Cu ochii-n 3,14

13 iulie 2016 LA SINGULAR ȘI LA PLURAL

AM PIERDUT NOPȚI ÎNTREGI
CU MORIȘCA DE VÎNT,
CU ANGOASELE ÎN CONSTRUCȚIE,
CU O NOUĂ NUANȚĂ ÎN LANȚ,
ANTICIPÎND OPRIREA
ÎN ACEEAȘI POZIȚIE

● Contul de Facebook al NASA, NASA Goddard (apropo, vi-l super-recomand!), a postat luna trecută o fotografie cu efectul de auroră pe Jupiter. Un anume Joseph a comentat: „Mi se pare că Marea Furtună Roşie de pe Jupiter şi-a schimbat culoarea. În locul unui gigant ochi roşu, acum se conturează o imensă găoază maronie.“ Un anume Ryan îi răspunde: „Marele Punct Roşu se află acolo cu vreo 400 de ani înainte să te naşti tu.“ Intervine şi un anume John: „De fapt, culoarea Marelui Punct Roşu s-a estompat în ultimele decenii, după cum s-a văzut din fotografiile făcute de Voyager.“ Revine Joseph: „Ştiu că Marea Furtună Roşie este în desfăşurare de peste 400 de ani, dar mă întreb dacă estomparea culorii are vreo semnificaţie. Am observat asta acum ceva vreme cu ajutorul unui telescop computerizat rămas de la fratele meu mort…“ Moment în care intervine cu explicaţii NASA: „Furtuna însăşi se micşorează cumva – cam cu jumătate din diametrul Pămîntului, de cînd sîntem noi capabili să o măsurăm.“ Şi conchide un anume Colin: „Niciodată vreun alt comentariu despre găoază nu a provocat o asemenea fascinantă conversaţie, care să includă şi un răspuns de la NASA.“ Vă spun, comentariile de pe contul NASA Goddard sînt uluitor de inteligente şi cu mult umor. Am pierdut nopţi întregi citind lucruri de acest fel pe care, de altfel, nici nu le înţeleg în totalitate. (M. C.)

● „În armășie. La acest joc trebuia să fie mai mulți de trei înși. Unul era împărat, care sta cu un baston în mînă, semnul dregătoriei sale; altul cu o basma împletită sau altceva; el era armaș; ceilalți surchidea pe rînd un arșic; dacă cădea om, arșicul trecea la altul, cum îl surchidea și el; de cădea gaură, armașul întreba: Cîte să-i dau, Doamne? Domnul răspundea: atîtea, ori atîtea, potroace, sărate ori dulci, dupe buna sa voință; de cădea sici, lua armășia; iar de cădea baiu, lua împărăția. Vara mai aveam jocurile d-a pri, cu smeul, cu morișca de vînt, cu mincea, de-a Baba gaia.“ Petre Ispirescu – Jurnal, 1865-1870. (R. M.)

● Kim Jong-un s-a îngrășat cu circa 40 de kilograme de cînd a devenit liderul Coreei de Nord, în urmă cu peste patru ani. Mănîncă și bea necontrolat și suferă de insomnie din cauza fricii de a fi asasinat, potrivit unui raport al agenției de spionaj a Sudului, citat de Reuters. E greu de crezut că dictatorii sînt și ei oameni. Noroc cu angoasele. (A. M. S.)

● Toate ziarele cu tradiţie au un colţişor în care rememorează ştirile pe care le dădeau fix în aceeaşi zi, dar în urmă cu 10 sau cu 20 sau cu 50 sau chiar cu 100 de ani (cine îşi permite, fireşte). În International New York Times din 5 iulie 2016, găsesc, reamintită, o ştire din 5 iulie 1966. „Belfast. Regina Elisabeta a II-a şi soţul ei, Prinţul Philip, au scăpat de puţin nevătămaţi ieri, cînd o bucată grea de ciment, cam de mărimea unei cărămizi, a căzut peste automobilul lor. Bucata de ciment, aruncată de la etajul IV al unui bloc în construcţie, a lovit capota maşinii care transporta cuplul regal într-o vizită pe străzile acestui oraş tensionat de săptămîni întregi ca urmare a conflictului dintre protestanţi şi catolici. Dacă bucata de ciment ateriza doar cu o jumătate de metru mai în spate, ar fi zdrobit acoperişul de plastic al automobilului care acoperă capul Reginei.“ Prin cîte a trecut femeia asta, de la al Doilea Război Mondial pînă la Brexit… (S. V.)

● Un tînăr cercetător de la Universitatea din Oregon a încins prea tare oxidul de mangan într-o combinaţie cu alte elemente chimice şi a obţinut, întîmplător, un nouă nuanţă de albastru. Pigmentul a fost numit YinMn Blue şi are calităţi chimice remarcabile: spre deosebire de Prussian Blue şi de Cobalt Blue, nu elimină cianură, reflectă lumina infraroşie şi este mai durabil, ceea ce îl face perfect pentru restaurarea picturilor. Va fi comercializat în curînd. Aşteptăm varianta lavabilă. (M. C.)

● Săptămîna trecută, un autocar a produs un accident în lanţ pe Autostrada Soarelui. Pe autocar scria „Travel For Fun“. (M. C.)

● La Piața Sudului, pe plasele care înconjoară șantierul pentru pasaj, cîteva florărese au agățat coroane mortuare. Nu știu dacă ele au cobit, anticipînd oprirea lucrărilor, sau dacă se pregătesc să le cînte prohodul. (S. G.)

● La grădina zoologică din Santiago, una dintre cele două maimuţe stătea pe vine, cu braţele încolăcite în jurul propriului corp, supărată. Cealaltă maimuţă, care hălăduia pe garduri, cînd a văzut-o, s-a dus şi s‑a aşezat lîngă ea, fix în aceeaşi poziţie, în semn de solidaritate. (I. P.)

NU AM VORBIT ÎNTR-UN PICIOR,
DIMPOTRIVĂ, AM SPUS
CĂ N-AR TREBUI SĂ NE MIRE FAPTUL
CĂ ÎNĂUNTRU TOTUL S-A TERMINAT

● Doamna primar Gabriela Firea a dat-o la întors ca la Voluntari. „Nu am vorbit de interzicere, nu am vorbit de anulare, dimpotrivă, am spus că sînt un om care am lucrat peste douăzeci de ani în presă, sînt membru al Uniunii Scriitorilor, am încurajat întotdeauna şi am sprijinit atît evenimentele culturale, cît şi sportive sau de relaxare (…) şi îmi pare foarte rău că am fost, din păcate, greşit înţeleasă şi s-a creat puţină nervozitate exploatată politic (…)“. Mi-am adus aminte, cu ocazia asta, cum a trimis ea, prin 2002, la redacția revistei Observator cultural, unde lucram, o scrisoare ofuscată în care își făcea dreptate după o recenzie în care Viki Luță îi desființa volumul de versuri. Argumentele: sînt o femeie de carieră și voi sînteți invidioși pe succesul meu. Noi ne-am amuzat atunci, dar ea a avut dreptate. (A. M. S.)

● Mare meci la Wimbledon între Simona Halep și Madison Keys. În setul decisiv, americana juca deja într-un picior, strîmbîndu-se din pricina unor dureri la coapsă. Chiar și așa însă, îi dădea foarte mult de furcă Simonei. Iar comentatorul nostru ce să zică? „Și Simona-i obosită.“ (A. M.)

● Dacă nişte mii de oameni cer, printr-o petiţie online, ca romanul (postbelic) Moromeţii al lui Marin Preda să fie considerat interbelic, atunci n-ar trebui să ne mai mire faptul că un biet candidat scrie, la examenul de bacalaureat, că „romanul interbelic s-a născut după Primul Război Mondial, dar nu înainte de al Doilea“. (M. M.)

● Mesaj la intrarea în toaleta unui bar: „Tu pui suflet?“ N-am știut ce să răspund, doar m-am bucurat că era curat și că nu mi-am dat duhul înăuntru. (C. Ș.)

● La conservele din gama „Moldova în bucate“, produse la Vaslui, totul e din belșug: „carne de porc din belșug“, „carne de vită din belșug“, „ciorbă de burtă din belșug“, „pate vegetal din belșug“, „pate vegetal cu ardei din belșug“, „pate de pui cu ficat din belșug“, „pate de porc cu ficat din belșug“, „fasole bătută din belșug“. S-ar zice că la Vaslui s-a răsturnat căruța cu belșug. (D. S.)

● Nu o dată i-am auzit pe chelnerii restaurantelor din România spunînd: „Îmi pare rău, limonada s-a terminat“. Storsul lămîii poate fi un efort terminator. (A. M.)

Foto: I. Popovici