monşer, dac-a ajuns omul să vîndă (cum zice un anunţ din Jurnalul naţional de luni, 19 decembrie 2011) „castel P+2 în comuna Cornăţelu“! (D. S.)
● Citesc pe HotNews că „sunetul de alarmă care ne trezeşte dimineaţa poate provoca stres“. Mai există oare vreo urmă de îndoială? (S. G.)
● Intensă uimire la Societatea Americană pentru Antropologia Hranei şi a Mîncării: s-a discutat pe larg despre ultima „armă“ a protestatarilor din Grecia. Iaurtul. Unul dintre alimentele de bază ale grecilor. Se aruncă violent cu iaurt – se apreciază că fenomenul se înscrie în ceea ce se numeşte drahma europeană. (R. C.)
● M-am săturat să citesc presa online. Fiecare al doilea sau al treilea articol conţine în titlu cuvinte precum: „şoc“, „incredibil“, „extraordinar“ etc. De cele mai multe ori, titlurile astea duc, de fapt, la nişte filmuleţe oarecare postate pe YouTube. Şocant, incredibil şi extraordinar e doar faptul că ele sînt descoperite atît de tîrziu de redactorii care le postează. (M. M.)
● Qatar-ul s-a situat, în 2011, pe primul loc în lume la emisiile de carbon pe cap de locuitor. Dar emiratul îşi permite acest superlativ absolut al poluării, căci anul viitor el va găzdui summit-ul mondial pentru schimbări climatice. Unde va promite să nu mai facă. (M. C.)
● Primul comentariu care mi-a venit în minte după aflarea morţii lui Kim Jong-Il a fost: „De-acum înainte n-o să se mai uite la lucruri“. Intraţi aici şi-o să pricepeţi de ce: http://kimjongillookingatthings.tumblr.com. (L. V.)
● La sfîrşit de an: Conrad Murray, medicul personal al lui Michael Jackson, a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru omor involuntar; norvegianul Anders Breivik, care a ucis 77 de oameni în luna iulie, a fost declarat nebun şi va fi internat într-un sanatoriu; au murit Vasili Alekseiev – halterofilul sovietic care a stabilit, de-a lungul carierei sale, 80 de recorduri mondiale –, dramaturgul Shelagh Delaney – care a scris, în 1960, prima poveste de dragoste inter-rasială – şi Svetlana Stalina – fiica lui Iosif Stalin, în vîrstă de 85 de ani. (M. C.)