Cu ochii-n 3,14
3 CUVINTE NOI,
DE TOATE MĂRIMILE,
TRANSFORMĂ FORŢA ÎN APĂ
● Titlu de „ştire“: „Ponta felicită Antena 3 pentru premiile pe care le-a luat la New York.“ E ca şi cum Antena 3 l-ar felicita pentru teza de doctorat plagiată. (M. V.)
● E primăvară, creativitatea înfloreşte, cuvinte noi se iţesc din mintea dezmorţită a demiurgilor publicităţii. Ca în reclama unui depozit Brico, unde ne cheamă „depocraţia preţurilor mici“. (D. S.)
● Ce se mai vinde în oficiile Poştei Române: brăţări magnetice cu o putere de minimum 2000 gauss, însoţite de certificat pe viaţă la magneţii naturali Neodim folosiţi în terapia magnetică naturistă încă din China antică. Plicuri n-aveau de toate mărimile. (M. C.)
● Într-un magazin cu jucării am găsit un kit care se numeşte „Mîzga magică“. Kit-ul conţine un pliculeţ, „creatorul de mîzgă“ – care se pune în cada plină cu apă ca să „mîzgoşească“ baia – şi un alt pliculeţ, „dizolvatorul de mîzgă“ – cel ce transformă mîzga din nou în apă. Pe cutie mai era menţionat faptul că „mîzga magică nu pătează baia, covoarele sau copiii“. (S. G.)
● Văzînd marile meciuri din Champions League, pe terenurile nemţeşti ale lui Bayern München şi Borussia Dortmund, nu poţi să nu remarci uriaşele reclame electronice care fac înconjurul terenului, pe care scrie, albastru pe alb, Gazprom. Forţa terestrelor echipe germane împinse către gol pe fondul bănosului abur rusesc îţi poate aminti de lucruri cam neplăcute. (A. M.)
„AM ÎNVINS GURA!“,
A ZIS OMOLOGUL
MASCULULUI TEMPORAR
● „Am învins sistemul!“, a zis Mircea Diaconu după ce Curtea de Apel a decis că, deşi declarat incompatibil de către ANI, poate să candideze la europarlamentare, pentru că legea privind incompatibilităţile are lacune. Cînd cineva din sistem se laudă că a învins sistemul e ceva în neregulă: e un fel de luptă cu sine însuşi, din care nu cîştigă nimeni. (M. V.) n Într-o parcare, înaintînd cu greu, prin rafale de vînt şi de praf, un tată grijuliu îşi struneşte fiul plăpînd: „Gura vreau s-o ţii închisă! Închisă ermetic!“ (M. P.)
● Şefa diplomaţiei suedeze, dna Birgitta Ohlsson, s-a declarat „furioasă şi dezamăgită“ că România a refuzat propunerea de ajutor extern pentru cheltuirea fondurilor europene destinate integrării romilor. Omologul său român, Titus Corlăţean, a zis că dna Ohlsson are un profil „uşor cam nervos“ şi că „face parte dintr-un partid liberal micuţ, la limita intrării în Parlament“. Aha. Ministrul nostru e calm şi face parte dintr-un partid mare. Deci sîntem mai buni. (M. V.)
● Din denumirile diverselor lăcaşuri de consum la ieşirea din Bucureşti spre Afumaţi – La Cheliosul Non-stop, Popas Haplea – se întreţese o minischiţă de portret al masculului de periferie: chelios şi pofticios, predispus la burtă. (I. P.)
● O fabrică de produse lactate din Siberia s-a închis temporar după ce angajaţii s-au pozat îmbăindu-se în laptele care urma să fie îmbuteliat. Explicaţia care însoţea fotografia, postată pe un site de socializare rusesc, suna aşa: „Dar în realitate munca noastră e foarte plictisitoare.“ Aproape că mi se face milă. (L. V.)
CUNOAŞTEŢI MITUL CONFORM
CĂRUIA DOAR UNUL DIN ŞASE
OAMENI BINEVOITORI
POATE ADAPTA ETICHETA LA GÎT?
● Cunoaşteţi mitul conform căruia, dacă vă scapă mîncarea pe jos, aveţi cinci secunde la dispoziţie pentru a o recupera înainte de a fi infestată de bacterii!? Ei bine, e pe bune. Cercetătorii spun că e demonstrabil, iar dacă suprafaţa pe care cade mîncarea e uscată, timpul de recuperare se poate întinde pînă la 30 de secunde. Altfel spus, aveţi o jumătate de minut ca să mîncaţi direct de pe mochetă. (M. C.)
● Doar unul din şase americani poate localiza Ucraina pe hartă. Cinci din şase habar nu au unde se află sau ştiu doar cu aproximaţie. Exact ăştia sînt şi cei care vor o intervenţie militară americană. Uite-aşa s-a scris istoria. (M. M.)
● Îl ştiu de ani de zile pe bărbatul cu barbă albă şi fără picioare care cerşeşte în Piaţa Romană. Are o faţă de om blînd şi a găsit întotdeauna oameni binevoitori care să-i pună nişte bani în căciulă. Numai că, acum cîteva zile, picioarele îi crescuseră la loc şi manşoanele de cauciuc dispăruseră. A trecut val-vîrtej pe lîngă mine cu o cafea în mînă. Părea un om grăbit, care a întîrziat la job. Ce meserii ciudate mai au unii… (A. M. S.)
● La mai multe terase din Bruxelles era următorul anunţ: „Frites sont permis!“. Adică puteai să-ţi cumperi faimoşii cartofi prăjiţi la pungă de hîrtie de la cel mai apropiat chioşc stradal şi să-i mănînci la terasă, cu o bere. Mă întreb cum s-ar putea adapta o astfel de inţiativă pentru terasele din România. „Aveţi voie cu mici din afara unităţii“? Sau „Vă primim cu seminţe“? (A. P.)
● Două titluri din presa naţională a ultimelor zile: „Anchetă internă la Teoden-Băileşti: Cine a scris bullshit pe eticheta de cozonac?“ şi „Peste 200 de tineri s-au spălat pe dinţi în Piaţa Mare“. Parcă se leagă. (L. V.)
● Gândul a (re)publicat un interviu mai vechi cu primarul Constanţei, Radu Mazăre: „Ador soarele, lumina, nisipul, plaja, apa, viaţa. N-aş mai putea de multă vreme să trăiesc undeva să nu am apa lîngă mine“, spunea Mazăre prin anul 2000. Acum este inculpat într-un proces pentru luare de mită. Nu prea e în apele lui. Ba chiar i-a ajuns apa la gît: toată agoniseala ilicită riscă să se ducă pe apa sîmbetei. (M. M.)
Foto: Ş. Georgescu