Cu ochii-n 3,14

7 martie 2012   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

O CHESTIUNE CU UNGHII ROZ 
VA LUMINA DIFERENŢA 
DINTRE NEANT ŞI NIMIC, 
PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA SERVICIILOR
PE CARE LE ASIGURĂ 
UN ÎNCEPUT EPISODIC 

● O intervenţie în spaţiul public l-a costat pe artistul ceh Roman Tyc 140.000 de coroane (7600 de euro) şi, în cele din urmă, închisoarea. În 2007, Tyc a deturnat 50 de semafoare din Praga, schimbînd banalii omuleţi roşii şi verzi cu silueta unui spînzurat, a unei femei în fustă, a unui invalid etc. Publicaţia Hospodarske Noviniy crede că Tyc şi-a atins scopul, „arătînd că statul e un sistem stupid şi represiv“. De-acord. Dar pînă ne gîndim noi ce facem cu demonstraţia asta, Tyc tot la închisoare rămîne, iar asta mi se pare o chestiune foarte-foarte tristă. (L. V.)

● Din seria „Reclame de ziua femeii, a mamei, a bunicii, a iubitei, a verişoarei de-a doua, a vecinei de la 7, a colegei cu şuviţe şi unghii roz ş.a.“: „Mai mare buchetul… mai adorabil băiatul“. Domnilor, nu vreau să vă dezamăgesc – ne plac nouă florile, e drept, dar numai cu un buchet de trandafiri/frezii/irişi/lalele nu se face… primăvară. (P. M.)

● Un inventator scoţian a inventat perna relaţiilor la distanţă: un inel cu senzori, purtat de fiecare din cei doi parteneri dormind în oraşe diferite, va lumina perna celuilalt, care va emite inclusiv bătăile inimii celui iubit. Se cheamă „Pillow Talk“ şi funcţionează inclusiv ca instrument de verificare a fidelităţii. (M. C.)

● De cîtva timp, la Librăria Bastilia, Matei Martin invită scriitori şi găteşte tot felul de reţete livreşti. Serile literar-gastronomice se numesc „Porc cu piper“. De curînd, un producător de mezeluri a inclus printre sortimentele sale şi „pate porc cu piper“. Ca să simţiţi diferenţa dintre realitate şi ficţiune, gustaţi-le şi comparaţi-le. (A. M. S.)

● Din ciclul „Cine este?“: aş dori şi eu să ştiu cine este Sânziana Buruiană? Blonda aceea fără sare şi piper, un pic isterică pe care, într-o seară, am văzut-o pe două posturi TV, în paralel, în direct şi într-o înregistrare. Care-s talentele acestei domnişoare? Care-s performanţele? La un search pe Google, m-am lămurit că ultima mare realizare a acestei tinere constă în faptul că „a rămas blocată la duş, goală puşcă“. Trăim într-o ţară în care vedetele şi politicienii se întrupează din neant şi din nimic. (A. P.)

● Google a anunţat oficial că de la 1 martie va stoca toate preferinţele utilizatorilor săi (şi ale altor domenii care-i aparţin) pentru îmbunătăţirea serviciilor pe care le asigură gratuit de ceva vreme. Autoritatea franceză de reglementare în domeniul protecţiei datelor a protestat deja şi le-a garantat francezilor că va investiga legalitatea noilor măsuri legate de confidenţialitate. Se aşteaptă cineva ca, pînă la încheierea acestor verificări, toţi cei nemulţumiţi că o companie privată vrea să-şi mărească veniturile să boicoteze Google, YouTube, Gmail şi restul? (S. S.)

● Cu ocazia dezgheţului am avut parte nu doar de o senzaţie „tare“ pînă la greaţă, dar şi de un început de studiu antropologic asupra gunoiului bucureştean; am trecut pe lîngă tone de gunoaie răspîndite pe trotuare, rămase din mormanele de zăpadă, printre care: ambalaje de medicamente, de Coca-Cola şi bere, mănuşi, ciorapi, produse de curăţat. (I. P.)

● Julian Assange va avea un rol episodic în serialul de desene animate The Simpsons, unde Marge îi cere, la un moment dat, să-i spună reţeta de friptură la grătar. „Niciodată nu dezvălui ce sos folosesc“, îi răspunde Assange. (M. C.)

VEDEŢI CĂ UN ZÎMBET NEÎNTRERUPT
ÎNCURCĂ TOATE SOCOTELILE 
ŞI ALUNGĂ STRĂMOŞII?

● La ora cînd veţi citi această notă, s-ar putea să fiţi deconectaţi de la Internet. Cică, pe 8 martie, FBI-ul va deconecta niscaiva milioane de cetăţeni din cauza unui virus. Vedeţi că tot hîrtia şi tiparul sînt mai bune? Că dacă n-ar fi, n-aţi mai citi… (M. V.)

● Boala naţională a folosirii diminutivelor în exces a ajuns şi în supermarket-uri. Astfel, vînzătoarele şi casierele îşi închipuie că un diminutiv bine plasat face parte din codul bunelor maniere şi valorează mai mult decît un zîmbet. Vei auzi frecvent replici de genul: „Daţi-mi mie coşuleţul!“, „Vă costă zece lei şi treizeci de bănuţi!“, „Uitaţi şi bonuleţul!“. Partea proastă e că boala asta este molipsitoare, în timp ce feţele, de ambele părţi ale casei de marcat sau ale galantarului, rămîn încruntate. Un domn trecut de 60 de ani, sobru şi plictisit, îi zice unei casiere: „Şi mai vreau o punguliţă, vă rog!“. (A. P.)

● Franţa e într-un extaz neîntrerupt de cînd The Artist a luat Oscarul. Îmi vine pur şi simplu să-i dau două palme şi să-i spun: Mariano, revino-ţi, e cel mai american film francez din ultimii ani, şi nici nu-i chiar aşa de bun. Şi stai liniştită, America tot nu te place. (L. V.)

● În autobuzul 368, pe la ora 22, îmbulzeală mare la uşi. „De ce-o fi aşa aglomerat?!?“ „Eeei, e 29 februarie.“ Aşa e cu ziua asta în plus, ne încurcă toate socotelile. Din păcate, dacă nu aţi profitat în 2012, va trebui să mai aşteptaţi încă patru ani pentru a pune pe seama sa vrute şi nevrute. (P. M.)

● S-a spart geamul la agenţia Loto de la colţ. De mai bine de-o lună n-a mai fost schimbat – a rămas aşa, o gaură colţuroasă în uşa de sticlă. E normal: se ştie că cioburile alungă ghinionul. Tuturor, mult noroc la următoarea extragere! (M. M.)

● Cercetătorii americani au ajuns la concluzia că, în urmă cu 50 de milioane de ani, strămoşii puternicului cal al lui Zorro ar fi putut măsura 35 de centimetri în înălţime. Potrivit studiului lor, în America de Nord căldura şi emisiile de carbon erau de aşa natură că, pentru a se adapta, primii cai – numiţi Sifrhippus – nu depăşeau talia unei pisici domestice. În cazul ăsta, aştept momentul în care să mi se spună că animăluţul meu a fost un cal care s-a transformat în pisică. (A. M. S.)

CU SIGURANŢĂ, O CORECTITUDINE
DE DOUĂ ORI ÎNZĂPEZITĂ 
ARE MOMENTE SUBTERANE

● Dacă eu mă dedau, tu te dedai şi el se dedă, atunci (cu siguranţă) şi ea se dedă. Ori s-a dedat, la un moment dat. La ce s-a dedat ea? Am aflat de la televizor, din spusele unui poliţai: „Pe perioada anchetei, femeia s-a dedat la versete biblice“. (D. S.)

● Într-o piaţă bucureşteană, un bărbat şi-a întrebat agasat nevasta ce mai vrea să cumpere. Răspunsul prompt al femeii – „Medicamente pentru gîndaci“ – m-a făcut să mă gîndesc, pe rînd, la o corectitudine politică dusă la extrem, apoi la o organizaţie non-guvernamentală „Şase lăbuţe“. (S. G.)

● Anthony Shadid, reporter al New York Times, cîştigător de două ori al Premiului Pulitzer, a murit în urma unei crize de astm suferite din cauza alergiei declanşate de calul cu care străbătea o zonă din Siria unde se documenta pentru un nou reportaj. (M. C.)

● O ultimă amintire din această iarnă scurtă, dar înzăpezită. Pe o străduţă din Bucureşti, o sfoară legată de colţul unei clădiri, iar agăţată de ea o foaie cu acest text: „Nu parca aici, că n-ai dat tu zăpada!“. (M. V.)

● „Cine spune că nu are momente în care se simte singur minte.“ Afirmaţia asta îi aparţine lui George Clooney (opt nominalizări la Oscar, dintre care două cîştigate). Ar fi trebuit s-o ţină pentru el. (M. C.)

● În ciuda unui raport argumentat al Comisiei Monumentelor Istorice şi a propunerii Ordinului Arhitecţilor de a clasa drept monument de importanţă naţională ansamblul format din Bulevardele Aviatorilor, Prezan şi Kiseleff din Bucureşti (ceea ce înseamnă că ar fi lăsate în pace), Ministerul Culturii a decis să aprobe planurile Primăriei de a realiza în zonă nişte pasaje subterane. Este încă un argument în favoarea unei idei pe care o am de multă vreme (şi ţin foarte mult la ea): numitul minister ar trebui, pur şi simplu, desfiinţat. Pentru administrarea culturii s-ar putea găsi soluţii mai eficiente. (M. V.)

Foto: A. Bitay

Mai multe