Cu ochii-n 3,14

18 aprilie 2012   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

UN PERSONAJ INVENTAT 
DE REPREZENTANŢII UNEI ASOCIAŢII
ANTICE A FOST CEL CARE
A LANSAT IDEILE PENTRU
RECONVERSIA PERSOANEI GLUMEŢE
ÎN PERSOANĂ UŞOARĂ, 
ÎN FUNCŢIE DE ANTRENAMENT 

● Mondenozaurul este un soi de balaur (sau de dinozaur) alcătuit din bîrfe mondene, ştiri lipsite de conţinut şi greşeli gramaticale din presa de la noi. În acelaşi timp, el este un personaj inventat de o fetiţă de 10 ani care colaborează la suplimentul Dilematix. Aşadar, ştiu pînă şi copiii – tabloidele nasc monştri. Pe bune. (A. P.)

● Prinţesa Letizia Ortiz a intrat iar în atenţia presei de scandal din Spania pentru că ar fi apărut zilele trecute la o întîlnire cu reprezentanţii unei asociaţii dedicate autismului din Madrid îmbrăcată de la Mango – mai mult, cu o bluză din sezonul trecut, adică de la „rebajas“. Adevărul e că, de atîta vreme în atenţia ziarelor mondene, principesei de Asturias i-au trebuit cei mai tari nervi din La Mancha ca să îmbrace o bluză ieşită din modă şi – sacrilegiu – ieftină. Sau, mai mult, să ignore noul snobism (nu doar iberic) după care, în perioadele de reduceri, nu trebuie nici măcar să treci pe anumite străzi cu magazine plebee. (S. S.)

● 2000 de gardieni ai muzeelor greceşti au petrecut o săptămînă de instruire în cadrul Poliţiei. Asta, ca urmare a celor două spargeri care au avut loc recent. În februarie, cîţiva bărbaţi înarmaţi au furat douăsprezece obiecte antice şi un inel de aur, vechi de 3200 de ani, dintr-un muzeu din Olimp. În urmă cu cîteva săptămîni, tablouri semnate de Picasso şi Mondrian au fost de asemenea furate din Galeria Naţională a Atenei. Fără nici o îndoială, criza ascute foamea de obiecte de artă. (A. M. S.)

● Ca om strict de presă şi carte, îmi fac datoria confraternă să-i comunic dlui Ion Cristoiu existenţa unor inexactităţi în articolul său din Evenimentul zilei de marţi, 10 aprilie: Lenin nu a scris niciodată „beţie de pe urma succeselor“; corectură strict culturală: Stalin a fost cel care, în 1930, a lansat expresia „ameţeală de pe urma succeselor“. Apolitic vorbind, o erată, desigur, ar fi cuviincioasă. (R. C.)

● Printre ideile de cadouri de Paşte, una primită prin e-mail: candela feng shui. Drob feng shui o exista? (S. G.)

● În 2005, cînd s-a pus problema ca Battersea Power Station din Londra, construită în 1929 şi devenită iconică odată cu coperta albumului Animals din 1976 al celor de la Pink Floyd, să fie dărîmată, londonezii s-au baricadat în fosta uzină spunînd că dărîmarea ei nu este altceva decît un act de vandalism. Primăria a luat act, aprobînd nu mai puţin de 9 miliarde de dolari pentru reconversia uzinei în spaţiu dedicat birourilor şi sălilor de concerte. Pe mine un asemenea gest de apreciere a culturii pop mă copleşeşte. Abia aştept să văd ce clădiri va salva Nicuşor Dan. (M. C.)

● Într-o sîmbătă seară m-am uitat pe TCM la un film cu un tip (David Duchovny) îndrăgostit de o fată care suferise un transplant de inimă. Asta n-ar fi nimic, numai că noua inimă a fetei provenea de la soţia decedată a tipului. Nici asta n-ar fi cine ştie ce, numai că, după ce s-a terminat filmul ăsta, m-am transplantat la un altul, pe Universal Channel, unde un agent FBI (Clint Eastwood), pensionat în urma unui transplant de cord, investiga o crimă după ce aflase că purta în piept chiar inima persoanei ucise. Mi-a fost şi frică să trec pe un alt canal. (A. M.)

● Şi au fost Sfintele Paşti. Pe care le-am întîmpinat cu „lumină în suflete“, ouă roşii, drob, borş de miel, pască şi cozonaci. Înainte de orice, însă, am avut parte de nişte zile bune de publicitate intensă – iar din acest punct de vedere, nu pot decît să mă bucur că au trecut sărbătorile. Serios acum, cîte reclame „glumeţe“ şi „inspirate“ cu textul „la magazinul x Te Paşte o/un…“ poate suporta un om?!? (P. M.)

● În acest moment există cel puţin cîte 140 de site-uri pentru fiecare persoană din lume. Vi se pare mult, puţin? (M. C.)

● În toată presa Săptămînii Mari, printre atîtea controverse cînd mai politice, cînd mai pedestre, nu am citit răspuns mai limpede şi mai tranşant decît acela formulat de preşedintele Asociaţiei Somelierilor din România, dl Sergiu Nedelea, la întrebarea, nici ea uşoară, „Merge whiskey-ul cu drob şi ouă?“: „În nici un caz!“. (R. C.)

● La supermarket am găsit ridichi din Germania şi usturoi verde din Ungaria. Ştiu, e piaţă comună europeană şi colegu’ Gabriel Giurgiu a explicat o dată foarte frumos în pagina 4 că aşa şi trebuie să fie – să umble mărfurile de colo-colo prin UE şi consumatorul european să poată alege în funcţie de preţ, calitate etc. Foarte bine. Da’ altceva voiam – totuşi – să zic, fără să contest bunul mers al pieţei unice. Dacă tot strigăm că „Nu ne vindem resursele naturale!“ cînd e vorba despre cupru sau gaze, n-ar fi cuviincios să reuşim singuri să ne producem necesarul de ridichi şi usturoi măcar de Paşte? Christos a înviat! (M. V.)

● Felipe Juan Froilán, 13 ani, nepotul regelui Spaniei, s-a împuşcat din greşeală în picior, în timpul unui antrenament de folosire a armelor. Cred că e semnul că porcăriile astea de obiceiuri regale trebuie să dispară. (L. V.

SPRE DEOSEBIRE DE SEMNUL
„INTERZIS MEREU“, 
MAŞINA ANTI-MERIT ARE UN CEAS
CARE NU POATE FI MARMORAT 

● Din misterele corpului uman: inimile femeilor bat mai repede decît ale bărbaţilor, fiecare persoană are cîte o amprentă unică a limbii, iar ochii au aceeaşi mărime încă de la naştere, spre deosebire de nas şi de urechi, care nu se opresc niciodată din creştere. Nu ştiu exact ce concluzie să trag din aceste informaţii, dar mi se par esenţiale. (M. C.)

● Interdicţiile la români, se confirmă încă o dată, sînt făcute doar pentru a fi încălcate: într-un supermarket am văzut o tînără care-şi băga brelocul de la chei în gaura pentru moneda de 50 de bani (şi funcţiona…); în altul, un cuplu de vîrstă mijlocie, cu un coş supraîncărcat, se îndrepta grăbit spre liftul pe care trona semnul „Interzis cu coşuri“. Întrebaţi ce şi cum, domnul, şeful familiei, după toate aparenţele, a dat din mînă dispreţuitor: „De cîte ori am făcut asta…“. Reacţia noastră, care lăsaserăm coşul reglementar şi căram sacoşe, a fost, mărturisesc, una de invidie amestecată cu admiraţie. (I. P.)

● Cum ar fi zis bunică-mea, egolatră cînd îi dădea în foc o supă, în timp ce citea ferparele din Universul: „La cîte am azi pe cap, numai acest 8,6 pe scara Richter din Oceanul Indian, numai asta îmi mai lipsea“. Angoasa naibii, mereu ne întoarcem la bunici… (R. C.)

● În Elveţia, Poliţia dispune de acum înainte de un vehicul revoluţionar: maşina anti-vomitat sau vomitomobile. Aşteptăm aeronava anti-rău de avion. (A. M. S.)

● Recente studii arată că amabilitatea şi generozitatea au mai mare legătură cu genele şi mai puţină cu educaţia. Deci data viitoare cînd vedeţi un tip amabil, puteţi să-l priviţi cu dispreţ şi să-i aruncaţi peste umăr: „Nu mai fi aşa de mulţumit de tine, n-ai nici un merit în toată povestea asta!“. (L. V.)

● Adevărul a distribuit Biblia împreună cu ziarul. BOR s-a sesizat că nu e Biblia aprobată de BOR. Deşi nicăieri nu se făcea reclamă zicîndu-se că ar fi aşa ceva. Pare-se că BOR crede că are monopol pe distribuţia celor sfinte. Din păcate pentru ea, de vreo 200 de ani nu mai are. Asta e viaţa, trebuie să se obişnuiască şi cu ideea asta. Deci BOR se bagă în seamă la modul stupid în legătură cu ce face o companie privată. Şi staţi, că mai am una haioasă legată de caz. Ca să promoveze cartea, Adevărul publicase o declaraţie a teologului Radu Preda, care zicea că e foarte important să citim Sfînta Scriptură. Deci, ce bine că un ziar popularizează Biblia. După scandal, România liberă îl întreabă pe Preda ce părere are. Citez: „Radu Preda a spus că, la momentul discuţiei cu reporterii Adevărul, aceştia nu i-au spus că este vorba de o ediţie neoprotestantă. «Este o inducere grosolană în eroare a cititorilor Adevărului. Pe româneşte vorbind, e o reclamă sectară de cea mai joasă speţ㻓, a spus Preda. Vasăzică, atunci cînd credea că e Biblia BOR, era o chestie faină, o muncă de iluminare în rîndul maselor. Cînd e vorba de ceva neştampilat de BOR (şi din care BOR nu ia comision), atunci devine o reclamă sectară de cea mai joasă speţă. Eu cred că dl Preda dă dovadă de o mentalitate sectară de cea mai joasă speţă. (C. G.)

● Cică s-a inventat un ceas deşteptător care nu poate fi închis, nici reprogramat, decît dacă te dai jos frumuşel din pat, intri în baie şi tastezi acolo, pe o telecomandă priponită în perete, un cod special, prestabilit. Ceasul e infailibil – are o baterie suplimentară, aşa că nu poţi să-l scoţi din priză ca să-l faci să tacă; pe deasupra mai e şi incasabil – pentru carcasă a fost ales un material foarte dur, care rezistă la lovituri repetate. Ce motive o fi avut omul care a gîndit şi-a construit groaznica maşinărie de tortură să se trezească? (M. M.)

● Înainte de Paşte, într-un magazin, vopsea de ouă în nuanţe cool, de club: „Sidef marmorat“ şi „Licurici sidefat“. Te duci la karaoke de Înviere şi poate vrei să ciocneşti un ou, cu berea pre bere călcînd. (D. S.)

Foto: M. Chivu

Mai multe