Cu ochii-n 3,14
POATE NU ŞTIAŢI:
SE PARE CĂ, DUPĂ MAI BINE
DE 50 DE ANI DE LA DRAMA UNUI CLARINET DOMESTICIT,
FIECARE MINUT MAI MARE
S-A DESFĂCUT ÎN BUCĂŢI,
IAR DUPĂ ZECE MINUTE
A APĂRUT, CINE ŞTIE CUM,
UN NOU TERMEN DE COMPARAŢIE
● Poate nu ştiaţi, dar Leonardo da Vinci a inventat, printre multe altele, foarfeca. (M. C.)
● Un student englez, Glenn Mangham, a fost condamnat la opt luni de puşcărie pentru „cel mai serios atac informatic“ asupra companiei Facebook. Se pare că studentul de 26 de ani a reuşit să acceseze date fiscale confidenţiale, pe care nu le-a folosit însă pînă în momentul în care a fost prins. Înainte de a se răcori puţin, fără Facebook, englezul i-a asigurat pe cei atacaţi că n-a vrut decît să-i ajute să-şi îmbunătăţească securitatea globală. Cîtă ingratitudine! (S. S.)
● Pentru prima lor aniversare, ducele şi ducesa de Cambridge vor fi imortalizaţi într-o pereche de păpuşi Ken şi Barbie. Fabricantul de jucării Mattel ne asigură că acest cuplu de păpuşi cu chipurile lor va fi comercializat din 29 aprilie, în ediţie limitată, odată cu aniversarea căsătoriei dintre Kate şi William. Dacă vreţi să cumpăraţi aceste păpuşi regale, va trebui să scoateţi din buzunar 100 $. După mai bine de 50 de ani de la apariţie, Barbie avea şi ea nevoie de o rejuvenare regală. (A. M. S.)
● Am scris recent o recomandare reţinută legată de filmul The Ides of March (Ziua trădătorilor) al lui George Clooney. Ulterior am văzut şi The Descendants (Descendenţii) cu acelaşi George Clooney, care de data asta mi s-a părut cu totul altfel. Adică i-aş sfătui pe fanii lui să nu meargă la filmul ăsta ca să nu-şi strice impresia. Rolul de candidat la preşedinţie, om fals şi demagog, din The Ides of March, i se potrivea mai bine decît drama unui tată şi soţ pe cale de a deveni văduv care află că a fost înşelat, aşa cum apare în The Descendants, unde Clooney îşi îneacă tot farmecul actoricesc în sirop caramelizat. Cred că la începerea filmului ar trebui să scrie: „Interzis diabeticilor“. (A. M.)
● „Pentru mine, celebritatea e un lucru mult, mult mai puţin strălucitor decît poate părea la prima vedere. Duc o viaţă de mic-burghez extrem de obişnuită. Nu mă trezesc dimineaţa, mă dezmeticesc la o cafea şi mă întîlnesc cu nişte intelectuali. Nici pe departe. În jurul meu am numai agenţi la bursă şi bancheri, unde locuiesc eu, la New York. Mă trezesc dimineaţa, îmi duc copiii la şcoală, mă întorc acasă şi scriu, exersez la clarinet, alerg pe banda de alergat. Ies la plimbare, mă uit la un meci de baschet, chestii dintr-astea. Ştiu că e-o viaţă de nimic faţă de ce vă închipuiţi dvs., «Vai, sînteţi celebru şi faceţi filme. Probabil că mergeţi în fiecare seară la petreceri unde vă întîlniţi cu staruri de cinema şi vă conversaţi cu scriitori». Nici pomeneală.“ (Woody Allen într-un interviu exclusiv pentru Out of Order, februarie 2012) (L. V.)
● Cică în ultimii 4000 de ani nici un animal nou nu a mai fost domesticit. Chiar aşa, ce animal sălbatic aţi domestici zilele astea? (M. C.)
● Ştiaţi că, în medie, trei utilizatori Facebook mor în fiecare minut? Dacă, în viaţa reală, procedura pare simplă, ce se întîmplă oare cu rămăşiţele virtuale? S-o găsi cineva bun la suflet care să le îngroape? Sau Facebook tinde să devină un cimitir online universal? (Update la ce am scris mai sus. Apropo de Facebook, am aflat cu bucurie că, pe lîngă decese, există şi botezuri. Un băieţel din Egipt a fost botezat Facebook, în semn de omagiu faţă de reţeaua socială prin care s-au organizat revoltele din această ţară. Aviz cetăţenilor de etnie romă utilizatori de Internet! Îşi pot boteza copiii Like, Lol, Perete. (A. P.)
● Ce pisoi, căţei sau porcuşori de Guineea?! Mai bine cel mai mic cameleon din lume – ăsta da animal de companie! „Micuţul“ – denumit Brookesia micra – e un pic mai mare decît un vîrf de chibrit şi trăieşte în Madagascar. (P. M.)
● Vorbind la telefon pe stradă, acesta mi-a scăpat din mînă nici mai mult, nici mai puţin decît sub o maşină parcată alături, prin Piaţa Lahovary. Telefonul s-a desfăcut în bucăţi adînc pe sub maşină, bateria, mică şi neagră, făcîndu-se uşor nevăzută. Am găsit, cu chiu, cu vai, soluţia salvatoare ca să-l recuperez: m-am aşezat în genunchi pe punga de plastic pe care o aveam la mine şi am început să scurm pe sub respectiva maşină cu coada de la propria-mi umbrelă. Partea nostimă (?) e că, în această ipostază, am devenit, brusc, interesantă pentru aurolacii din zonă, care jumuleau un coş de gunoi din apropiere. M-am simţit, pentru cîteva minute, un om al străzii… (I. P.)
● Zilele trecute îmi deszăpezeam maşina din parcare, alături de un vecin care făcea acelaşi lucru. Pe lîngă noi a trecut un om cu o lopată pe umăr care ne-a întrebat: „Şefu’, îmi iese şi mie de-o cafea?“. Cu alte cuvinte, se oferea să ne ajute. L-am refuzat amîndoi. După zece minute a apărut un alt individ, tot cu o lopată pe umăr, care ni s-a adresat cu formula: „Beau şi eu o ţuică de la dumneavoastră?“. După ce l-am refuzat şi pe acesta, vecinul, scărpinîndu-se în cap, a conchis sec: „Ziua lopătarilor însetaţi!“. (A. M.)
● Avertisment la intrarea în sala de cinema: „Stimaţi clienţi, vă aducem la cunoştinţă faptul că filmul Artistul este un film MUT şi ALB-NEGRU!!!“. Într-un fel e bine că apare acest avertisment – cu ocazia asta poate scap de foşgăiala pungilor de popcorn şi de replicile tîmpe ale spectatorilor de telenovelă rătăciţi, cine ştie cum, la cinematograf. (M. M.)
● De ani buni, Dan Negru este host-ul perfect al unor emisiuni de divertisment pe jumătate tembele, pe jumătate amuzante. În prezent, el prezintă show-ul de pe Antena 1 Te pui cu blondele? în care unor blonde li se demonstrează prostia proverbială, cînd răspund greşit la întrebări de genul „Ce fluviu trece prin Viena?“. Într-o ediţie recentă, în care blondele au fost înlocuite de nişte bărbaţi, Dan Negru a făcut o glumiţă: „Pe lîngă voi, blondele sînt Patapievici!“. Iată un nou termen de comparaţie din folclorul urban! (A. P.)
CUNOAŞTEŢI PE CINEVA
CARE ARE LEGĂTURĂ CU SISTEMUL
FINANCIAR-ÎNTÎMPLĂTOR?
OARE EXISTĂ DOAR EU?
● Titlu pe jurnalul.ro: „Dani Oţil profită de zăpadă pînă nu se topeşte“. Cunoaşteţi pe cineva care profită de zăpadă după ce se topeşte? (M. V.)
● Se pare că unul dintre motivele pentru care marijuana este ilegală şi astăzi are legătură şi cu faptul că, în anii ’30, cultivatorii de bumbac au protestat vehement împotriva cultivatorilor de cînepă, din considerente de competiţie agricolă. Faptul că marijuana nu creează aceeaşi dependenţă ca nicotina (treabă dovedită ştiinţific) mă face să cred că un alt motiv al interzicerii ei este legat acum de protestul producătorilor de tutun. Jos bumbacul şi tutunul! (M. C.)
● Ken Livingstone, primar al Londrei între 2000 şi 2008 şi proaspăt candidat la fotoliul aceleiaşi primării, e maestru la dat cu bîta-n baltă. De pildă, în 2000 a declarat că „În fiecare an, sistemul financiar internaţional omoară mai mulţi oameni decît a făcut-o Al Doilea Război Mondial. Măcar Hitler era nebun, you know…“, în 2011 – că Partidul Conservator e „plin de homosexuali refulaţi“ şi zilele trecute că „ar trebui să spînzurăm cîte un bancher pe săptămînă dacă vrem ca restul bancherilor să devină oameni mai buni“. Cică ar avea şanse bunicele să fie reales. (L. V.)
● Prin anii ’40, doi gemeni au fost daţi spre adopţie încă de mici unor familii diferite care, întîmplător, i-au botezat la fel: Jim Springer şi Jim Lewis. Reportajul din National Geographic arată cum, patruzeci de ani mai tîrziu, cei doi Jim s-au întîlnit: amîndoi avuseseră în copilărie cîini pe nume Toy şi merseseră în vacanţe pe aceeaşi plajă din Florida, amîndoi se căsătoriseră cu fete pe nume Linda (de care apoi divorţaseră), amîndoi se recăsătoriseră cu cîte o Betty, îşi botezaseră fiii James Allan şi Allan James, avuseseră acelaşi job cu jumătate de normă, fumau aceleaşi ţigări – Salem – şi beau aceeaşi bere – Miller Lite. Doar frizurile erau altfel. (M. C.)
● În cabina de probă a unui magazin văd următorul anunţ: „Cinstiţilor noştri clienţi le aducem la cunoştinţă că sînt supravegheaţi“. Oare hoţilor ce li se mai aduce la cunoştinţă? (S. G.)
● Săptămîna trecută am trăit o zi palindromică: 21.02.2012. Habar n-aveam că există. Şi am învăţat un cuvînt nou, care sună ciudat: „procrastinare“. (A. M. S.)
● Nu doar produsele de patiserie se întrec în denumiri bizare (cum arătam aici nu demult), nici băuturile nu se lasă mai prejos. De curînd am văzut, pe raftul unui magazin, două sticle de vin cu numele „Şoapta călugărului“ şi „5 motive“. (D. S.)
● Giovanni Becali a anunţat că va candida la preşedinţie: „Voi candida şi eu, şi fratele meu, şi Gigi“. O punem, carevasăzică, de-o monarhie fotbalistă. (M. V.)