Cu ochii-n 3,14
SÎNT MULTE CASIERIŢE
ALE SPIRITULUI PE TWITTER,
DAR NUMAI ÎN APA MĂRII
DESCOPERI CARCASELE CIVILIZAŢIEI
● Sînt multe uşi la Casa Presei, dar numai pe una se poate citi un text atît de ingenuu: „VĂRUGĂM NU M-AI TRÂNTI-ŢI UŞA“. (D. S.)
● Miercuri, 13 august, 36 de grade la umbră, 12,20, Casa Presei. Cîţiva cetăţeni aşteaptă în autobuzul 330. Autobuzul trebuie să plece din clipă în clipă, dar a trecut deja o jumătate de oră şi şoferul e tot la umbră, flancat de două casieriţe. Călătorii se topesc. Un domn în vîrstă îi strigă şoferului: „Haide, dom’le, ce faci? Îţi baţi joc de noi? Murim aicea de cald.“ Şoferul îi aruncă de pe trotuar: „Vezi-ţi de treabă, băi boşorogule, nu te uiţi puţin la tine? În loc să stai acasă, ocupi aiurea locul oamenilor. Poate-ţi dau şi una“ etc., etc. Domnul se potoleşte, îşi face vînt cu o hîrtie şi aşteaptă. La 12,45, autobuzul porneşte. În mod normal, RATB-ul ar trebui să-şi sancţioneze şoferul. În mod normal. (L. V.)
● Scenarita cu recidivă, conspirativita cronică, sminteala benignă şi alte „maladii ale spiritului“ românesc în veşnică tranziţie se manifestă din nou – că doar de-aia e campanie electorală. Victor Ponta şi PSD au lansat „ipoteza“ unei înţelegeri ascunse: dacă iese preşedinte, Klaus Iohannis îl va numi premier pe Traian Băsescu şi aşa va continua „regimul“. Tot ce se poate. Lansez şi eu o ipoteză, dacă-i pe-aşa. Dacă va ieşi preşedinte, Victor Ponta îl va numi premier pe Adrian Năstase, care apoi va ieşi preşedinte şi îl va numi premier pe Ion Iliescu, care apoi va ieşi preşedinte şi îl va numi premier pe Nicolae Ceauşescu. Şi uite-aşa, în sfîrşit, se va termina „regimul Băsescu“. (M. V.)
● După sinuciderea tatălui ei, Zelda Williams a postat pe Twitter un citat din Antoine de Saint-Exupéry despre stele şi rîsete. Fiica lui Kurt Cobain, Frances Beam, i-a scris, tot pe Twitter: „Ai un suflet incredibil de frumos. Te iubesc, dar tu deja ştii asta. Oricînd, oriunde ai avea nevoie de mine, voi fi cu tine.“ (M. C.)
● Seara aproape că nu mai vezi stelele de atîtea lampioane care traversează cerul. Şi mereu apar altele noi, de unde nu te aştepţi. Oamenii le lansează de pe plajă, de pe dig, de pe stradă sau direct de pe terasa restaurantelor. Dis-de-dimineaţă, pe alei, prin balcoane, în curţi şi grădini, prin copaci, pe plajă, în apa mării descoperi carcasele pe jumătate arse ale fostelor lampioane. Acum sînt doar nişte resturi carbonizate, nişte gunoaie. Ce romantic! (M. M.)
● Într-o dimineaţă, la Radio România Actualităţi a fost invitat să vorbească un membru al unei asociaţii de prin Buzău, care se ocupă de căutarea şi colecţionarea de obiecte dacice. Toate bune şi frumoase, poate fi şi asta o ocupaţie interesantă. Numai că omul cu pricina (cum era de bănuit) a început să intre în teoria protocronistă cu dacii care s-ar afla la baza întregii civilizaţii umane. Invitatul a început să spună că astăzi, în Spania, se vorbeşte că elemente fundamentale ale civilizaţiei spaniole ar veni de la Deceneu şi Burebista, iar realizatorul emisiunii l-a lăsat să vorbească fără să-l întrebe nimic. Poate că şi o parte a Radioului nostru public e de pe vremea aceea. (A. M.)
MAI EXACT,
DOUĂ VARIANTE CONVENŢIONALE
ŞI O FĂRÎMĂ DE VIS LUCID
NU VOR MAI REZISTA
SUB GREUTATEA LACĂTELOR
● Căţeluşa Elena Udrea îşi face veacul în apropiere de magazinul Lidl de pe bulevardul Timişoara. Mai exact, pe terenul viran de alături. În fiecare seară, o mamaie vine să-i dea de mîncare – „resturi, maică, ce-am şi eu pe-acasă, le mai fierb un os“ – şi, fireşte, toată haita de căţelandri o salută bucuros. (C. Ş.)
● Pentru că i-am spus că tramvaiul nu e cabină telefonică de împuiat capul pasagerilor, m-a făcut mortăciune. I-am replicat: „Stimate domn, nu sînt decît două variante: ori ajungi mortăciune, ori n-ajungi. Vă doresc succes!“ La care el, cu obidă, printre dinţi: „Baba dracului!“ Ei, asta-i altceva, mai vine de-acasă. Măcar nu miroase-a hoit. Nu de alta, dar ar concura la mustaţă poluarea fonică. Şi parcă tot mai bine e să cobori cu capul zornăind, decît îmbălsămat. (Live în tramvaiul 1.) (R. M.)
● Un grup de cercetători (britanici) a ajuns la concluzia că oamenii care nu se culcă foarte devreme au IQ-ul mai ridicat decît cei care se culcă la orele convenţionale. Cu alte cuvinte, cu cît te culci mai tîrziu, cu atît eşti mai deştept. Trebuia oare un studiu pentru asta? (S. G.)
● Am nimerit, zapînd, pe Antena 3 şi am văzut că pe burtieră scria aşa: „6000 de cetăţeni îşi oferă casele ca sediu pentru Antena 3“. Încă o afacere imobiliară? Dragi cetăţeni, eu zic să nu vă băgaţi… (M. V.)
● „Ţi se dă o singură fărîmă de nebunie. Să n-o pierzi.“ – Robin Williams, 1951-2014 (L. V.)
● Cercetătorii au descoperit că oamenii care realizează în timpul unui vis că visează (şi uneori pun capăt visului pentru că e lipsit de sens) au abilităţi superioare celorlalţi. Se pare că 82% din oameni au experimentat cel puţin un vis lucid pe parcursul vieţii, în vreme 37% au parte de cîte unul o dată pe lună. Hm, oare acum scriu sau visez că scriu? (A. P.)
● Primăria din Paris a lansat o campanie prin care îi îndeamnă pe îndrăgostiţi să înlocuiască lacătele cu care îşi pecetluiesc iubirea (şi ale căror chei le aruncă apoi în Sena) cu nişte selfie-uri. „Podurile noastre nu vor mai rezista sub greutatea lacătelor voastre agăţate de ele“, sînt avertizaţi romanticii din toată lumea. Rămîne de văzut dacă selfie-urile vor reuşi să salveze, dacă nu lumea, măcar Pont des Arts din Paris. (A. M. S.)
SE PARE CĂ
SUBIECTUL ÎMPLETIT
CHIAR FUNCŢIONEAZĂ
● Cele mai noi cercetări arheologice au arătat că cel mai vechi război al omenirii a avut loc în urmă cu aproximativ 13.000 de ani, între două rase diferite, în zona Sudanului de astăzi. Se pare că miza a fost apa. (A. P.)
● Contul de Facebook numit chiar aşa, God, a avut trei postări la subiectul sinuciderii lui Robin Williams: „O nouă poruncă: Să înţelegeţi că bolile mintale sînt reale!“, „Încă o poruncă nouă: Să nu-i numiţi laşi pe sinucigaşi!“ şi „OK, vi-l dau înapoi pe Robin Williams, în schimbul uneia dintre surorile Kardashian.“ (M. C.)
● Meniul unui restaurant italian din Bucureşti oferă „lup de mare împletit“. Am refuzat să-l comand, din teamă, respect şi neîncredere. (M. P.)
● Numărul imens de biciclişti văzuţi la Amsterdam, toţi într-o formă fizică să zicem perfectă şi cît se poate de fireşti, cu sacoşe, copii şi cu rucsacuri după ei, mi-a redat senzaţia, liniştitoare, că se poate şi aşa, şi chiar funcţionează… Şi, cine ştie, se va putea şi la noi, într-o zi, cînd benzile pentru biciclete vor fi făcute peste tot şi cum trebuie. (I. P.)
Foto: Ş. Georgescu