Cu ochii-n 3,14

27 iunie 2012   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

PORNIND DE LA FRAGMENTE DE AZI
DE MĂRIMEA UNUI PAS, 
AM REDESCOPERIT GAURA 
DIN MIJLOCUL UNEI LEGI MAI VECHI 

● Doar aşa, ca să vă faceţi o idee, cîteva subiecte date la examenul de maturitate 2012 în Italia (la licee cu diverse specializări; subiectele erau la alegere): analiza unui text de Eugenio Montale („Cum să-ţi omori timpul“); redactarea unui eseu pe tema „Hannah Arendt şi exterminarea evreilor“, pornind de la un fragment din Banalitatea răului; redactarea unui eseu cu tema „labirintul“, pornind de la fragmente din Ariosto, Picasso, Borges, Pollock, Calvino şi Umberto Eco; redactarea unui eseu cu tema „Criza şi tinerii“, pornind de la un editorial din Corriere della Sera şi de la un articol despre moartea lui Steve Jobs; redactarea unui eseu cu tema „Responsabilitatea ştiinţei şi a tehnologiei“; redactarea unui eseu cu tema „Aveam douăzeci de ani. Visuri şi stiluri ale noii generaţii“, pornind de la fraza lui Paul Nizan: „Aveam douăzeci de ani. Nu voi permite nimănui să spună că este cea mai frumoasă vîrstă a vieţii“. 41% din absolvenţi au ales subiectul despre criză, 21% pe cel despre vîrsta de 20 de ani, 14% pe cel despre responsabilitatea ştiinţei. (M. V.)

● „Umorul e de dreapta“, spuneau, prin anii ’80, marxiştii germani, referindu-se mai ales la bancurile (de fapt, la cei care rîdeau de ele) despre alienare, exploatare şi imperialism. Stîngiştii germani din ziua de azi nu se revendică de la marxiştii de alaltăieri. Dar au moştenit ceva din atitudinea lor foarte serioasă. De pildă, Anti-Fa (adică: antifasciştii) ar da de pămînt cu orice formă de exprimare a identităţii naţionale. Nu suportă drapelul, detestă orice referinţă la folclorul german, ridică din sprîncene şi îşi astupă urechile cînd se intonează imnul de stat al Germaniei: „Deutschland, Deutschland über alles“. La Campionatul European de fotbal, mici celule Anti-Fa stau la pîndă. Urmăresc mai degrabă ce se întîmplă prin tribune decît mişcările din teren. Vor să observe şi să reclame excesul de naţionalism, nu să se uite la fotbal. Oare or avea vreo tresărire cînd marchează vreun jucător al naţionalei lor? Se bucură sau se întristează cînd cîştigă Germania? (M. M.)

● Conform unei noi metode de calcul al greutăţii dinozaurilor, publicată în revista Biology Letters a Societăţii Regale Britanice, se pare că uriaşul brahiozaur avea doar 23 de tone, şi nu 40 cum se crezuse anterior. Cercetătorii au recunoscut că, de-a lungul timpului, mărimile dinozaurilor au fost supraestimate. În anii ’60, acelaşi brahiozaur avea în jur de 80 de tone. Aşadar, putem presupune că prin 2050 vom avea de-a face cu un T. Rex de mărimea unui chihuahua şi cu niscaiva colibriozauri. (A. P.)

● Nu mă feresc să recunosc că, în timp ce-l urmăream pe semenul acela care traversa Niagara pe un cablu de cîţiva centimetri, la fiecare pas al lui m-am gîndit că aş fi preferat să fiu la Kabul, unde se vernisa (aşa se zice azi) o expoziţie a artei sub stare de asediu. (R. C.)

● Aţi observat că e tot mai greu să găseşti, pe la brutării sau pe la supermarket, pîine normală? Prin normală înţeleg cît de cît proaspătă, cu gust obişnuit, fără mucegai, fără cocă necoaptă înăuntru, nesfărîmicioasă… Recent, cu o oarecare surpriză (ba chiar şi cu nostalgie), am redescoperit gaura din mijlocul franzelei. Da, gaura aceea pe care o aveau pîinile de pe vremea lui Ceauşescu, cărora, dacă le tăiai colţurile, le făceai ocheane. (A. M.)

● Începînd cu 1 iulie, în întreg statul California va fi interzisă vinderea sau consumarea foie gras-ului. Această prohibiţie vine ca urmare a unei legi mai vechi, care ar urma să intre în vigoare acum. Textul de lege precizează că este interzis oricui să îndoape cu forţa o zburătoare sau să plătească pe cineva să o facă sau să vîndă produse obţinute prin forţarea unui animal să mănînce. Vinovaţii ar putea primi o amendă de 1000 $ pe zi. Foie gras-ul franţuzesc nu e singurul aflat în colimator. Partea amuzantă e că în California umaniştii se luptă cu foie gras-ul, dar n-au nici o problemă cu pedeapsa cu moartea, la care acest stat n-a renunţat niciodată. (A. M. S.

AŞTEPT DINTR-UN MOMENT ÎN ALTUL
SĂ SE ANUNŢE O COMBINAŢIE 
DE SUBSOL MULTIFUNCŢIONAL 
ŞI O NOUĂ POLITICĂ SUBŢIRE


● Cu epidemia asta de plagiate, aştept dintr-un moment în altul să se anunţe Ordonanţa de Urgenţă prin care parlamentarii scot plagiatul în afara legii. (M. C.)

● Shaahin Amini, doctorand la Bourns College din California, a stat atît de multe ore cu ochii în lentila unui microscop, încît a început să vadă girafe mici-mici-mici. Care nu erau pui nanometrici de girafă, ci o combinaţie de nichel, aluminiu şi carbon. Aştept minielefantul din azot, plutoniu, bor, şi microfoca din dioxid de carbon şi potasiu. (L. V.)
● „Eu nu ştiam că trebuia să pun ghilimele şi să trec în nota de subsol autorul. Astea sînt convenţii de după 2003“, a declarat plagiatorul Victor Ponta. Ei bine, „convenţiile astea“, ale ghilimelelor, datează taman din 1862, de cînd Al.I. Cuza a promulgat Legea proprietăţii literare şi artistice. (M. C.)

● Că tot sînt la modă voucher-ele, primesc pe e-mail următoarea superofertă: „Scapă de sforăit / Ochelari Carrera Funcky / Raci / Cooler laptop / Dicţionar român ilustrat / Hairstyle + vopsit / Epilare definitivă / Mop multifuncţional“. Curat societate de consum! (A. P.)

● În ultima vreme, prin farmacii bîntuie parcă o nouă politică: orice hap ai lua, eşti chestionat dacă ştii pentru ce iei medicamentul respectiv. De la algocalmin la vitamina C, ţi se ţin mici prelegeri despre cum, de ce şi cît trebuie să iei. Toate bune şi frumoase, dar cînd am fost întrebată „Pentru ce luaţi saprosan?“, n-am rezistat tentaţiei să răspund ferm şi serios: „Pentru migrene, doamnă“. (S. G.)

● Scenă dintr-un hipermarket bucureştean: o tînără, frumoasă, graţioasă, elegantă, îmbrăcată într-o rochie roşie, catifelată, cu sandale negre cu toc înalt & subţire, cu poşetuţa atîrnînd de mîna stîngă, iar în mîna dreaptă cu două legături de ceapă verde. (P. M.)

O VESTE BUNĂ:
ALT GÎNDITOR INCOMPATIBIL
SE JOACĂ DE-A GURA


● Pentru cei care suferă atunci cînd îşi pierd umbrelele frînte în rafalele fatale ale vîntului, o veste bună: designerul olandez Greig Hoogendoorn a inventat o umbrelă, pe numele ei Senz, cu formă aerodinamică şi cu capetele spiţelor capsulate, astfel încît să reziste rafalelor de vînt de pînă la 112 km/h. Dacă m-aţi întreba pe mine, arată ca o pisică de mare înfiptă într-un baston. (M. C.)

● În taxi, aud discuţie în staţie între operatoare şi alt taximetrist: „14 minute, vă ocupă Meca. Cum o cheamă? Meca. Mă rog, tot n-am înţeles, da’ o găsesc eu. Colegu’, o cheamă Meee-caaa, Meca. Aha, acu’ am înţeles, deci ca pe biserica aia mare de la Ierusalim“. (C. G.)

● Caricatura zilei în londonezul The Independent: pe malul Styxului, un grec amărît citeşte gînditor acest anunţ: „Acceptăm şi euro, şi drahme, doar la cursul zilei“. De pe luntrea sa, Caron îl întreabă: „Ei, amice, te traversez sau nu?“. (R. C.)

● În mai puţin de 48 de ore, în România, ministrul Culturii a fost declarat incompatibil de ANI şi şi-a dat demisia, prim-ministrul a fost acuzat că a plagiat în lucrarea sa de doctorat vreo 300 de pagini din alte surse, conducătorul ştiinţific al lucrării respective (şi fost prim-ministru) a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare şi a încercat să se sinucidă. Măcar nu ne plictisim. (L. V.)

● În timp ce băieţeii de pe la noi care se joacă de-a miniştrii şi de-a profesorii universitari plagiază, o româncă, pe numele ei Georgia Deaconu, doctorandă pe bune la Universitatea din Toulouse în cadrul Laboratorului de analiză şi arhitectură a sistemelor Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice, a primit prestigiosul Premiu Ştiinţific „Amelia Earhart“ pentru lucrările sale legate de autonomia ghidajelor sateliţilor. O felicităm cu toţii, din acest colţ de pagină. (M. C.)

● Aud (prin geamul deschis), din gura unei cumetre care discuta cu alta subiecte de actualitate (unul dintre ele fiind uciderea preotului de la Focşani), o explicaţie a înrăirii oamenilor din ziua de azi: „Munca grea şi carnea de porc“. (D. S.)

Foto: M. Rădoi

Mai multe