Cu ochii-n 3,14
DINTR-UN ELAN INOVATOR,
M-AM TREZIT ÎNTR-O DIMINEAŢĂ
ŞI AM DESCHIS O CHESTIE
DE LUMINAT ÎN NOAPTE
● Acum cîţiva ani, dintr-un elan onomastic, am transcris aici (în spaţiul acestei rubrici) numele cîtorva firme de pe cuprinsul Romåniei care mi s-au părut demne a fi reţinute. Revin astăzi cu alte cîteva, toate din Piatra Neamţ: Adult Construct SRL, Negură Comerţ Grup SRL, Impecabil SRL, Total Hypnotique SRL, Afacerile Toma SRL, Patru Plus Trans SRL, Taxi Ego SRL, Protest Diagnostic SRL, Ciubotariu Orient SRL, Da & Pa SRL, Vederea Serv Com SRL, Ghici Computers SRL, Zeiţa Hera SRL, Psiho Transporter SRL, Cadouri Cu Impact SRL, Umbra SRL, Big Funerare SRL, Ciricli Rîndunica SRL, Euro Noroc SRL, Consulting Securitatea Muncii Bobric SRL, Lady Taxy SRL (cu sediul pe str. Ţărăncuţa nr. 31), Poliuretan Zeu SRL, Entropia SRL, Volens Nolens SRL, Fratelo Lemn SRL, Veloaia Stivuitoare SRL, Produsul Soarelui SRL, Alinarea SRL. (D. S.)
● Un editor independent argentinian a pus la punct un concept ingenios: „cartea care nu poate aştepta“. În spotul publicitar îşi explica demersul inovator: încercarea de a promova tinerii autori şi primul lor roman şi a nu-i lăsa pe cei aflaţi la început de drum să se piardă. Cerneala folosită se şterge progresiv în contact cu aerul şi cu lumina. După două luni, scrisul dispare în întregime. Un procedeu de marketing livresc care pare că a avut efect pentru că editura şi-a epuizat deja stocul de exemplare. Ne place sau nu, trebuie să acceptăm că şi cărţile sînt o marfă. Le scrii cu imaginaţie, tot aşa ar trebui să le şi vinzi. (A. M. S.)
● M-am trezit într-o dimineaţă, am accesat site-ul capital.ro şi am dat peste următorul titlu: „Patriarhia Română, profit mai mare decît McDonald’s România“. Pentru cine mai avea dubii că spiritul e mai presus de hrană. (P. M.)
● Ca ploieştean care ştie pe dinafară porţiunea din DN1 dintre Bucureşti şi Ploieşti, mă bucur (într-un fel) că în sfîrşit s-a deschis autostrada către oraşul meu natal. Sper ca majoritatea automobiliştilor grăbiţi să ajungă, în week-end, pe Valea Prahovei, să o ia pe autostradă, astfel încît eu să merg (mai) liniştit tot pe DN1. Şi b): vă avertizez că autostrăduţa asta uneşte, de fapt, centurile celor două oraşe, astfel încît se vor crea blocaje la ambele capete. Drum bun! (M. V.)
● Acum cîteva seri, în Parcul Herăstrău, mi s-a părut că cineva aruncă o stea, ce-i drept multicoloră, pe cer. Era o chestie de luminat în noapte, gen bumerang: o azvîrleai destul de sus, adăsta puţin, şi venea înapoi… 20 de lei pentru o stea de 20 de secunde. (I. P.)
URMĂTOAREA DESTINAŢIE –
CONSERVAREA UNUI DERIVAT
SENSIBIL DE DRAGOSTE ÎN EUROPA
(DESIGUR, ÎNTR-UN LITRU
DE NAIVITATE)
● La Sulina, un grup de turişti japonezi de vîrstă mijlocie a poposit fix două ore. Au venit, au pozat, ne-au zîmbit, s-au deplasat în mod disciplinat spre plajă – o plimbare de o jumătate de oră –, s-au oprit un sfert de oră la o terasă unde au băut ape minerale, s-au urcat într-o barcă şi au plecat. Următoarea destinaţie – posibil Constanţa, posibil Istanbul. Încep să pricep cum de reuşesc japonezii, în cele două săptămîni de concediu ale lor, să împînzească întreaga lume. Şi să vadă tot. Nu-şi pierd deloc timpul. Cît au bifat ei Sulina pe hartă, eu de-abia am reuşit să termin o bere. (A. P.)
● Una dintre cele mai aprinse dezbateri din lumea ştiinţei este legată de învierea speciilor dispărute prin folosirea mostrelor de ADN conservate (dacă sînt) pentru clonare (dacă e voie). Eu însă mi-am pierdut interesul pentru povestea asta cînd am citit că „Temperaturile mari din Mauritius nu se potrivesc cu conservarea ADN-ului, deci şansa de a găsi un nucleu celular intact de pasăre dodo este practic nulă“. (L. V.)
● Reacţia chimică produsă la tăierea cepei, adică eliberarea unui derivat de sulfoxid pe care glandele noastre lacrimale încearcă să-l neutralizeze, este, de fapt, un mecanism de apărare al plantei care a evoluat astfel pentru a se apăra de atacatori. Asta înseamnă că cepele care nu ne fac să lăcrimăm sînt resemnate? (M. C.)
● Nasul omului n-o fi la fel de sensibil precum nasul cîinelui, dar tot îşi poate aminti cca 50.000 de mirosuri diferite. Un motiv suficient de bun ca să umbli cu el pe sus. (M. C.)
● Pentru că domnişoara care m-a sunat la telefon, cu rugămintea să particip la un sondaj de opinie, a fost extrem de politicoasă, am acceptat. Printre altele am fost întrebată ce cărţi citesc (cu variantele „de dragoste, poliţiste, aventuri“), de ce le citesc (fără variante), de unde le procur, dacă îmi împrumut cărţile, dacă citesc poezie (care e poezia preferată), care sînt revistele culturale pe care le citesc, emisiunile culturale pe care le urmăresc. După ce tirul de întrebări din sfera „cultură“ a încetat, am fost întrebată, sec: „Dar la referendum ce veţi vota?“. (S. G.)
● Sîmbătă se împlinesc 426 de ani de cînd Sir Thomas Harriot a adus cartoful în Europa. Oricum l-ar fi adus McDonald’s! (M. C.)
● Un restaurant la intrarea în Ţăndărei se numeşte, simplu şi sugestiv, „La termopane“. Termopanele există, desigur, aşa că nu mai am nimic de comentat. Poate o fi existînd pe undeva, prin ţară, şi un local care să se cheme „La aer condiţionat“ sau, mai pe scurt, „La aer“. (A. P.)
● Un grup de cercetători germani şi-a propus să facă un calcul statistic: cîte bule sînt într-un litru de apă minerală (se vor face calcule pe eşantioane provenind de la surse diferite). Odată omologate rezultatele, o să fac şi eu un calcul: cîte bule am înghiţit zilnic, săptămînal, lunar, anual. Mai mult ca sigur, aş putea să şi zbor cu atîta CO2 îngurgitat… (M. M.)
● Un politician către un jurnalist (uşor iritat): „Domnule, vreţi să vorbim politic sau corect?“. Într-adevăr, mare naivitate din partea reporterului să încerce să le combine. (S. G.)
DUPĂ PROPRIA SA DECLARAŢIE,
DUMINICĂ ESTE ZIUA DE NAŞTERE
A UNEI LUMI OBOSITE
(OARE PERIUŢA ÎNCHISĂ
CU UN LACĂT
NU DESCHIDE UN NOU ORIZONT
ÎNTRU NEŞANSĂ?)
● Aflăm dintr-un interviu din El País că Laurenţiu Ciocăzanu, fostul redactor-şef adjunct al Adevărului, şi-a deschis o cafenea la Valencia, după ce îşi dăduse demisia din Holdingul Adevărul, la schimbarea gărzii, în 2010. Ciocăzanu prevesteşte, din Spania, moartea presei scrise, mai ales a celei de investigaţie, după perioada de glorie, dovadă şi salariul pe care-l avea în România (12.000 de euro, după propria sa declaraţie) şi pe care, în Spania, desigur, nu-l poate avea un camarero… (S. S.)
● Duminică este ziua de naştere a inginerului Walter Hunt, inventatorul acului de siguranţă. Chiar aşa, pentru hipsteri acul de siguranţă este ustensilă sau accesoriu? (M. C.)
● Duminică seară, pe la 10 şi ceva, mă întorceam de la Iaşi. Gara de Nord plină de lume, trenuri cu întîrzieri de 270 de minute, zăpuşeală. În faţă la McDonald’s, un băiat îi făcea cu mîna iubitei, care venea spre el cu ditamai rucsacul în spate. Cînd s-a apropiat suficient de mult, băiatul, cuprins de entuziasm, a făcut şpagatul în faţa ei. Unul perfect întins, de balerin sau cel puţin de campion la sol. Un happening amoros şi atletic în mijlocul unei lumi obosite şi leşinate de căldură. Cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată într-o gară. (L. V.)
● Într-un interviu de săptămîna trecută, Traian Băsescu a declarat că e convins că românii vor continua să-l înjure, dar că îl vor vota. Oare afirmaţia asta nu deschide un nou orizont întru înţelegerea vulgară a actului votării? (A. M.)
● Dacă n-aveţi o gumă de mestecat la îndemînă, cică la fel de bună pentru a-ţi păstra dinţii sănătoşi şi frumoşi este şi o bucată de brînză. Mestecată, nu frecată cu periuţa de dinţi. (M. C.)
● O dugheană în Sulina: „Maria şi mama – suveniruri“. Şi o uşă închisă cu un lacăt. Păcat. Chiar mă gîndeam de la cine mi-aş dori o amintire: de la Maria sau de la mama ei? (A. P.)
● Cică Loteria Română e în pragul insolvenţei. Nici nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez. Singura expresie care-mi vine în minte e „ghinion de neşansă“. Nu se ştie pentru cine. (M. M.)