Cu ochii-n 3,14

12 iunie 2013   LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

APROAPE SÎNT DEPARTE
(LA IEŞIREA DIN PREAJMĂ,
ŞTIU CUM VREAU
SĂ-MI PETREC VREMURILE:
DEASUPRA OGLINZII)


● Aproape 100% din reclamele de la TV conţin, în proporţie de aproape 100%, formula 100%. Aproape. (A. D.)

● Cînd am aflat că în comisia de revizuire a Constituţiei se discută despre introducerea unui articol cu privire la aplicarea stemei pe drapelul de stat, m-am apucat imediat să recitesc cartea lui Andrei Codrescu Gaura din steag. Anii ’90 sînt departe, dar unele lucruri nu se schimbă niciodată, oricîte revoluţii ar trece. (M. M.)

● La TIFF, la ieşirea de la un film rusesc, o fată o întreabă pe prietena ei: „Băi, da’ ăştia n-au la festival şi nişte comedii?“ Ba da, dar nu-s în nici un caz ruseşti. (L. V.)

● Pe neterminata frîntură de autostradă Bucureşti-Ploieşti au apărut cîteva maşini de „security“. Adică – v-aţi prins – de la o firmă privată de pază. Au un fel de bec pus pe capotă, stau pitulate la umbră sub pasajele care traversează autostrada, iar în ele moţăie cîte doi băietani numa’ buni de pus să cosească ogoarele din preajmă. Mă întreb ce păzesc dumnealor: stau de şase să nu vină cumva constructorii autostrăzii să termine treaba? (M. V.)

● Nu sînt sigură de multe lucruri, dar ştiu cum vreau să-mi petrec sfîrşitul lumii: într-o sală de cinema, unde rulează filmul lui Vasili Sigarev, Living (Zhit / În viaţă, Rusia, 2012). E cel mai răvăşitor film despre insuportabilul gînd al pierderii celor dragi. (A. M. S.)

● În hotelul Capitolina din Cluj, am constatat, cu stupoare, dar şi cu delectare, că lampa de deasupra oglinzii din cameră era (şi este încă…) în formă de joben. Negru, nu prea mare, elegant. Mi-a plăcut ideea (poate şi pentru că mi-a amintit de Harry Potter, unde jobenul fermecat făcea selecţia proaspeţilor elevi de la Hogwarts). Şi mi-a mai plăcut că pe peretele de lîngă oglindă scria: „Home is where your heart is.“ (I. P.)

LA CÎTĂ LUME ÎŞI DECLARĂ
SPRIJINUL PENTRU CONFLICT,
E DE CREZUT CĂ
LUMÎNĂRILE ADEVĂRATE
S-AU ÎNTORS LA OPAIŢ


● După ce mult prea celebra Angelina Jolie a făcut ce a făcut pe un principiu similar celui din povestea cu drobul de sare, aflăm că soţul ei, Brad Pitt, ar suferi de o boală rară numită prosopagnozie, care-l face să uite chipurile oamenilor pe care i-a întîlnit. La cîtă lume întîlneşte Brad Pitt, e de crezut că „boala“ asta poate fi o scorneală a aceloraşi indivizi care au sfătuit-o şi pe Angelina. Sper că nu-l vor convinge pe mult prea celebrul actor că singurul remediu ar fi să i se taie capul. (A. M.)

● Pe la jumătatea lunii trecute, Crin Antonescu, preşedintele Senatului, îşi declara sprijinul pentru iniţiativa lui Remus Cernea de legalizare a căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Zilele trecute, acelaşi politician a declarat: „Familia e familie, căsătoria e căsătorie şi se face între un bărbat şi o femeie.“ Cum ar zice Macedonski, dacă ar trăi vremurile noastre, „în Crin e beţia cea rară…“ (S. S.)

● Cică echipa de actori a serialului Suleyman Magnificul ar fi participat la protestele antiguvernamentale din Turcia. Ce-ar fi să trimitem şi noi niscaiva ieniceri şi spahii rămaşi de pe la filmele lui Nicolaescu şi s-o punem de o co-producţie postmodernă? Subiect avem, conflict avem… (A. P.)

● Un colaj cu replicile favorite din filmele văzute zilele astea la TIFF: „Timpul este un concept occidental“, „Cum puteţi testa un miracol?“, „Ce faceţi, băieţi? Mai e iarnă pe aici?“, „Ne-ai vîndut lumînări chinezeşti. Lumînările adevărate nu se sting“, „Hai să furăm şi cîinele ăsta“, (Iuda către Iisus) „Pînă la urmă n-am evanghelizat pe nimeni“. (M. C.)

● Cinci români au fost condamnaţi în Anglia pentru că au furat cabluri de înaltă tensiune în valoare de 120.000 de lire sterline. Cei cinci au comis infracţiunea de 14 ori în trei luni pînă să fie prinşi asupra faptului. Să nu ne mirăm cînd vom auzi că Marea Britanie a regresat la stadiul de ţară neelectrificată şi că englezii s-au întors resemnaţi la opaiţ şi la candelă. Şi uite-aşa, încet-încet, tot noi, românii, vom salva planeta. (A. P.)

PENTRU A SE ODIHNI,
O RELATARE PLASTICĂ
SE STINGE


● În partea de Berceni unde locuiesc e un atelier de vulcanizare al cărui proprietar vrea să arate că respectă cauciucul. La el, roţile obosite pot face un popas mai lung pentru a se odihni, fiindcă pe firmă scrie: „Hotel Anvelope – 5 lei / sezon“. (D. S.)

● La un post TV, o relatare plastică şi plină de patos a celei de-a doua acuzări a lui Gigi Becali: „Acuzarea cu executare a căzut ca un topor, fix în moalele capului finanţatorului echipei Steaua.“ (S. G.)

● Multe grozăvii am întîlnit pe coperta a IV-a a cărţilor, dar parcă asta le-ntrece pe toate. Pe o carte de William Golding, descrierea autorului începe astfel: „Se naşte în Born St. Columb Minar, Cornwell, la 19 septembrie 1911 şi se stinge din viaţă la Died Tullimaar, Cornwall, în 19 iunie 1993“. Limba engleză + traducere defectuoasă = umor involuntar. (P. M.)

Foto: C. Tudor

Mai multe