Cu ochii-n 3,14
UNU, AM AFLAT CĂ UN MUNCITOR
S-A TĂVĂLIT PRIN NISIP
PENTRU ÎMPUŢINAREA NESFÎRŞITEI
● La un radio de la malul mării, o ştire spunea că salvamarii din sudul litoralului (nu şi cei din nord) ameninţă că vor intra în grevă dacă nu li se plătesc salariile restante pe ultimele patru luni. Unu, am aflat că şi salvamarii sînt împărţiţi în două sindicate. Doi, am aflat că salvamarii, teoretic, încasează salarii şi prin luna martie sau aprilie, cînd nu pot salva decît, cel mult, muşeţelul. Trei, am aflat că, de fapt, salvamarii nu şi-au primit banii pentru lunile cînd, oricum, nu puteau intra în apă. Dintr-o altă ştire am mai aflat că doi fraţi s-au înecat în mare în aceeaşi zi, încercînd să se salveze unul pe celălalt. Salvamarii n-au reuşit să facă nimic. Ceea ce înseamnă că, patru, greva lor nu afectează pe nimeni. (A. M.)
● Un muncitor londonez trimis să şteargă un desen de pe un zid s-a trezit la cîteva ore după operaţiune că apare pictat pe acelaşi zid, în locul desenului respectiv, în timp ce-l ştergea. Pare o nuvelă de Cortázar, dar, de fapt, e o ştire din The Telegraph. (L. V.)
● După ce s-a bălăcit în apă şi s-a tăvălit prin nisip, căţelul a făcut pipi pe cearşaf. Îl cheamă Lord. Ce potriveală. (M. M.)
● Cum îşi poate ameliora un bărbat concentraţia, mobilitatea şi volumul spermatozoizilor în vederea unei mai mari capacităţi de procreare: mai mult sex, zilnic dacă se poate (pentru împuţinarea spermatozoizilor cu ADN deteriorat), şi mai puţin sport, cît mai cu măsură (sportul intensiv scade densitatea spermatozoizilor, iar anabolizantele micşorează testiculele). Deci sexul este mai sănătos decît sportul? (M. C.)
● Articolul „Meşteşuguri de tîmpenie“ scris de Andrei Pleşu pentru Adevărul – în care atrăgea atenţia asupra nesfîrşitei poluări fonice care ne înconjoară – mi-a adus aminte de o întîmplare petrecută recent. Într-o cîrciumă buzoiană, ca un făcut, exact în momentul în care ne-au fost aduse bucatele – foarte bune, de altfel – s-a auzit din difuzoare un cîntec: „Mă căcai în fundu’ curţii…“ Păcat de mîncare. (P. M.)
DOI, AM AFLAT CĂ,
ÎNTR-O ZONĂ CREPUSCULARĂ,
O ROCHIE CUMINTE AVANSEAZĂ
ÎN RITMUL CALITĂŢII
RECENT AMPLASATE
● E posibil ca toate spaimele noastre legate de mîncarea sintetică să ducă, de fapt, foarte departe. Într-o zonă crepusculară, demnă de un SF bun. La ce altceva te mai poţi gîndi cînd vezi că a fost „gătit“ primul hamburger obţinut din celule de muşchi de vacă clonate? (A. M. S.)
● Săptămîna trecută, pe coperta revistei Babelia, suplimentul livresc al ziarului El País, a apărut una dintre cele mai discutate fotografii de presă din ultimul an, cea trimisă presei de preşedintele Obama după cîştigarea ultimelor alegeri şi care acum e piesa principală într-o mare expoziţie londoneză despre „armele cu care ne convinge puterea“. Imaginea e aceea a preşedintelui american extatic, strîngîndu-şi în braţe soţia, îmbrăcată într-o rochie cuminte, cu pătrăţele roşii şi albe. Sub imaginea care a făcut înconjurul lumii, socialiştii de la Babelia au scris: „Esto es propaganda“. (S. S.)
● Aflăm din reclame că, după deodorantele al căror efect era garantat 24 de ore, au apărut cele care rezistă 48 de ore şi, mai nou, unele care „ţin“ chiar 72 de ore. Dacă se avansează în ritmul ăsta, vor urma, firesc, deodorantele pe care e suficient să le întrebuinţăm o dată pe săptămînă, apoi o dată pe lună, apoi o dată pe an. Şi totul se va sfîrşi, în triumful deplin al supertehnologiilor, cu transformarea deodorantului în vaccin, pe care să-l primim în doză unică, imediat după naştere, şi să ne ajungă pentru toată viaţa. Ah, progresul… (M. V.)
● Ar fi fost interesant să se facă o statistică cu numărul de tricouri cu dungi, papioanele, pălăriile, Converşii şi RayBanii purtaţi de cei care au intrat pe porţile Domeniului Ştirbey să asculte muzică britanică la Festivalul Summerwell. Am fi avut, astfel, imaginea calităţii vestimentare a noii generaţii transformată în cantitate. (M. C.)
● Din seria „Ce mai inaugurează edilii noştri“. La Satu Mare, reprezentaţii Primăriei i-au chemat pe jurnalişti într-un parc pentru a inaugura zece coşuri de gunoi metalice recent amplasate. Cu cîteva luni în urmă, sucevenii au inaugurat, în prezenţa unui sobor de preoţi, liftul spitalului din Gura Humorului. La Iaşi, s-a inaugurat un supertramvai care ulterior a fost retras la depou pentru că nu s-a găsit nici un vatman în stare să-l conducă. La mine pe stradă tocmai s-au pus nişte borduri… Care vine la inaugurare? (A. P.)
TREI, AM AFLAT
(DUPĂ MAI MULTE DISCUŢII INFANTILE)
CĂ TOATE RESPONSABILITĂŢILE
ÎNFĂŞURATE ÎN PROSOAPE
PAR SĂ PREFERE CONCIZIA
● După mai multe discuţii pro şi contra, de la Guvern a venit hotărîrea: şi a doua zi, de după Sf. Maria, bugetarii să fie liberi, cu menţiunea ca ziua să fie „recuperată“ în prima zi a week-end-ului următor. Cu alte cuvinte: să li se dea liber, primesc, dar să nu lipsească de la serviciu. (S. G.)
● Michelle Obama lansează un album hip-hop. Nu cîntă ea, dar o să apară în clipuri care luptă împotriva obezităţii infantile, în cadrul campaniei „Let’s move!“ Dintre piesele de pe album amintim „We Like Vegetables,“ „Veggie Luv,“ „Get Up Sit Up“ and „U R What You Eat“. Ce nu ştiu ei e că, vorba lui Nick Cave, „sooner or later, darling, you’re gonna get eaten“. (L. V.)
● Viziunea despre concerte a toboşarului Nick Mason de la Pink Floyd, în memoriile lui intitulate Inside Out, recent traduse şi la noi: „Cu un public de 80.000 de oameni care beau pe rupte, este ca şi cum ai fi ales primar al unui orăşel pentru o seară, cu toate responsabilităţile ce decurg de aici, inclusiv accidente de maşină, furturi, copii care se nasc… Există chiar şi ceva muzică live, dacă eşti norocos.“ (M. C.)
● Nici în blocurile cîndva comuniste nu mai e cum era odată: pe atunci te întîlneai, pe scări, cu doamne respectabile în capoate matlasate sau gen spital şi în papuci, eventual cu părul pe moaţe; astăzi te întîlneşti, aproape de uşa de la intrare, cu tinere blonde şi uşor plinuţe, proaspăt ieşite de sub duş şi înfăşurate în prosoape, care se pregătesc să le deschidă iubiţilor de circumstanţă. (Mi s-a-ntîmplat chiar mie.) (I. P.)
● Din Piteşti mergem la Rîmnicu Vîlcea, unde numele de firme par să prefere (în general) concizia: Mao SRL, Uniform SRL, Carismatic SRL, Extins SRL, Fortăreaţa SRL, Mioriţa Dobriţoiu SRL, Gigant SRL, Şapte Spice SRL, Enigma SRL, Bunicul Iosif SRL, La Nepotu SRL, Trainic SRL, Capota WWW Service SRL, Lider Sport SRL, Matca SRL, Impecabil SRL, Proiectare Popescu SRL, Regal SRL, Veşnicia SRL, Apogeu SRL, Trenuleţul SRL, Uman Serv SRL, World Is Yours SRL, Aristocrat SRL, Rentabil Eva SRL, Adiacent SRL, Dornic SRL, Ionel Ionelius Impex SRL, Stimulent SRL, Riviera Vîlceană SRL, Instinct SRL, Megainvest Încălţăminte SRL, Arhaic SRL, Flori De Gheaţă SRL, Uncle Sam SRL, Evenimente Folclor SRL, Tichet SRL, Acuarela SRL, Spectru 2001 SRL, Patriot SRL, Ali Auto Geam SRL, Extra Frig SRL, Distins SRL, Buna Vestire SRL, Cartea Bunicii SRL, Nucleu SRL, Colaps Holding SRL, Ancestralia SRL, Lejer SRL, Stea Luminoasă SRL, Consecvent SRL, Pastorala Apicola SRL, Solitar SRL, Mîini De Aur SRL, Optimistul Junior SRL, Sclipiri SRL, Răcoarea Nopţii SRL, Romulus Aeternus SRL, Doareu SRL, Vezi Televiziune SRL. (D. S.)
Foto: E. Farkas