Cu ochii-n 3,14
AVÎND ÎN VEDERE
CĂ LA ORA 8 ÎNCEPE NEBUNIA,
NU ŞTIU DACĂ PUTEM VORBI
DE OAMENI ÎN TOATE MINŢILE,
ÎMPIETRIŢI ÎN RUTINA VIEŢII
● În Evul Mediu, credincioşii îşi puteau cumpăra iertarea păcatelor plătind o grămadă de bani în schimbul „indulgenţelor“. Acum e mult mai simplu. Vaticanul a anunţat că acordă indulgenţe inclusiv celor care urmăresc transmisiunea live a Catholic World Youth Day (Rio de Janeiro, 23-28 iulie) pe contul de Twitter al Papei Francisc. Avînd în vedere că un tweet are 140 de semne, cîte tweet-uri trebuie să urmăreşti ca să ţi se ierte păcatul prostiei? (L. V.)
● Din seria „Perle la Bac 2013“ sau „Absolvenţii de liceu spun lucruri trăsnite“. Proba scrisă la limba şi literatura română rămîne şi anul acesta un izvor nesecat de perle. Cerîndu-li-se să-şi aleagă un model, elevii au scris lucruri precum: „Eu îl iubesc pe Radu Mazăre, pentru că e băiat de viaţă şi e foarte bun în politică. A dus fetele la vot în costum de baie şi face Învierea pe plajă. L-am prins odată în club ameţit şi a dat noroc cu mine, nu s-a jenat.“ Sau: „Eu îl aleg pe Nelson Mandela, pentru că mi-a plăcut filmul cu Morgan Freeman. El a spus că închisoarea nu e rea, dacă după aia scapi şi eşti fericit. Păcat că am înţeles că moare.“ Sau: „Modelul meu de viaţă sînt eu însumi. Lucrez ca ospătar la MAI şi sînt foarte mîndru. La ora 8 începe nebunia, cu cafele, ceaiuri şi de mîncare la majoritatea din unitate.“ Şi favoritul meu: „N-am model că nu prea citesc. O să am pînă în sesiunea de toamnă. Dar cred că daţi alt subiect.“ (P. M.)
● Generaţia mai nouă de cerşetori originari din România care-şi fac „meseria“ în Occident a suferit o adaptare. Nu mai cer pur şi simplu cu mîna întinsă. Umblă pe stradă cu nişte dosare cu tabele şi nu ştiu ce ştampile, invocînd o cauză umanitară. Deja se întîmplă asta şi prin România, dar, evident, în Occident se găsesc mai mulţi muşterii impresionabili. Nu ştiu dacă putem vorbi de o evoluţie, avînd în vedere că escrocheria e o infracţiune mai gravă decît cerşetoria. (A. M.)
● Cică în toaletele din Parlamentul Marii Britanii s-au găsit urme de cocaină. Dacă se confirmă că cei care au folosit-o sînt tot cei care votează şi legile, o să avem în sfîrşit dovada că, totuşi, drogurile nu-s chiar atît de dăunătoare pe cît se spune: Marea Britanie e OK, legile par adoptate de oameni în toate minţile. (M. M.)
● Bronnie Ware e o infirmieră australiană care se îngrijeşte de muribunzi şi care, în urma acestor experienţe, a scris o carte intitulată Cele 5 cele mai mari regrete ale celor ajunşi la capăt de drum. Printre cele mai mari regrete cu care pleacă oamenii sînt: că şi-au dedicat prea mult din timpul lor muncii, că nu au ştiut să-şi exprime sentimentele sau că n-au ştiut să fie fericiţi. „Acesta e regretul cel mai des întîlnit. Mulţi nu-şi dau seama înainte de ultimele clipe că fericirea e o alegere. Sînt împietriţi în rutina vieţii lor, care îi împiedică să facă orice schimbare. Toţi ar fi vrut să fi rîs mai mult şi să fi avut un strop de nebunie în viaţă.“ Cîţiva filozofi s-ar simţi răzbunaţi, nu credeţi? (A. M. S.)
ÎN ACORD CU LEGEA DE ACASĂ,
AM REŢINUT CĂ LUCRURILE VIITOARE
NU MAI SÎNT CE-AU FOST ODATĂ
● În acord cu legea bilingvismului, reclama „Somn problems“ (panou publicitar) ar trebui să includă şi varianta „Sleep probleme“. Pentru eventualii londonezi insomniaci, vorbitori de englezromă, care bîntuie noaptea prin Pipera. (R. M.)
● Am descoperit, în sfîrşit, un restaurant la care se poate veni cu băutura de acasă: unul indian, din Paris, care nu „serveşte“ băuturi alcoolice, dar te lasă să vii cu vinul sau berea de la buticul din colţ. Informaţia am aflat-o de la un cuplu care stătea lîngă noi, pe a cărui masă trona un rosé. (I. P.)
● Din interviul cu noul preşedinte al ICR, Lilian Zamfiroiu, am reţinut că atunci cînd i s-a oferit noul post, a fost mai şocat decît sîntem noi acum cînd aflăm că a dat de trei ori admiterea la facultate, că a scris despre Ceauşescu, că a fost informator al Securităţii şi că, în general, tot felul de prieteni suspuşi i-au propus tot felul de funcţii în diplomaţie pentru care n-avea pregătire, în afară de cea de şofer. Pe lîngă pescuit, pasiunea lui cea mai mare o are pentru satul natal Cîineni. (M. C.)
● Pentru cei care au o părere foarte proastă despre zahăr, cover-story-ul „Is Sugar Really Toxic?“ din numărul curent al revistei Scientific American (blogs.scientificamerican.com) vine să demonstreze că lucrurile nu stau chiar aşa. Dar nici altminteri. (M. C.)
● Din ciclul „Şi la ei sînt probleme“. Aflîndu-mă eu într-o ţară europeană dintre acelea cu care vrem să semănăm şi nu putem, am păţit următoarea chestie: de trei ori în două zile, la cafenea şi în taxi, am vrut să plătesc cu o bancnotă de 100 de euro şi am fost refuzat. Cu „Sorry“ sau cu „Oh, no“, mi s-a spus că nu acceptă hîrtii de o sută. Iar taximetristul n-avea nici dispozitiv pentru plata cu cardul. Eu înţeleg frica paranoică de bani falşi, dar atunci propun ca bancomatele să nu mai dea sute, să dea doar mărunţiş. Sau să fie scoasă din circulaţie suta de euro. Şi data viitoare fac reclamaţie la Comisia Europeana, da? (M. V.)
● Din ce în ce mai dezamăgitoare „perlele“ de la Bac: „Ştefan cel Mare a bătut cel mai mulţi turci, era spaima Imperiului Austro-Otoman. A avut vreo 50 de războaie cu ei şi a fost 50-0“; „Comuniştii erau terorişti, nu dădeau internet la oameni. Ei se bătea cu americanii, care lea dat la temelie, că avea mai multe bombe atomice“ etc. etc. Nu sînt doar ignorante, ci şi agramate, avînd o anumită atitudine de „şmecheraş de cartier“. Pe scurt, nici perlele nu mai sînt ce-au fost odată. (S. G.)
VREME DE O SĂPTĂMÎNĂ,
AU ÎNFLORIT HOŢI VECHI
● Pe vremuri, bîlciul de Sf. Ilie din Cîmpulung – cu tiribombe, baracă de tir, femeia cu barbă, tîrg de cai – se ţinea undeva la marginea oraşului, într-o zonă unde apoi s-a construit cartierul Grui. Astăzi el se petrece (sub noua denumire, Zilele Cîmpulungului) în centrul oraşului, care vreme de o săptămînă, de ani buni, e sub asediu. În toată zona pietonală se întind tarabe cu mărfuri inimaginabile, sub balcoane s-a instalat un al doilea oraş gonflabil şi cîteva rulote unde cheful şi muzicile răsună pînă la ziuă. Bieţii cîmpulungeni care locuiesc în zonă îşi vor părăsi curînd casele şi se vor refugia spre nord, în căutarea unui oraş mai liniştit. (S. S.)
● Un semn al vremii romåneşti de criză: în zona din Berceni unde locuiesc au înflorit peste noapte (într-un perimetru nu mai mare de o sută de metri pătraţi) trei case de pariuri. (D. S.)
● Doamna Olga Dogaru, mama unuia dintre hoţi, a dezgropat din cimitir şi a ars în sobă toate cele şapte tablouri furate de la Kunsthal din Rotterdam în octombrie 2012: Tête d’Arlequin de Picasso, La Liseuse en Blanc et Jaune de Matisse, Waterloo Bridge şi Charing Cross Bridge de Monet, Femme devant une fenêtre ouverte, dite La Fiancée de Gauguin, Autoportrait de Haan şi Woman with Eyes Closed de Lucian Freud. O dragoste de mamă în valoare de 90 de milioane de lire sterline! Dacă s-ar putea recupera, pentru care/cîte dintre aceste tablouri aţi da la schimb o pisică? (M. C.)
● Relu Fenechiu: „Trebuie să se gîndească judecătorii că şi eu am copii acasă, părinţi care aşteptau de la mine o carieră de succes.“ Nu mai bine se gîndea la asta însuşi Relu Fenechiu înainte să vîndă transformatoarele alea vechi la suprapreţ? (L. V.)
Foto: E. Farkas