Cu ochii-n 3,14
AR TREBUI, CRED,
CA ATAŞAMENTUL FAŢĂ DE UN
CONTRABAS DE-A DREPTUL DELICIOS
SĂ NU SE LIMITEZE LA COMPASIUNE
● Un anunţ din ziarul Ring de vineri, 4 octombrie 2013: „SC ASCO GRUP SRL (…) informează publicul interesat că s-a depus solicitarea pentru emiterea autorizaţiei de mediu pentru activitatea «Vidanjare – colectarea şi epurarea aleilor uzate», desfăşurată în comuna Crevedia, jud. Dîmboviţa“. Ar trebui, cred, ca această activitate de vidanjare să nu se limiteze la perimetrul unei singure comune, ci să fie extinsă la nivelul întregii ţări: de ce să fie avute în vedere numai aleile din Crevedia, cînd s-ar impune colectarea şi epurarea atîtor străzi, bulevarde, şosele şi chiar autostrăzi uzate? (D. S.)
● „Sînt gaullist de patruzeci de ani. Dar trebuie să trăieşti în pas cu timpul. Nu poţi fi gaullist într-o lume hollandistă.“ Autorul acestei aserţiuni este Alain Delon. Celebrul actor a dat această explicaţie pentru a-şi susţine ataşamentul faţă de Frontul Naţional, un partid de extremă dreapta. Uneori, şi oamenii mari spun lucruri trăsnite. (M. M.)
● S-a făcut recent, la mai multe companii aeriene mari, un inventar cu obiectele uitate în avioane. N-o să vă vină să credeţi ce pot lăsa unii în avioane, în afara obişnuitelor paşapoarte, telefoane mobile şi chiar laptop-uri. Cele mai bizare obiecte trecute pe listă sînt: o rochie de mireasă, un contrabas, o pungă plină cu ceapă şi, nu demult, un ou, probabil fiert. 21% din „obiectele pierdute“ sînt însă cărţi, suficient de multe ca să se deschidă (în micile şi cochetele fumoare din aeroportul de la Amsterdam, de pildă, sau lîngă miraculoasele baruri tea free din aeroportul de la München) o bibliotecă. (S. S.)
● Lîngă intrarea într-o frumoasă mînăstire de pe malul mării, din insula Thassos, era aşezat un bol de sticlă plin cu rahat. Nouă, românilor, ne-a venit să rîdem şi imediat cineva a întrebat dacă o fi sfinţit. „Păi, depinde cine l-a făcut“, a răspuns altcineva. Făcut la mînăstire sau altundeva, sfinţit sau nu, trebuie să recunosc că era de-a dreptul delicios. (A. M.)
● Pe 9 octombrie, Ziua Naţională de Comemorare a Holocaustului, premierul Ponta
a dat un comunicat în care transmitea „întreaga mea compasiune faţă de toţi cei care au avut de suferit din cauza regimului de teroare instaurat în perioada celui de-al doilea război mondial!“. Pardon, nu era un comunicat, era un status pe Facebook. (L. V.)
AR TREBUI, CRED,
CA BUCUREŞTENII SĂ NU SE LIMITEZE
(ÎN SPAŢIUL INTERSTELAR)
LA STRIVIREA UNEI ŞOPÎRLE
CU PAPUCUL
● Din ciclul „Se poate şi cu porcu-n ogradă, şi cu slănina-n pod?“. Nici n-a început bine luna octombrie, că viceprimarul Capitalei a anunţat că bucureştenii vor primi apă caldă numai ziua, astfel încît noaptea să aibă căldură în calorifere. Apoi cei de la RADET au zis că apa caldă nu va fi întreruptă, dar că va scădea temperatura. Dup-aia viceprimarul a revenit victorios, spunînd că s-a rezolvat problema, datorită „presiunilor“ făcute de Primărie, şi că vom avea şi căldură, şi apă caldă, în acelaşi timp, toată ziua şi toată noaptea. Doar că acum e trecut de 12 noaptea, iar apa caldă e rece. Morala? Nu vă bazaţi pe vorbe, spălaţi-vă cît e apa caldă. (P. M.)
● Satelitul Voyager 1, lansat în 1977 şi aflat acum la 18,2 miliarde de kilometri distanţă de Terra, a părăsit la sfîrşitul lunii august sistemul solar şi se află, în sfîrşit, în spaţiul interstelar, unde plasma înconjurătoare este de 40 de ori mai densă decît în heliosferă. În călătoria lui a vizitat toate planetele sistemului solar, descoperind 23 de luni noi. Poartă cu el înregistrări muzicale şi sunete naturale, fotografii şi diagrame cu viaţa de pe Terra, precum şi un salut în 56 de limbi. Satelitul mai are energie, produsă de o baterie de plutoniu, pînă în anul 2025, iar memoria lui este mai mică de cîteva mii de ori decît a unui smartphone obişnuit, dar este obiectul construit de om care a ajuns cel mai departe în Univers. (M. C.)
● Încă una din tradiţionalele lupte ale locatarului din blocurile ceauşiste e pe cale de a fi abolită: cea cu gîndacii, micro sau mari, roşii sau negri, de baie ori de bucătărie. A apărut aparatul Pest Reject, care „transmite impulsuri electromagnetice în toată casa! (…) Doar îl băgaţi în priză şi vă luaţi adio de la orice tip de dăunători! (telestarshop.ro)“. S-a terminat cu strivirea cu papucul (în ciuda jocului-reclamă care circulă pe net), cu dicţionarul sau cu otrăvirea prin spray-uri. Vremurile chiar se schimbă! (I. P.)
● Fosilele unei şopîrle de mărimea unui ciobănesc german descoperite în Myanmar au fost numite Barbaturex morrisoni în onoarea vocalistului trupei The Doors, Jim Morrison, cel care a compus versurile astea: „I am the lizard king / I can do anything“. Personal, aştept şi nişte fosile numite după Josh Homme, chitaristul trupei Queens of the Stone Age. (M. C.)
AR TREBUI, CRED,
CA INTRAREA ÎN REALITATE
SĂ NU SE LIMITEZE
LA UN PERICOL INTERZIS
● La intrarea în situl arheologic de la Ephesus, în Turcia, printre multele magazine de suveniruri, o firmă: „Original genuine fake watches“. O originalitate de-a dreptul ingenuă. (S. G.)
● Ştiaţi că „bani“ este cuvîntul cel mai folosit de rapperi în textele lor în 2010? Asta după ce, în 1991, cuvîntul cu cea mai mare ocurenţă a fost „negru“. Un motiv în plus să zici că genul ăsta muzical e întotdeauna conectat la realitate, fie ea politică sau economică. (A. M. S.)
● De parcă nu aveam destule probleme cu cîinii maidanezi, în Capitală a mai apărut un pericol, de astă dată nu pe străzi, ci în lacuri. Un peşte care, după cum declară (pe www.evz.ro) Vicento Răgălie, zis Costel, administratorul luciului de apă Herăstrău, „mănîncă tot ce-i iese în cale, puiet de alt peşte şi icre. Rade tunde şi frezează!“. Peştele se numeşte „somn pitic american“. (M. V.)
● Avem un new entry în clubul băieţeilor care călătoresc singuri cu avionul, fără bilet, fentînd agenţii de securitate, stewardesele şi părinţii. După băieţelul de 9 ani care a zburat în 2007 de la Seattle la Phoenix şi apoi la San Antonio, după băieţelul de 11 ani care a zburat anul trecut de la Manchester la Roma, un alt băieţel de 9 ani s-a urcat în avion la Minneapolis şi a coborît la Las Vegas. E ceva care mă îngrijorează considerabil: ăsta e un club interzis fetiţelor? (L. V.)
Foto: E. Farkas